Matthäus 14 | Noua Traducere Românească

Ioan Botezătorul decapitat

1 În vremea aceea, tetrarhul Irod* a auzit despre faima lui Isus 2 și le‑a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A fost înviat dintre cei morți și de aceea lucrează aceste puteri prin el!“ 3 Căci Irod, după ce a pus mâna pe Ioan, l‑a legat și l‑a pus în închisoare din cauza Irodiadei*, soția lui Filip, fratele său, 4 deoarece Ioan îi zicea: „Nu‑ți este permis s‑o ai de soție!“* 5 Irod ar fi vrut să‑l omoare, dar se temea de mulțime, pentru că oamenii îl considerau pe Ioan un profet. 6 Însă, la sărbătorirea zilei de naștere a lui Irod, fiica Irodiadei a dansat înaintea invitaților și i‑a plăcut lui Irod, 7 așa că el i‑a promis cu jurământ că‑i va da orice va cere. 8 Îndemnată de mama ei, ea i‑a zis: „Dă‑mi aici, pe o tavă, capul lui Ioan Botezătorul!“ 9 Regele s‑a întristat, dar, din cauza jurămintelor și a celor ce ședeau la masă, a poruncit să‑i fie dat capul 10 și a trimis un călău să‑l decapiteze pe Ioan în închisoare. 11 Capul lui a fost adus pe o tavă și dat fetei, iar aceasta i l‑a dus mamei sale. 12 Ucenicii lui Ioan au venit, i‑au luat trupul și l‑au înmormântat. Apoi s‑au dus și L‑au anunțat pe Isus.

Isus hrănește peste cinci mii de oameni

13 Când a auzit aceasta, Isus S‑a retras de acolo într‑o barcă, spre un loc pustiu, ca să fie doar El singur. Dar mulțimile, auzind lucrul acesta, L‑au urmat pe jos din cetățile lor. 14 Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulțime de oameni; I s‑a făcut milă de ei și i‑a vindecat pe cei bolnavi. 15 Când s‑a făcut seară, ucenicii Lui s‑au apropiat, zicând: – Locul acesta este pustiu și ora este deja târzie*. Lasă mulțimile să se ducă prin sate ca să‑și cumpere mâncare. 16 Însă Isus le‑a zis: – Nu au nevoie să plece. Dați‑le voi să mănânce! 17 Ei I‑au răspuns: – N‑avem aici decât cinci pâini și doi pești. 18 El le‑a zis: – Aduceți‑le aici, la Mine. 19 După ce a poruncit ca mulțimile să fie așezate* pe iarbă, în grupuri, a luat cele cinci pâini și cei doi pești și, privind spre cer, a binecuvântat și a frânt pâinile. Apoi le‑a dat ucenicilor, iar ucenicii le‑au dat mulțimilor. 20 Ei au mâncat cu toții și s‑au săturat. Și au ridicat douăsprezece coșnițe pline cu firimiturile rămase. 21 Cei ce mâncaseră erau aproape cinci mii de bărbați, în afară de femei și de copii.

Isus umblă pe mare

22 Imediat după aceea, Isus i‑a zorit pe ucenici să se urce în barcă și să treacă înaintea Lui de partea cealaltă a mării, în timp ce El va lăsa mulțimile să plece. 23 După ce a lăsat mulțimile să plece, Isus S‑a urcat pe munte, doar El singur, ca să Se roage. Se înserase, iar El era singur acolo. 24 Barca se îndepărtase deja la mai multe stadii* de țărm și era lovită de valuri, pentru că vântul le era împotrivă. 25 În a patra strajă a nopții*, Isus a venit spre ei, umblând pe mare. 26 Când ucenicii L‑au văzut umblând pe mare, s‑au înspăimântat și au zis: „Este o stafie!“ Și au țipat de frică. 27 Dar Isus le‑a vorbit imediat și le‑a zis: – Îndrăzniți! Eu sunt! Nu vă temeți! 28 Petru, răspunzându‑I, a zis: – Doamne, dacă ești Tu, poruncește‑mi să vin la Tine pe ape. 29 Isus i‑a zis: – Vino! Petru a coborât din barcă și a început să umble pe ape și să vină la Isus. 30 Dar când a văzut că vântul este puternic, i s‑a făcut frică și, fiindcă începea să se scufunde, a strigat, zicând: – Doamne, salvează‑mă! 31 Isus a întins imediat mâna, l‑a apucat și i‑a zis: – Puțin credinciosule! De ce te‑ai îndoit? 32 După ce s‑au urcat în barcă, vântul a încetat. 33 Cei din barcă I s‑au închinat, zicând: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!“

Isus vindecă bolnavii în Ghenezaret

34 După ce au trecut marea, au ajuns la țărm, în Ghenezaret. 35 Când oamenii din locul acela L‑au recunoscut pe Isus, au trimis vorbă în întreaga vecinătate și i‑au adus astfel la El pe toți cei ce erau bolnavi. 36 Îl rugau să‑i lase doar să se atingă de marginea hainei Lui. Și toți care s‑au atins au fost vindecați.

English Standard Version

The Death of John the Baptist

1 At that time Herod the tetrarch heard about the fame of Jesus, 2 and he said to his servants, “This is John the Baptist. He has been raised from the dead; that is why these miraculous powers are at work in him.” 3 For Herod had seized John and bound him and put him in prison for the sake of Herodias, his brother Philip’s wife,* 4 because John had been saying to him, “It is not lawful for you to have her.” 5 And though he wanted to put him to death, he feared the people, because they held him to be a prophet. 6 But when Herod’s birthday came, the daughter of Herodias danced before the company and pleased Herod, 7 so that he promised with an oath to give her whatever she might ask. 8 Prompted by her mother, she said, “Give me the head of John the Baptist here on a platter.” 9 And the king was sorry, but because of his oaths and his guests he commanded it to be given. 10 He sent and had John beheaded in the prison, 11 and his head was brought on a platter and given to the girl, and she brought it to her mother. 12 And his disciples came and took the body and buried it, and they went and told Jesus.

Jesus Feeds the Five Thousand

13 Now when Jesus heard this, he withdrew from there in a boat to a desolate place by himself. But when the crowds heard it, they followed him on foot from the towns. 14 When he went ashore he saw a great crowd, and he had compassion on them and healed their sick. 15 Now when it was evening, the disciples came to him and said, “This is a desolate place, and the day is now over; send the crowds away to go into the villages and buy food for themselves.” 16 But Jesus said, “They need not go away; you give them something to eat.” 17 They said to him, “We have only five loaves here and two fish.” 18 And he said, “Bring them here to me.” 19 Then he ordered the crowds to sit down on the grass, and taking the five loaves and the two fish, he looked up to heaven and said a blessing. Then he broke the loaves and gave them to the disciples, and the disciples gave them to the crowds. 20 And they all ate and were satisfied. And they took up twelve baskets full of the broken pieces left over. 21 And those who ate were about five thousand men, besides women and children.

Jesus Walks on the Water

22 Immediately he made the disciples get into the boat and go before him to the other side, while he dismissed the crowds. 23 And after he had dismissed the crowds, he went up on the mountain by himself to pray. When evening came, he was there alone, 24 but the boat by this time was a long way* from the land,* beaten by the waves, for the wind was against them. 25 And in the fourth watch of the night* he came to them, walking on the sea. 26 But when the disciples saw him walking on the sea, they were terrified, and said, “It is a ghost!” and they cried out in fear. 27 But immediately Jesus spoke to them, saying, “Take heart; it is I. Do not be afraid.” 28 And Peter answered him, “Lord, if it is you, command me to come to you on the water.” 29 He said, “Come.” So Peter got out of the boat and walked on the water and came to Jesus. 30 But when he saw the wind,* he was afraid, and beginning to sink he cried out, “Lord, save me.” 31 Jesus immediately reached out his hand and took hold of him, saying to him, “O you of little faith, why did you doubt?” 32 And when they got into the boat, the wind ceased. 33 And those in the boat worshiped him, saying, “Truly you are the Son of God.”

Jesus Heals the Sick in Gennesaret

34 And when they had crossed over, they came to land at Gennesaret. 35 And when the men of that place recognized him, they sent around to all that region and brought to him all who were sick 36 and implored him that they might only touch the fringe of his garment. And as many as touched it were made well.

Matthäus 14 | Noua Traducere Românească English Standard Version