Matthäus 13 | Noua Traducere Românească

Pilda semănătorului

1 În aceeași zi, Isus a ieșit din casă și S‑a așezat lângă mare. 2 În jurul Lui s‑au adunat mari mulțimi de oameni, astfel că El S‑a urcat într‑o barcă și S‑a așezat acolo; întreaga mulțime stătea pe țărm. 3 El le‑a vorbit despre multe lucruri în pilde*, zicând: „Iată, semănătorul a ieșit să semene. 4 În timp ce semăna el, unele semințe au căzut lângă drum, unde au venit păsările și le‑au mâncat. 5 Altele au căzut pe locuri stâncoase, unde nu aveau pământ mult. Au încolțit repede, din cauză că nu aveau pământ adânc*, 6 dar, când a răsărit soarele, au fost arse și, fiindcă nu aveau rădăcină, s‑au uscat. 7 Altele au căzut între spini, iar spinii au crescut și le‑au sufocat. 8 Dar altele au căzut pe un pământ bun și au dat rod: una o sută, una șaizeci, una treizeci. 9 Cine are urechi, să audă!“

Isus explică pilda semănătorului

10 Ucenicii s‑au apropiat și I‑au zis: – De ce le vorbești în pilde? 11 Isus, răspunzând, le‑a zis: – Pentru că vouă v‑a fost dat să cunoașteți tainele* Împărăției Cerurilor, dar lor nu le‑a fost dat. 12 Căci celui ce are, i se va da și va avea din belșug, însă de la cel ce n‑are, se va lua chiar și ce are. 13 De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, „măcar că văd, nu văd, și, măcar că aud, nu aud, nici nu înțeleg.“ 14 Și pentru ei se împlinește profeția lui Isaia, care zice: „Veți auzi cu auzul,* dar nicidecum nu veți înțelege, și veți privi cu privirea,* dar nicidecum nu veți pricepe. 15 Căci inima acestui popor s‑a împietrit. Urechile lor aud greu, iar ochii li s‑au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă și să‑i vindec!“* 16 Dar fericiți sunt ochii voștri pentru că văd și fericite sunt urechile voastre pentru că aud! 17 Adevărat vă spun că mulți profeți și oameni drepți au tânjit să vadă ceea ce vedeți voi, dar n‑au văzut, și au tânjit să audă ceea ce auziți voi, dar n‑au auzit! 18 Ascultați deci înțelesul pildei semănătorului: 19 când cineva aude Cuvântul Împărăției și nu‑l înțelege, vine cel rău și răpește ce a fost semănat în inima lui. Acesta este cel semănat lângă drum. 20 Cel semănat pe locuri stâncoase este acela care aude Cuvântul și‑l primește imediat cu bucurie, 21 dar nu are rădăcină în el însuși, ci este vremelnic. Și când are loc un necaz sau o persecuție din cauza Cuvântului, el se poticnește imediat. 22 Cel semănat între spini este acela care aude Cuvântul, dar îngrijorarea veacului și înșelăciunea bogățiilor sufocă* Cuvântul, iar el devine neroditor. 23 Cel semănat în pământ bun este acela care aude Cuvântul și îl înțelege, care aduce într-adevăr rod și face o sută, sau șaizeci, sau treizeci.

Pilda neghinei

24 Isus le‑a pus înainte o altă pildă, zicând: „Împărăția Cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânță bună în ogorul lui. 25 Dar, în timp ce oamenii dormeau, a venit dușmanul lui, a semănat neghină în mijlocul grâului și apoi a plecat. 26 Când planta a răsărit și a făcut rod, atunci a apărut și neghina. 27 Sclavii stăpânului casei au venit și i‑au zis: «Stăpâne, oare n‑ai semănat tu sămânță bună în ogorul tău? De unde are atunci neghină?» 28 El le‑a răspuns: «Un dușman a făcut lucrul acesta.» Sclavii l‑au întrebat: «Vrei deci să mergem s‑o strângem?» 29 Dar el a spus: «Nu, ca nu cumva, strângând neghina, să smulgeți și grâul împreună cu ea. 30 Lăsați‑le pe amândouă să crească împreună până la seceriș, iar la vremea secerișului le voi spune secerătorilor: ‘Strângeți mai întâi neghina și legați‑o în snopi pentru a fi arsă, iar grâul adunați‑l în hambarul meu!’»“

Pilda bobului de muștar

31 Isus le‑a pus înainte o altă pildă și le‑a zis: „Împărăția Cerurilor este ca un bob de muștar, pe care l‑a luat un om și l‑a semănat în ogorul său: 32 el este într-adevăr mai mic decât toate semințele*, dar, după ce a crescut, este mai mare decât legumele și devine un pom*, așa că păsările cerului vin și își fac cuibul între ramurile lui.“

Pilda drojdiei

33 El le‑a spus o altă pildă: „Împărăția Cerurilor este ca drojdia pe care a luat‑o o femeie și a pus‑o* în trei măsuri* de făină, până a dospit tot aluatul.“ 34 Isus le‑a spus mulțimilor toate aceste lucruri în pilde. Nu le vorbea nimic fără să folosească pilda, 35 ca să se împlinească astfel ce a fost spus prin profetul care zice: „Îmi voi deschide gura în pilde, voi rosti lucruri ascunse de la întemeierea lumii“*.

Isus explică pilda neghinei

36 Atunci Isus, lăsând mulțimile, a intrat în casă. Ucenicii Lui s‑au apropiat de El, zicând: – Explică‑ne pilda cu neghina din ogor! 37 Isus, răspunzând, a zis: – Cel Ce seamănă sămânța bună este Fiul Omului. 38 Ogorul este lumea. Sămânța bună sunt fiii Împărăției, iar neghina sunt fiii celui rău. 39 Dușmanul care a semănat‑o este diavolul. Secerișul este sfârșitul veacului, iar secerătorii sunt îngerii. 40 Deci, așa cum este strânsă neghina și arsă în foc, tot așa va fi și la sfârșitul veacului: 41 Fiul Omului Își va trimite îngerii, care vor strânge din Împărăția Lui toate prilejurile de poticnire* și pe cei ce fac fărădelegea 42 și îi vor arunca în cuptorul de foc. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților! 43 Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor.* Cine are urechi, să audă!

Pilda comorii ascunse și a perlei

44 Împărăția Cerurilor este ca o comoară ascunsă într‑un ogor, pe care un om, găsind‑o, o ascunde și, de bucurie, se duce și vinde tot ce are și apoi cumpără ogorul acela. 45 De asemenea, Împărăția Cerurilor este ca un negustor care caută perle frumoase. 46 Când găsește o perlă foarte prețioasă, se duce și vinde tot ce are, iar apoi o cumpără.

Pilda năvodului

47 Din nou, Împărăția Cerurilor este ca un năvod care a fost aruncat în mare și a adunat tot felul de vietăți. 48 Când s‑a umplut, pescarii îl scot pe țărm, se așază și adună cele bune în vase, iar pe cele stricate le aruncă afară. 49 Tot așa va fi și la sfârșitul veacului: îngerii vor ieși, îi vor separa pe cei răi din mijlocul celor drepți 50 și‑i vor arunca în cuptorul de foc. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților! 51 Ați înțeles voi toate acestea? Ei au zis: – Da. 52 El le‑a zis: – De aceea, orice cărturar care a fost făcut ucenic pentru Împărăția Cerurilor este ca stăpânul unei case, care scoate din vistieria lui lucruri noi și lucruri vechi.

Necredința celor din Nazaret

53 După ce a terminat de spus aceste pilde, Isus a plecat de acolo 54 și, venind în patria Lui, a început să le dea învățătură în sinagogă, astfel încât aceștia erau uimiți și se întrebau: – De unde Îi vin Acestuia înțelepciunea și minunile? 55 Oare nu este Acesta fiul tâmplarului? Nu se numește mama Lui – Maria, iar frații Lui – Iacov, Iosif, Simon și Iuda? 56 Și surorile Lui nu sunt oare toate printre noi? Atunci de unde Îi vin Acestuia toate aceste lucruri? 57 Și astfel ei se poticneau în El. Isus însă le‑a zis: – Un profet nu este fără onoare* decât în patria și în casa lui. 58 Și n‑a făcut multe minuni acolo din cauza necredinței lor.

English Standard Version

The Parable of the Sower

1 That same day Jesus went out of the house and sat beside the sea. 2 And great crowds gathered about him, so that he got into a boat and sat down. And the whole crowd stood on the beach. 3 And he told them many things in parables, saying: “A sower went out to sow. 4 And as he sowed, some seeds fell along the path, and the birds came and devoured them. 5 Other seeds fell on rocky ground, where they did not have much soil, and immediately they sprang up, since they had no depth of soil, 6 but when the sun rose they were scorched. And since they had no root, they withered away. 7 Other seeds fell among thorns, and the thorns grew up and choked them. 8 Other seeds fell on good soil and produced grain, some a hundredfold, some sixty, some thirty. 9 He who has ears,* let him hear.”

The Purpose of the Parables

10 Then the disciples came and said to him, “Why do you speak to them in parables?” 11 And he answered them, “To you it has been given to know the secrets of the kingdom of heaven, but to them it has not been given. 12 For to the one who has, more will be given, and he will have an abundance, but from the one who has not, even what he has will be taken away. 13 This is why I speak to them in parables, because seeing they do not see, and hearing they do not hear, nor do they understand. 14 Indeed, in their case the prophecy of Isaiah is fulfilled that says: “‘“You will indeed hear but never understand, and you will indeed see but never perceive.” 15 For this people’s heart has grown dull, and with their ears they can barely hear, and their eyes they have closed, lest they should see with their eyes and hear with their ears and understand with their heart and turn, and I would heal them.’ 16 But blessed are your eyes, for they see, and your ears, for they hear. 17 For truly, I say to you, many prophets and righteous people longed to see what you see, and did not see it, and to hear what you hear, and did not hear it.

The Parable of the Sower Explained

18 “Hear then the parable of the sower: 19 When anyone hears the word of the kingdom and does not understand it, the evil one comes and snatches away what has been sown in his heart. This is what was sown along the path. 20 As for what was sown on rocky ground, this is the one who hears the word and immediately receives it with joy, 21 yet he has no root in himself, but endures for a while, and when tribulation or persecution arises on account of the word, immediately he falls away.* 22 As for what was sown among thorns, this is the one who hears the word, but the cares of the world and the deceitfulness of riches choke the word, and it proves unfruitful. 23 As for what was sown on good soil, this is the one who hears the word and understands it. He indeed bears fruit and yields, in one case a hundredfold, in another sixty, and in another thirty.”

The Parable of the Weeds

24 He put another parable before them, saying, “The kingdom of heaven may be compared to a man who sowed good seed in his field, 25 but while his men were sleeping, his enemy came and sowed weeds* among the wheat and went away. 26 So when the plants came up and bore grain, then the weeds appeared also. 27 And the servants* of the master of the house came and said to him, ‘Master, did you not sow good seed in your field? How then does it have weeds?’ 28 He said to them, ‘An enemy has done this.’ So the servants said to him, ‘Then do you want us to go and gather them?’ 29 But he said, ‘No, lest in gathering the weeds you root up the wheat along with them. 30 Let both grow together until the harvest, and at harvest time I will tell the reapers, “Gather the weeds first and bind them in bundles to be burned, but gather the wheat into my barn.”’”

The Mustard Seed and the Leaven

31 He put another parable before them, saying, “The kingdom of heaven is like a grain of mustard seed that a man took and sowed in his field. 32 It is the smallest of all seeds, but when it has grown it is larger than all the garden plants and becomes a tree, so that the birds of the air come and make nests in its branches.” 33 He told them another parable. “The kingdom of heaven is like leaven that a woman took and hid in three measures of flour, till it was all leavened.”

Prophecy and Parables

34 All these things Jesus said to the crowds in parables; indeed, he said nothing to them without a parable. 35 This was to fulfill what was spoken by the prophet:* “I will open my mouth in parables; I will utter what has been hidden since the foundation of the world.”

The Parable of the Weeds Explained

36 Then he left the crowds and went into the house. And his disciples came to him, saying, “Explain to us the parable of the weeds of the field.” 37 He answered, “The one who sows the good seed is the Son of Man. 38 The field is the world, and the good seed is the sons of the kingdom. The weeds are the sons of the evil one, 39 and the enemy who sowed them is the devil. The harvest is the end of the age, and the reapers are angels. 40 Just as the weeds are gathered and burned with fire, so will it be at the end of the age. 41 The Son of Man will send his angels, and they will gather out of his kingdom all causes of sin and all law-breakers, 42 and throw them into the fiery furnace. In that place there will be weeping and gnashing of teeth. 43 Then the righteous will shine like the sun in the kingdom of their Father. He who has ears, let him hear.

The Parable of the Hidden Treasure

44 “The kingdom of heaven is like treasure hidden in a field, which a man found and covered up. Then in his joy he goes and sells all that he has and buys that field.

The Parable of the Pearl of Great Value

45 “Again, the kingdom of heaven is like a merchant in search of fine pearls, 46 who, on finding one pearl of great value, went and sold all that he had and bought it.

The Parable of the Net

47 “Again, the kingdom of heaven is like a net that was thrown into the sea and gathered fish of every kind. 48 When it was full, men drew it ashore and sat down and sorted the good into containers but threw away the bad. 49 So it will be at the end of the age. The angels will come out and separate the evil from the righteous 50 and throw them into the fiery furnace. In that place there will be weeping and gnashing of teeth.

New and Old Treasures

51 “Have you understood all these things?” They said to him, “Yes.” 52 And he said to them, “Therefore every scribe who has been trained for the kingdom of heaven is like a master of a house, who brings out of his treasure what is new and what is old.”

Jesus Rejected at Nazareth

53 And when Jesus had finished these parables, he went away from there, 54 and coming to his hometown he taught them in their synagogue, so that they were astonished, and said, “Where did this man get this wisdom and these mighty works? 55 Is not this the carpenter’s son? Is not his mother called Mary? And are not his brothers James and Joseph and Simon and Judas? 56 And are not all his sisters with us? Where then did this man get all these things?” 57 And they took offense at him. But Jesus said to them, “A prophet is not without honor except in his hometown and in his own household.” 58 And he did not do many mighty works there, because of their unbelief.

Matthäus 13 | Noua Traducere Românească English Standard Version