1DOAMNE, Tu mă cercetezi și mă cunoști!2Tu știi când stau jos și când mă ridic și, de departe, îmi cunoști gândurile.3Tu îmi cercetezi cărarea și culcușul, și toate căile mi le știi îndeaproape.4Căci nici nu‑mi ajunge cuvântul pe limbă și iată că Tu, DOAMNE, îl și cunoști pe de‑a‑ntregul.5Tu mă învălui pe dinapoi și pe dinainte și‑Ți pui mâna peste mine.6O asemenea cunoștință este prea minunată pentru mine: este atât de înaltă, încât nu o pot pricepe.7Unde să plec dinaintea Duhului Tău, unde să fug dinaintea feței Tale?8Dacă mă sui în cer, Tu ești acolo! Dacă îmi întind patul în Locuința Morților, iată‑Te și acolo!9Purtat de aripile zorilor, mă așez la capătul mării,10dar și acolo mâna Ta mă conduce, și dreapta Ta mă apucă.11Dacă aș spune: „Sigur întunericul mă va ascunde, iar lumina dimprejurul meu se va preface în noapte“,12nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; noaptea luminează ca ziua, iar întunericul este ca lumina.13Căci Tu mi‑ai întocmit rărunchii; m‑ai țesut în pântecul mamei mele.14Îți mulțumesc că sunt o făptură atât de minunată – minunate sunt lucrările Tale! – și sufletul meu știe foarte bine lucrul acesta.15Oasele mele nu erau ascunse de Tine când am fost făcut într‑un loc ascuns, când am fost țesut în cele mai de jos locuri ale pământului.16Când eram doar un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau, iar în Cartea Ta erau scrise toate zilele care mi‑au fost hotărâte mai înainte să existe vreuna din ele.17Cât de greu de pătruns îmi sunt gândurile Tale, Dumnezeule! Cât de mare este numărul lor!18Când le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.19Dumnezeule, de l‑ai ucide pe cel rău! Depărtați‑vă de la mine oameni ai sângelui!20Ei, care vorbesc de Tine în chip nelegiuit, dușmanii Tăi, care Îți folosesc Numele în mod nesăbuit!21Să nu‑i urăsc pe cei ce Te urăsc, DOAMNE? Să nu‑mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?22Îi urăsc cu o ură desăvârșită: pentru mine, ei sunt niște dușmani.23Cercetează‑mă, Dumnezeule, și cunoaște‑mi inima, încearcă‑mă și cunoaște‑mi frământările!24Vezi dacă sunt pe o cale idolatră* și condu‑mă pe calea veșniciei*!
Библия, синодално издание
Псалом. Началнику на хора. Псалом Давидов.
1Избави ме, Господи, от зъл човек, запази ме от потисник:3те мислят зло в сърце си, всеки ден се опълчват за бой;4изострят езика си като змия; под устата им е аспидна отрова.5Запази ме, Господи, от ръцете на нечестивеца, запази ме от потисниците, които са намислили да поклатят стъпките ми.6Горделивите заложиха клопки за мене и примки, простряха мрежа по пътя, нагласиха клопки за мене.7Аз казах Господу: Ти си Бог мой: чуй, Господи, гласа на моите молби.8Господи, Господи, Сило на моето спасение! Ти покри главата ми в деня на битката.9Не давай, Господи, що нечестивец желае; не давай сполука на лошия му замисъл: той ще се въз гордее.10Нека върху главата на ония, които ме окръжават, падне злото на техните собствени уста.11Да паднат върху тях живи въглени; да бъдат хвърлени в огън, в пропаст, та да не станат.12Злоезичният човек няма да се закрепи на земята; злото ще завлече потисника в погибел.13Зная, че Господ ще извърши съд за угнетените и правда за бедните.14Да, праведните ще славят Твоето име; непорочните ще обитават пред Твоето лице.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.