Lukas 20 | Noua Traducere Românească

Autoritatea lui Isus

1 Într‑una din zile, în timp ce Isus dădea învățătură poporului în Templu și vestea Evanghelia, au venit conducătorii preoților și cărturarii, împreună cu bătrânii, 2 și L‑au întrebat, zicând: – Spune‑ne, cu ce autoritate faci aceste lucruri și cine Ți‑a dat această autoritate? 3 Isus, răspunzând, le‑a zis: – Vă voi întreba și Eu un lucru. Spuneți‑Mi: 4 botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni? 5 Ei însă discutau între ei, zicând: – Dacă vom răspunde: „Din cer!“, va întreba: „Atunci de ce nu l‑ați crezut?“, 6 iar dacă vom răspunde: „De la oameni!“, tot poporul ne va ucide cu pietre, fiindcă este convins că Ioan a fost un profet. 7 Așa că I‑au răspuns că ei nu știu de unde era. 8 Atunci Isus le‑a zis: – Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.

Pilda viticultorilor

9 Apoi a început să spună poporului următoarea pildă: – Un om a plantat o vie*, a arendat‑o unor viticultori și a plecat într‑o călătorie pentru un timp îndelungat. 10 La vremea potrivită a trimis un sclav la viticultori, ca să‑i dea din rodul viei. Viticultorii însă l‑au bătut și l‑au trimis înapoi cu mâinile goale. 11 Stăpânul a trimis un alt sclav, dar și pe acela l‑au bătut și, după ce l‑au umilit, l‑au trimis înapoi cu mâinile goale. 12 A mai trimis un al treilea, dar și pe acesta l‑au rănit și l‑au alungat. 13 Atunci stăpânul viei a zis: „Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu preaiubit. Poate că pe acesta îl vor respecta!“ 14 Dar viticultorii, când l‑au văzut, și‑au zis unii altora: „Acesta este moștenitorul! Să‑l omorâm pentru ca moștenirea să fie a noastră!“ 15 Și l‑au scos afară din vie și l‑au omorât. Așadar, ce le va face stăpânul viei? 16 El va veni și‑i va nimici pe viticultorii aceia, iar via o va da altora. Când au auzit ei aceste cuvinte, au zis: – Să nu se întâmple așa! 17 Dar El, uitându‑Se la ei, a zis: – Atunci ce înseamnă cuvântul acesta care a fost scris: „Piatra pe care au respins‑o zidarii a devenit Piatra din capul unghiului.“*? 18 Oricine cade peste piatra aceea va fi zdrobit, iar pe acela peste care cade ea, îl va spulbera. 19 Chiar în ceasul acela cărturarii și conducătorii preoților au căutat să pună mâna pe El, dar le‑a fost frică de popor. Căci știau că împotriva lor spusese această pildă.

Tributul datorat Cezarului

20 Atunci L‑au urmărit îndeaproape și au trimis niște oameni perfizi, care se prefăceau că sunt drepți, ca să‑L prindă cu vorba și să‑L poată da astfel pe mâna conducerii și autorității guvernatorului. 21 Aceștia L‑au întrebat: – Învățătorule, știm că vorbești și‑i înveți pe oameni ce este drept, că nu ai în vedere fața oamenilor,* ci‑i înveți calea lui Dumnezeu potrivit cu adevărul. 22 Se cuvine să plătim tribut Cezarului* sau nu? 23 El însă, observând viclenia lor, le‑a zis: 24 – Arătați‑Mi un denar*! Chipul și inscripția de pe el, ale cui sunt? Ei au zis: – Ale Cezarului. 25 El le‑a zis: – Prin urmare, dați înapoi Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!* 26 Astfel, ei n‑au putut să‑L prindă cu vorba înaintea poporului și, uimiți de răspunsul Lui, au tăcut.

Despre înviere

27 Apoi s‑au apropiat niște saduchei*, care zic că nu există înviere, și L‑au întrebat: 28 – Învățătorule, Moise ne‑a scris: „Dacă fratele cuiva moare, având o soție, dar fără să aibă copii, fratele lui s‑o ia de soție pe văduvă și să‑i ridice un urmaș* fratelui său.“* 29 Erau deci șapte frați. Primul, după ce și‑a luat o soție, a murit fără să aibă copii. 30 Al doilea a luat‑o de soție pe văduvă, dar și acesta a murit fără să aibă copii. 31 Al treilea a luat‑o și el de soție, și tot așa toți cei șapte. Ei n‑au lăsat în urmă copii și au murit. 32 La urmă, a murit și femeia. 33 Deci, la înviere, soția căruia dintre ei va fi ea? Căci toți șapte au avut‑o de soție! 34 Isus le‑a zis: – Oamenii* veacului acestuia se însoară și se mărită, 35 dar cei care au fost considerați vrednici să aibă parte de veacul acela și de învierea dintre cei morți, nici nu se însoară, nici nu se mărită, 36 căci ei nici nu mai pot muri, pentru că sunt ca îngerii și sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. 37 Iar cu privire la faptul că cei morți sunt înviați, însuși Moise a făcut cunoscut acest lucru, acolo unde scrie despre rug, când vorbește despre Domnul ca fiind Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov*. 38 El nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii, căci pentru El toți sunt vii. 39 Atunci unii dintre cărturari, răspunzând, au zis: – Învățătorule, bine ai zis! 40 Căci nu mai îndrăzneau să‑L întrebe nimic.

Al cui fiu este Cristos?

41 Însă El i‑a întrebat: – Cum de zic ei despre Cristos că este fiul lui David? 42 Căci David însuși, în cartea Psalmilor, spune: „Domnul I‑a zis Domnului meu*: «Șezi la dreapta Mea, 43 până‑i voi pune pe dușmanii Tăi scăunaș* pentru picioarele Tale!»“* 44 Așadar, David Îl numește „Domn“. Deci cum este El fiul lui?

Modul de viață ipocrit al cărturarilor

45 Apoi le‑a vorbit ucenicilor în auzul întregului popor: 46 „Păziți‑vă de cărturari, cărora le place să umble în robe lungi și care iubesc saluturile în piețe, scaunele de onoare în sinagogi și locurile de onoare la mese. 47 Ei devorează casele văduvelor și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceștia vor primi o condamnare mult mai mare.“

Библия, синодално издание

1 В един от ония дни, когато Той поучаваше народа в храма и благовестеше, застанаха първосвещениците и книжниците със стареите 2 и Му рекоха: кажи ни, с каква власт вършиш това, или кой Ти е дал тая власт? 3 Той им отговори и рече: ще ви попитам и Аз една дума, и ми кажете: 4 кръщението Иоаново от небето ли беше, или от човеците? 5 А те, размишлявайки помежду си, казваха: ако речем от небето, ще каже: а защо му не повярвахте? 6 Ако ли речем, от човеците, целият народ ще ни избие с камъни, понеже е уверен, че Иоан бе пророк. 7 И отговориха: не знаем, откъде беше. 8 Иисус им рече: и Аз ви не казвам, с каква власт върша това. 9 И почна да говори към народа тая притча: един човек насади лозе и го даде на лозари, и си отиде за дълго време; 10 и на времето си изпрати при лозарите един слуга, за да му дадат от плодовете на лозето; но лозарите, като го набиха, отпратиха го празен. 11 Изпрати и друг слуга; но те и него, като набиха и унизиха, отпратиха празен. 12 Изпрати и трети; но те и него изпонараниха и изпъдиха. 13 Тогава господарят на лозето рече: какво да сторя? Ще изпратя моя обичан син; може би, като го видят, ще се засрамят. 14 Но лозарите, като го видяха, размишляваха помежду си, казвайки: този е наследникът; хайде да го убием, за да стане наследството му наше. 15 И като го изведоха вън от лозето, убиха го. Какво, прочее, ще им направи господарят на лозето? 16 Ще дойде и ще погуби тия лозари и ще даде лозето на други. А ония, като чуха това, рекоха: дано не бъде! 17 Но Той, като ги погледна, рече: тогава що значи писаното: „камъкът, който отхвърлиха зидарите, той стана глава на ъгъла“? 18 Всеки, който падне върху тоя камък, ще се разбие; а върху когото падне, ще го смаже. 19 И в тоя час първосвещениците и книжниците поискаха да турят ръка на Него, понеже разбраха, че Той за тях каза тая притча, ала се побояха от народа. 20 И като Го следяха, изпратиха съгледвачи, които, преструвайки се за праведни, да Го уловят в някоя дума, та да Го предадат на началството и властта управителева. 21 И Го запитаха, думайки: Учителю, знаем, че право говориш и учиш и не гледаш на лице, но истински поучаваш на път Божий; 22 позволено ли е нам да даваме данък кесарю, или не? 23 А Той, като разбра лукавството им, рече им: що Ме изкушавате? 24 Покажете Ми един динарий: чий образ и надпис има? Те отговориха: на кесаря. 25 Той им рече: отдайте, прочее, кесаревото кесарю, а Божието Богу. 26 И не можаха да Го уловят с дума пред народа, почудиха се на отговора Му и млъкнаха. 27 Тогава дойдоха някои от садукеите, които твърдят, че няма възкресение, и Го попитаха, казвайки: 28 Учителю, Моисей ни е написал: ако някой женен умре бездетен, неговият брат да вземе жена му и да въздигне потомство на брата си; 29 имаше, прочее, седем братя, и първият, след като взе жена, умря бездетен; 30 тая жена взе вторият; и той умря бездетен; 31 взе я третият, – тъй също и всички седмина, и умряха, без да оставят деца; 32 след всички умря и жената; 33 и тъй, при възкресението кому от тях ще бъде тя жена? понеже и седмината я имаха за жена. 34 Иисус им отговори и рече: чедата на тоя свят се женят и се мъжат; 35 но ония, които се сподобиха да получат оня свят и възкресението от мъртвите, нито се женят, нито се мъжат, 36 и да умрат вече не могат, понеже са равни на Ангели и, бидейки синове на възкресението, са синове Божии. 37 А че мъртвите ще възкръснат, и Моисей го каза при къпината, когато нарече Господа Бог Авраамов, и Бог Исааков, и Бог Иаковов. 38 Но Той не е Бог на мъртви, а на живи, защото у Него всички са живи. 39 На това някои от книжниците рекоха: Учителю, добре каза. 40 И не смееха вече да Го питат за нищо. А Той им рече: 41 как казват, че Христос е син Давидов? 42 А сам Давид казва в книгата на псалмите: „рече Господ Господу моему: седи от дясната Ми страна, 43 докле туря Твоите врагове подножие на нозете Ти“. 44 И тъй, Давид Го нарича Господ; как тогава Той му е син? 45 И когато целият народ слушаше, Той каза на учениците Си: 46 пазете се от книжниците, които обичат да ходят пременени и обичат поздрави по тържищата, предни седалища в синагогите и първи места по гощавките, 47 които изпояждат домовете на вдовиците и лицемерно дълго се молят; те ще получат по-тежка присъда.

Lukas 20 | Noua Traducere Românească Библия, синодално издание