1După toate acestea, Domnul a numit alți șaptezeci și doi* de ucenici și i‑a trimis, doi câte doi, să se ducă înaintea Lui în orice cetate și în orice loc pe unde urma să meargă El.2El le‑a zis: – Secerișul este mare, dar lucrătorii sunt puțini. Deci, rugați‑L fierbinte pe Domnul secerișului să trimită lucrători la secerișul Său!3Duceți‑vă! Iată, Eu vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor.4Să nu luați cu voi nici săculeț cu bani, nici traistă, nici sandale și să nu faceți urări* nimănui pe drum.5În orice casă intrați, să spuneți mai întâi: „Pacea să fie peste această casă!“6Dacă se află acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el, dar dacă nu, se va întoarce la voi.7Rămâneți în casa aceea și mâncați și beți ce vă vor da, căci vrednic este lucrătorul de plata lui! Să nu vă mutați dintr‑o casă într-alta.8În orice cetate în care intrați și vă primesc, să mâncați ce vi se va pune înainte.9Vindecați‑i pe cei bolnavi de acolo și spuneți‑le: „S‑a apropiat de voi Împărăția lui Dumnezeu!“10Dacă însă în cetatea în care intrați, oamenii nu vă primesc, să ieșiți pe străzile ei și să ziceți:11„Până și praful din cetatea voastră, care ni s‑a lipit de picioare, îl ștergem împotriva voastră! Totuși, să știți aceasta: s‑a apropiat Împărăția lui Dumnezeu!“12Vă spun că, în ziua aceea, va fi mai ușor pentru Sodoma decât pentru cetatea aceea!13Vai de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaido! Căci dacă ar fi fost făcute în Tyr și Sidon minunile care au fost făcute în voi, demult s‑ar fi pocăit stând în sac și cenușă!14Dar la judecată va fi mai ușor pentru Tyr și Sidon decât pentru voi!15Iar tu, Capernaume, vei fi înălțat oare până la cer? Nu, ci vei coborî până în Locuința Morților*!16Cel ce vă ascultă pe voi, Mă ascultă pe Mine și cel ce vă respinge pe voi, Mă respinge pe Mine, iar cel ce Mă respinge pe Mine Îl respinge pe Cel Ce M‑a trimis pe Mine.
Întoarcerea celor șaptezeci și doi de ucenici
17Cei șaptezeci și doi s‑au întors plini de bucurie și I‑au zis: – Doamne, chiar și demonii ne sunt supuși în Numele Tău!18Însă El le‑a zis: – L‑am văzut pe Satan* căzând din cer ca un fulger.19Iată, v‑am dat autoritate să călcați peste șerpi, peste scorpioni și peste toată puterea dușmanului și nimic nu vă va răni!20Totuși, nu vă bucurați că duhurile vă sunt supuse, ci bucurați‑vă că numele voastre sunt scrise în ceruri!21În ceasul acela, Isus S‑a bucurat nespus în Duhul Sfânt și a zis: „Te laud*, Tată, Domn al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți și le‑ai descoperit copilașilor. Da, Tată, pentru că așa a fost plăcut înaintea Ta!22Toate lucrurile Mi‑au fost încredințate Mie de către Tatăl Meu. Și nimeni nu știe cine este Fiul, în afară de Tatăl, sau cine este Tatăl, în afară de Fiul și de cel căruia dorește Fiul să i‑L descopere.“23Apoi S‑a întors spre ucenici și le‑a zis doar lor: – Fericiți sunt ochii care văd lucrurile pe care le vedeți voi!24Vă spun că mulți profeți și regi au dorit să vadă ceea ce vedeți voi, dar n‑au văzut, și au dorit să audă ceea ce auziți voi, dar n‑au auzit!
Pilda samariteanului milostiv
25Dar iată că un învățător al Legii s‑a ridicat să‑L pună la încercare pe Isus, zicând: – Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viață veșnică?26Isus i‑a zis: – Ce este scris în Lege? Ce citești acolo?27El, răspunzând, a zis: – „Să‑L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu toată mintea ta*, și pe semenul tău ca pe tine însuți.“*28Isus i‑a zis: – Ai răspuns corect. Fă așa și vei trăi!29Dar el, care voia să se îndreptățească, L‑a întrebat pe Isus: – Și cine este semenul meu?30Isus, răspunzând, a zis: – Un om cobora de la Ierusalim spre Ierihon* și a căzut în mâinile tâlharilor, care, după ce l‑au dezbrăcat și i‑au dat multe lovituri, au plecat, lăsându‑l pe jumătate mort.31Din întâmplare, pe acel drum cobora un preot. Dar când l‑a văzut, preotul a trecut înainte, ocolindu‑l.32Tot așa și un levit, când a ajuns în locul acela și l‑a văzut, a trecut înainte, ocolindu‑l.33Însă un samaritean*, care călătorea și el pe acolo, când a ajuns în dreptul lui și l‑a văzut, i s‑a făcut milă de el.34S‑a apropiat, i‑a bandajat rănile și a turnat peste ele ulei de măsline și vin. Apoi l‑a pus pe propriul lui animal de povară, l‑a dus la un han și a continuat să‑l îngrijească.35În ziua următoare, a scos doi denari*, i‑a dat hangiului și a zis: „Ai grijă de el, iar când mă voi întoarce, îți voi plăti eu orice vei mai cheltui.“36Care dintre aceștia trei ți se pare că a fost semenul celui căzut în mâinile tâlharilor?37El a răspuns: – Cel ce și‑a făcut milă de el. Isus i‑a zis: – Du‑te și fă și tu la fel!
Acasă la Marta și Maria
38În timp ce‑și continuau călătoria, Isus a intrat într‑un sat oarecare. Acolo, o femeie pe nume Marta L‑a primit ca oaspete în casa ei.39Ea avea o soră, numită Maria. Aceasta s‑a așezat la picioarele Domnului și asculta cuvintele Lui.40Marta însă era copleșită de atât de multă slujire. Ea a venit și a zis: – Doamne, nu‑Ți pasă că sora mea m‑a lăsat să slujesc singură? Spune‑i deci să mă ajute!41Domnul însă, răspunzând, i‑a zis: – Marto, Marto, tu te îngrijorezi și te necăjești cu privire la multe lucruri,42însă de unul singur este nevoie!* Căci Maria și‑a ales partea cea bună, care nu i se va lua!
Библия, синодално издание
1След това Господ избра и други седемдесет ученици и ги разпрати пред Себе Си по двама за всеки град и място, където Сам щеше да отиде,2и рече им: жетвата голяма, а работниците малко; затова молете Господаря на жетвата да изпрати работници на жетвата Си.3Вървете! Ето, Аз ви пращам като агнета посред вълци.4Не носете ни кесия, ни торба, нито обуща, и никого по пътя не поздравявайте.5И в която къща влезете, първом казвайте: мир на тая къща!6И ако бъде там синът на мира, върху него ще почива вашият мир; ако ли не, ще се върне у вас;7и в тая къща оставайте, яжте и пийте, каквото ви дадат; защото работникът заслужава своята заплата. Не прехождайте от къща в къща.8И в който град влезете и ви приемат, яжте, каквото ви сложат;9изцерявайте болните, които са в него, и казвайте им: приближи се до вас царството Божие.10В който пък град влезете и не ви приемат, излезте по стъгдите му и кажете:11и праха, полепнал по нас от вашия град, ви отърсваме; обаче да знаете, че се приближи до вас царството Божие.12Казвам ви, че в оня ден за Содом ще бъде по-леко, отколкото за тоя град.13Горко ти, Хоразине! Горко ти, Вит саидо! Защото, ако бяха се извършили в Тир и Сидон чудеса, които станаха у вас, отдавна те, седнали във вретище и пепел, биха се покаяли;14обаче, на Тир и Сидон ще бъде полеко в съда, отколкото вам.15И ти, Капернауме, който до небе си се въздигнал, до ада ще се провалиш.16Който вас слуша, Мене слуша; и който се отмята от вас, от Мене се отмята; а който се отмята от Мене, отмята се от Оногова, Който Ме е пратил.17Седемдесетте ученици се върнаха с радост и казваха: Господи, в Твое име и бесовете се покоряват нам.18А Той им рече: видях сатаната, как падна от небето като светкавица;19ето, давам ви власт да настъпвате на змии и скорпии и на всяка вражеска сила; и нищо няма да ви повреди;20обаче не се радвайте на това, че духовете ви се покоряват; а радвайте се, че имената ви са написани на небесата.21В оня час се зарадва духом Иисус и рече: прославям Те, Отче, Господи на небето и на земята, задето си утаил това от мъдри и разумни, а си го открил на младенци. Тъй е, Отче, понеже такова беше Твоето благоволение.22И като се обърна към учениците, рече: всичко Ми е предадено от Моя Отец; и кой е Синът, не знае никой, освен Отец; и кой е Отец, не знае никой, освен Синът, и комуто Синът иска да открие.23И като се обърна към учениците, рече им насаме: блажени очите, които виждат това, що вие виждате.24Защото, казвам ви, много пророци и царе искаха да видят, що вие виждате, и не видяха, и да чуят, що чувате, и не чуха.25И ето, един законник стана и, изкушавайки Го, рече: Учителю, какво да направя, за да наследя живот вечен?26А Той му каза: в Закона що е писано? как четеш?27Той отговори и рече: „Възлюби Господа, Бога твоего, от всичкото си сърце, и от всичката си душа, и с всичката си сила, и с всичкия си разум, и ближния си като себе си“.28Иисус му каза: право отговори; тъй постъпвай, и ще бъдеш жив.29Но той, като искаше да се оправдае, рече на Иисуса: а кой е моят ближен?30Отговори Иисус и каза: един човек слизаше от Иерусалим в Иерихон, и налетя на разбойници, които го съблякоха, изпонараниха го и си заминаха, като го оставиха полумъртъв.31Случайно един свещеник слизаше по тоя път, и, като го видя, отмина.32Също и един левит, като стигна до същото място, приближи се, погледна и отмина.33Един пък самарянин, който пътуваше, дойде до него, видя го и се смили,34и, като се приближи, превърза му раните, изливайки елей и вино; след това го качи на добичето си, откара го в странноприемницата и се погрижи за него.35А на другия ден, като си заминаваше, извади два динария, даде на съдържателя и му рече: погрижи се за него; и, ако потрошиш нещо повече, навръщане аз ще ти заплатя.36И тъй, кой от тези трима ти се вижда да е бил ближен на изпадналия в ръцете на разбойниците?37Той отговори: оня, който му стори милост. Тогава Иисус му каза: иди и ти прави също така.38И както вървяха, Той влезе в едно село; една жена, на име Марта, Го прие у дома си.39Тя имаше сестра, на име Мария, която седна при нозете на Иисуса и слушаше речта Му.40А Марта се улиса в голяма шетня и, като пристъпи, рече: Господи, небрежиш ли, дето сестра ми ме остави сама да шетам? Кажи и, прочее, да ми помогне.41Иисус и отговори и рече: Марто, Марто, ти се грижиш и безпокоиш за много неща,42а пък едно е само потребно. И Мария избра добрата част, която няма да и се отнеме.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.