Jona 1 | Noua Traducere Românească

Iona încearcă să fugă departe de fața Domnului

1 Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit lui Iona, fiul lui Amitai,* zicând: 2 „Ridică‑te și du‑te la Ninive, cetatea cea mare, și strigă împotriva ei, căci răutatea ei s‑a suit până la Mine!“ 3 Dar Iona s‑a ridicat ca să fugă la Tarșiș*, departe de fața DOMNULUI. El a coborât la Iafo și a găsit acolo o corabie care mergea spre Tarșiș. După ce a plătit prețul călătoriei, s‑a urcat în corabie ca să meargă împreună cu marinarii la Tarșiș, departe de fața DOMNULUI. 4 DOMNUL însă a dezlănțuit pe mare un vânt năprasnic și astfel s‑a stârnit o furtună atât de puternică, încât corabia amenința să se sfărâme. 5 Marinarii s‑au temut și fiecare a strigat către dumnezeul său, iar pentru a face corabia mai ușoară, au aruncat în mare uneltele care erau în ea. Iona însă coborâse în cala corabiei, unde se întinsese și adormise adânc. 6 Căpitanul s‑a apropiat de el și i‑a zis: „Cum poți să dormi? Scoală‑te și strigă către Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu Se va gândi la noi și nu vom pieri!“ 7 Apoi fiecare i‑au zis semenului său: „Haideți să aruncăm sorții, ca să aflăm din cauza cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!“ Ei au aruncat sorții, iar sorțul a căzut pe Iona. 8 Atunci ei l‑au întrebat: – Spune‑ne, te rugăm, din cauza cui a venit peste noi această nenorocire? Care este meseria ta și de unde vii? Care este țara ta și din ce popor ești? 9 El le‑a răspuns: – Sunt evreu și mă tem de DOMNUL, Dumnezeul cerurilor, Care a făcut marea și uscatul! 10 Bărbații aceia s‑au temut foarte tare și l‑au întrebat: – Ce‑ai făcut? (Ei aflaseră că fugea de fața DOMNULUI, întrucât el le spusese acest lucru.) 11 Marea era din ce în ce mai învolburată, astfel că ei l‑au întrebat iarăși: – Ce să‑ți facem, pentru ca marea să se liniștească față de noi? 12 El le‑a răspuns: – Luați‑mă și aruncați‑mă în mare, iar marea se va liniști față de voi, căci știu că din cauza mea a venit peste voi această furtună puternică! 13 Bărbații aceia au încercat totuși să vâslească pentru a se putea întoarce pe uscat, dar n‑au reușit, căci marea se învolbura tot mai tare împotriva lor. 14 Atunci au strigat către DOMNUL și au zis: „Oh, DOAMNE, Te rugăm, nu ne lăsa să pierim din cauza vieții acestui om! Nu lăsa să cadă asupra noastră sânge nevinovat, căci Tu, DOAMNE, ai făcut așa cum Ți‑a plăcut!“ 15 Apoi l‑au luat pe Iona și l‑au aruncat în mare, iar marea și‑a potolit furia. 16 Atunci bărbații aceia s‑au temut foarte tare de DOMNUL. Ei I‑au adus DOMNULUI o jertfă și au făcut jurăminte. 17 DOMNUL a trimis un pește mare să‑l înghită pe Iona, și Iona a fost în pântecul peștelui timp de trei zile și trei nopți.

Библия, синодално издание

1 И биде слово Господне към Иона, син Аматиев: 2 „стани, иди в Ниневия, град голям, и проповядвай в него, защото злодеянията му достигнаха до Мене“. 3 И стана Иона да побегне в Тарсис от лицето Господне; дойде в Иопия и намери кораб, който отиваше за Тарсис, плати за превоз и влезе в него, за да отплува с тях в Тарсис от лицето Господне. 4 Но Господ подигна в морето силен вятър, и стана в морето голяма буря, и корабът насмалко оставаше да се разбие. 5 Уплашиха се корабниците; те викаха всеки към своя бог и почнаха да хвърлят в морето товара от кораба, за да му олекне от него; а Иона бе слязъл в дъното на кораба, бе легнал и дълбоко заспал. 6 Дойде при него началникът на кораба и му рече: „защо спиш? стани, извикай към твоя Бог; може би, Бог ще си спомни за нас, и ние не ще загинем“. 7 И рекоха един другиму: „нека хвърлим жребие, за да узнаем, за кого ни постига тая беда“. Хвърлиха жребие, и жребието се падна на Иона. 8 Тогава му рекоха: „кажи ни, за кого ни постигна тая беда? Какво е твоето занятие, и отде идеш ти? де е твоята земя, и от кой народ си?“ 9 Той им рече: „аз съм евреин, почитам Господа, Бога на небесата, Който направи морето и сушата“. 10 Тогава човеците се уплашиха твърде много и му рекоха: „защо направи това?“ – защото те узнаха, че той бяга от лицето Господне, – както той сам им бе обадил. 11 И рекоха му: „какво да направим с тебе, за да утихне морето за нас?“ Защото морето все се вълнуваше. 12 Тогава той им рече: „вземете ме и ме хвърлете в морето, – и морето ще утихне за вас, защото знам, че заради мене ви постигна тая голяма буря“. 13 Ала тия човеци почнаха да гребат усилно, за да стигнат на суша, но не можаха, защото морето все повече вилнееше против тях. 14 Тогава извикаха към Господа и рекоха: „молим Те, Господи, да не загинем поради душата на тоя човек, и да ни не зачетеш невинна кръв; защото Ти, Господи, си направил, което е Тебе угодно!“ 15 И взеха Иона, та го хвърлиха в морето; и утихна морето от своята ярост. 16 И тия човеци се уплашиха от Господа твърде много, принесоха жертви Господу и дадоха оброци.

Jona 1 | Noua Traducere Românească Библия, синодално издание

Iona încearcă să fugă departe de fața Domnului