Apostelgeschichte 26 | Noua Traducere Românească

1 Agrippa i‑a zis lui Pavel: – Ți se dă voie să vorbești despre tine! Atunci Pavel a întins mâna și a început să se apere astfel: 2 – Rege Agrippa, mă consider fericit că urmează să mă apăr astăzi înaintea ta, cu privire la toate lucrurile de care sunt acuzat de iudei, 3 mai ales pentru că tu ești cunoscător al tuturor obiceiurilor și controverselor iudeilor. De aceea, te rog fierbinte să mă asculți cu răbdare. 4 Toți iudeii cunosc felul în care mi‑am trăit viața încă din tinerețe – viață pe care mi‑am petrecut‑o de la început în mijlocul neamului meu și în Ierusalim. 5 Dacă doresc să mărturisească, ei mă cunosc de mult timp și știu că am trăit ca fariseu, după cea mai strictă partidă a religiei noastre. 6 Iar acum, stau aici ca să fiu judecat din cauza speranței în promisiunea făcută de Dumnezeu strămoșilor* noștri, 7 promisiune pe care cele douăsprezece seminții ale noastre, slujindu‑I lui Dumnezeu cu seriozitate zi și noapte, speră s‑o primească. Pentru această speranță, rege, sunt acuzat eu de către iudei! 8 Ce, vi se pare de necrezut că Dumnezeu învie morții?! 9 Într-adevăr, eu însumi credeam că trebuie să fac multe lucruri împotriva Numelui lui Isus nazarineanul, 10 și așa am și făcut în Ierusalim: cu autoritatea primită de la conducătorii preoților i‑am aruncat în închisori pe mulți sfinți, iar când erau condamnați la moarte îmi dădeam și eu votul împotriva lor. 11 De asemenea, pedepsindu‑i adesea prin toate sinagogile, m‑am străduit să‑i fac să blasfemieze. Și fiindcă eram deosebit de furios pe ei, i‑am persecutat chiar și în cetățile străine! 12 Cu acestea în gând, m‑am dus în Damasc, având autoritate și putere deplină de la conducătorii preoților. 13 Pe la mijlocul zilei, rege, în timp ce eram pe drum, am văzut strălucind împrejurul meu – și împrejurul celor ce călătoreau împreună cu mine – o lumină din cer, a cărei strălucire o întrecea pe cea a soarelui. 14 Toți am căzut la pământ, iar eu am auzit un glas care‑mi zicea în limba ebraică: „Saul, Saul, de ce Mă persecuți? Îți este greu să lovești cu călcâiul în pinteni!*“ 15 Eu am întrebat: „Cine ești, Doamne*?“ Domnul mi‑a răspuns: „Eu sunt Isus, Cel pe Care tu Îl persecuți! 16 Dar ridică‑te și stai în picioare! Căci M‑am arătat ție ca să te numesc slujitor și martor atât al lucrurilor în care M‑ai văzut pe Mine, cât și al lucrurilor în care Mă voi arăta ție. 17 Te voi elibera* de poporul tău și de neamurile la care te trimit 18 să le deschizi ochii ca să se întoarcă de la întuneric la lumină și de sub autoritatea lui Satan* la Dumnezeu, astfel încât să primească, prin credința în Mine, iertare de păcate și moștenire* alături de cei sfințiți.“ 19 De aceea, rege Agrippa, n‑am fost neascultător față de viziunea cerească, 20 ci le‑am vestit – mai întâi celor din Damasc, apoi celor din Ierusalim și din întreaga regiune a Iudeei, iar apoi neamurilor – să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu, făcând fapte vrednice de pocăință. 21 Din cauza acestor lucruri m‑au prins iudeii în Templu și au încercat să mă omoare! 22 Însă până în ziua de azi am primit ajutor de la Dumnezeu și stau aici, depunând mărturie atât înaintea celor mici, cât și înaintea celor mari, fără să spun nimic în afară de ceea ce Profeții și Moise* au zis că urmează să se întâmple, 23 și anume că El, Cristosul, va trebui să sufere și, prin faptul că va fi primul înviat dintre cei morți, va vesti lumină atât poporului Său, cât și neamurilor. 24 În timp ce Pavel se apăra astfel, Festus a zis cu glas tare: – Ți‑ai ieșit din minți, Pavel! Învățătura ta cea multă te face să dai în nebunie! 25 Însă Pavel a răspuns: – Nu mi‑am ieșit din minți, preaalesule Festus, ci rostesc cuvinte care țin de adevăr și de o judecată sănătoasă. 26 Deoarece regele cunoaște aceste lucruri, eu pot să‑i vorbesc cu îndrăzneală, întrucât sunt convins că nimic din acestea n‑a putut trece neobservat de el, deoarece nu s‑au întâmplat într‑un colț. 27 Crezi tu în Profeți, rege Agrippa? Știu că tu crezi! 28 Însă Agrippa i‑a zis lui Pavel: – În curând, mă vei convinge să mă fac creștin! 29 Pavel i‑a răspuns: – Fie în curând, fie mai târziu, mă rog lui Dumnezeu ca nu doar tu, ci toți cei ce mă ascultă astăzi să devină așa cum sunt eu, în afară de lanțurile acestea. 30 Regele, guvernatorul, Berenice și toți cei ce ședeau împreună cu ei s‑au ridicat 31 și, în timp ce plecau, își spuneau unii altora: „Omul acesta nu face nimic vrednic de moarte sau de lanțuri.“ 32 Agrippa i‑a zis lui Festus: – Omul acesta ar fi putut fi eliberat dacă n‑ar fi făcut apel la Cezar.

Библия, синодално издание

1 Агрипа каза на Павла: позволява ти се да говориш за себе си. Тогава Павел простря ръка и заговори за своя защита: 2 честит се считам, царю Агрипа, че ще се защищавам днес пред тебе за всичко, за каквото ме обвиняват иудеите, 3 а най-вече, защото ти знаеш всички иудейски обичаи и въпроси; затова моля те, изслушай ме великодушно. 4 Моя живот от младини, който съм прекарал отначало между народа си в Иерусалим, знаят всички иудеи; 5 те отдавна ме знаят, – ако искат да свидетелствуват, – че аз, като фарисеин, съм живял според най-строгото учение на нашата вяра; 6 а сега стоя пред съд заради надеждата в обещанието, дадено на отците ни от Бога, 7 което нашите дванайсет колена се надяват да постигнат, служейки усърдно Богу денем и нощем. За тая надежда, царю Агрипа, ме обвиняват иудеите. 8 Що? Нима вие за невероятно смятате, че Бог възкресява мъртви? 9 Наистина, и аз си помислих, че трябва да извърша много противни работи срещу името на Иисуса Назорея; 10 това и сторих в Иерусалим и, след като приех власт от първосвещениците, много светии затворих в тъмница, а когато ги убиваха, и аз одобрявах; 11 и често ги мъчех по всички синагоги и ги принуждавах да хулят Иисуса и, разярен без мяра против тях, гонех ги дори и по външните градове. 12 С това намерение отивайки в Дамаск с власт и поръчка от първосвещениците, 13 посред ден на пътя, царю, видях от небето по-силна от слънчево сияние светлина, която огря мене и вървящите с мене. 14 Всички паднаха на земята, и аз чух глас, който ми говореше на еврейски език: Савле, Савле, що Ме гониш? Мъчно е за тебе да риташ против ръжен. 15 Аз рекох: кой си Ти, Господине? Той отговори: Аз съм Иисус, Когото ти гониш. 16 Но стани и се изправи на нозете си; защото Аз затова ти се и явих, за да те поставя служител и свидетел на онова, що си видял и каквото ще ти открия, 17 като те отнимам от народа иудейски и от езичниците, при които те пращам сега, 18 да отвориш очите им, за да се обърнат от тъмнина в светлина и от властта на сатаната към Бога, та чрез вярата в Мене да получат прошка на греховете и наследие между осветените. 19 Затова, царю Агрипа, аз се не противих на видението небесно, 20 но първом на жителите в Дамаск и Иерусалим, после на цялата Иудейска земя и на езичниците, проповядвах да се покаят и обърнат към Бога, като вършат дела, достойни за покаяние. 21 Затова ме хванаха иудеите в храма и се опитваха да ме убият. 22 Но, като получих помощ от Бога, стоя си доднес и свидетелствувам на мало и голямо, като говоря само онова, за което са говорили пророците и Моисей, че щеше да стане, 23 именно, че Христос щеше да пострада и, като възкръсне пръв от мъртвите, щеше да възвести светлина на народа и на езичниците. 24 Когато тъй се защищаваше той, Фест извика с висок глас: полудял си, Павле! Многото учение те докарва до лудост. 25 А той каза: не съм луд, достопочтени Фесте, но говоря думи на истина и на здрав разум. 26 Това го знае царят, пред когото и с дръзновение говоря; аз никак не вярвам, че нещо от това му е неизвестно; защото това не е вършено в някой кът. 27 Вярваш ли, царю Агрипа, в пророците? Зная, че вярваш. 28 Агрипа отговори на Павла: още малко, и ще ме убедиш да стана християнин. 29 А Павел рече: молил бих се Богу, щото, още малко, или още много, не само ти, но и всички, които ме слушате днес, да станете такива, какъвто съм и аз – но без тия окови. 30 Когато той каза това, станаха царят и управителят, Вереника и седящите с тях 31 и, като се оттеглиха настрана, говореха помежду си и думаха, че тоя човек не върши нищо достойно за смърт или за окови. 32 И Агрипа каза на Феста: тоя човек можеше да бъде освободен, ако не бе поискал съд пред кесаря. Затова управителят се и реши да го изпрати при кесаря.

Apostelgeschichte 26 | Noua Traducere Românească Библия, синодално издание