2.Samuel 22 | Noua Traducere Românească

Cântarea de laudă a lui David

1 David I‑a dedicat DOMNULUI cuvintele acestei cântări în ziua în care DOMNUL l‑a scăpat din mâna tuturor dușmanilor lui și din mâna lui Saul. 2 El a zis: „DOMNUL este stânca mea, fortăreața mea și izbăvitorul meu! 3 Dumnezeu este stânca mea în Care mă adăpostesc, scutul meu, cornul* mântuirii mele, întăritura mea, scăparea mea și salvatorul meu! Tu mă izbăvești din asuprire! 4 Eu Îl chem pe DOMNUL, Care este vrednic de laudă, și sunt izbăvit de dușmanii mei! 5 Căci mă înfășuraseră talazurile morții, mă copleșiseră șuvoaiele distrugerii! 6 Legăturile Locuinței Morților* mă înconjuraseră, mă prinseseră lațurile morții. 7 Dar în necazul meu L‑am chemat pe DOMNUL, L‑am chemat pe Dumnezeul meu. El mi‑a ascultat glasul, din Templul Său, și strigătul meu după ajutor a ajuns la urechile Sale. 8 Atunci s‑a zguduit și s‑a cutremurat pământul, temeliile cerurilor s‑au zdruncinat, s‑au clătinat, pentru că El Se mâniase. 9 Se înălța fum din nările Lui și foc mistuitor din gura Lui, cărbuni aprinși ieșeau din ea. 10 A aplecat cerurile și a coborât; negură deasă era sub picioarele Lui. 11 Călărea pe un heruvim și zbura; plutea* pe aripile vântului. 12 Întunericul Și‑l așternuse drept acoperământ, iar împrejurul Lui erau grămezi de ape și nori deși. 13 Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa ieșeau cărbuni aprinși. 14 DOMNUL a tunat din ceruri, Cel Preaînalt Și‑a făcut auzit glasul. 15 A aruncat săgeți și i‑a împrăștiat pe dușmani, a trimis fulgerul și i‑a pus pe fugă. 16 La mustrarea DOMNULUI, la suflarea nărilor Lui, s‑au văzut albiile mării și s‑au descoperit temeliile lumii. 17 El S‑a întins din înălțime și m‑a apucat, m‑a scos din apele cele mari, 18 m‑a scăpat de dușmanul meu cel puternic și de vrăjmașii mei, căci erau mai tari decât mine. 19 Ei m‑au înfruntat în ziua necazului meu, dar DOMNUL mi‑a fost sprijin. 20 El m‑a scos la loc larg, m‑a salvat pentru că El Își găsește plăcerea în mine. 21 DOMNUL mi‑a răsplătit după dreptatea mea, mi‑a făcut după curăția mâinilor mele, 22 fiindcă am păzit căile DOMNULUI și nu m‑am făcut vinovat față de Dumnezeul meu. 23 Căci toate judecățile Lui sunt înaintea mea și nu am îndepărtat hotărârile Lui de la mine. 24 Am fost fără pată înaintea Lui și m‑am păzit de nelegiuirea mea. 25 DOMNUL mi‑a răsplătit după dreptatea mea, după curăția mea înaintea ochilor Săi. 26 Cu cel credincios Tu Te arăți credincios*; cu omul fără pată Tu Te dovedești a fi fără pată. 27 Cu cel curat Tu Te arăți curat, dar pe cel pervertit Tu îl amăgești. 28 Tu izbăvești poporul smerit, dar cu privirea Ta îi cobori pe cei trufași. 29 Tu ești candela mea, DOAMNE! DOMNUL îmi luminează întunericul. 30 Cu Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor, cu Dumnezeul meu sar peste zidul întărit. 31 Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârșită; cuvântul* DOMNULUI este încercat. El este un scut pentru toți cei ce se adăpostesc în El. 32 Cine este Dumnezeu în afară de DOMNUL? Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru? 33 Dumnezeu este cetățuia mea cea tare și El mi‑a făcut desăvârșită calea. 34 El mi‑a făcut picioarele ca ale cerboaicelor și m‑a așezat pe înălțimi. 35 Îmi deprinde mâinile pentru luptă, astfel încât brațele mele întind arcul de bronz. 36 Tu îmi dai scutul mântuirii Tale și răspunsul Tău mă face mare. 37 Tu‑mi lărgești calea sub pașii mei, ca să nu‑mi alunece picioarele. 38 Îmi urmăresc dușmanii și‑i nimicesc; nu mă întorc până nu‑i mistui. 39 Îi mistui și îi zdrobesc de nu se mai ridică; ei cad sub picioarele mele. 40 Tu mă încingi cu tărie pentru luptă și‑i faci să se aplece înaintea mea* pe cei ce se ridică împotriva mea. 41 Tu‑mi dai ceafa dușmanilor mei, și eu îi nimicesc pe cei ce mă urăsc. 42 Ei se uită în jur, dar nu este niciun eliberator. Se uită după DOMNUL, dar El nu le răspunde. 43 Îi pisez mărunt, ca praful pământului. Îi zdrobesc, îi strivesc ca pe noroiul de pe străzi. 44 Tu mă scapi de învinuirile poporului meu, mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor pe care nu‑l cunosc îmi slujește. 45 Fiii străinului mă lingușesc; de îndată ce mă aud, mă ascultă. 46 Fiii străinului îngălbenesc și ies tremurând din fortărețele lor. 47 DOMNUL este viu! Binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele! 48 Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună, Cel Care îmi supune popoare, 49 Cel Ce mă izbăvește de dușmanii mei. Tu mă ridici deasupra celor ce se ridică împotriva mea; Tu mă scapi de omul violent. 50 De aceea Îți voi mulțumi, DOAMNE, printre neamuri, și voi cânta spre lauda Numelui Tău! 51 El dă mari izbăviri* regelui Său și arată îndurare* unsului Său, lui David și seminței* lui în veac.“

Библия, синодално издание

1 И Давид възпя песен Господу в деня, когато Господ го избави от ръката на всичките му врагове и от ръката на Саула, като каза: 2 Господ е моя твърдиня, моя крепост и мой избавител. 3 Моят Бог е моя скала; Нему се уповавам; мой щит, рог на моето спасение, моя защита и мое прибежище; Спасителю мой, Ти ме избави от беди! 4 Ще призова всехвалния Господа и от враговете си ще се избавя. 5 Вълни на смъртта ме обгърнаха, и потоци от беззаконие ме уплашиха; 6 вериги на ада ме обвиха, и примки на смъртта ме омотаха. 7 Но в стеснението си призовах Господа и викнах към моя Бог, и Той чу от Своя (свет) чертог моя глас, и викът ми стигна до ушите Му. 8 Потресе се, разклати се земята, трепнаха и се разлюляха основите небесни, защото се разгневи (Господ на тях). 9 Дигна се дим от гнева Му и поядащ огън от устата Му; живи въглени се сипеха от Него. 10 Той наведе небесата и слезе; и мрак беше под нозете Му; 11 седна на херувими, полетя и се понесе на ветрени криле; 12 и с мрак се покри като с шатра, като сгъсти водите на облаците небесни; 13 от блясъка пред Него разпаляха се огнени въглени. 14 Загърмя Господ от небесата и Всевишният издаде Своя глас; 15 пусна стрели и ги разпръсна; блясна със светкавица и ги изтреби. 16 Разкриха се изворите морски, показаха се основите на вселената от страшния глас на Господа, от духването на духа на Неговия гняв. 17 Простря Той ръка от височините, хвана ме и ме извлече из големите води; 18 избави ме от силния ми враг, от ония, които ме мразеха, които бяха по-силни от мене. 19 Те въстанаха против мене в деня на моята неволя; но Господ ми бе опора 20 и ме изведе на широко място, избави ме, защото Той благоволи към мене. 21 Въздаде ми Господ според моята правда, възнагради ме според чистотата на ръцете ми. 22 Защото аз пазих пътищата Господни и не бях нечестив пред моя Бог, 23 понеже всичките Му заповеди са пред мене, и от наредбите Му не отстъпвах, 24 бях непорочен пред Него и се пазех да не съгреша. 25 И Господ ми въздаде според моята правда, според чистотата ми пред Неговите очи. 26 С милостивия Ти постъпваш милостивно, с искрения мъж – искрено, 27 с чистия – чисто, а с лукавия – според лукавството му. 28 Ти спасяваш угнетените и с погледа Си унижаваш горделивите. 29 Ти, Господи, си мое светило; Господ просветлява моята тъмнина. 30 С Тебе поразявам войска; с моя Бог прескачам стена. 31 Бог! – непорочен е Неговият път, чисто е словото Господне, Той е щит за всички, които се надяват Нему, 32 защото, кой е Бог, освен Господа, и кой е защита, освен нашия Бог? 33 Бог ме препасва със сила, приготвя ми верен път; 34 прави ми нозете като на елен, и поставя ме на висини; 35 учи ръцете ми на бой, и напряга мишците ми като меден лък. 36 Ти ми даваш щита на Твоето спасение, и Твоята милост ме възвеличава. 37 Ти разширяваш крачките ми под мене, и моите нозе се не люлеят. 38 Аз гоня враговете си и ги изтребвам, и се не връщам, докле ги не унищожа; 39 изтребвам ги и ги поразявам, и те не стават и падат под нозете ми. 40 Ти ме препасваш със сила за бой и поваляш отпреде ми въставащите против мене; 41 Ти обръщаш към мене гърба на моите врагове, и аз изтребвам ония, които ме мразят. 42 Те викат, но няма кой да ги избави, – към Господа, ала Той ги не чува. 43 Стривам ги като земен прах, като улична кал ги мачкам и ги тъпча. 44 Ти ме избави от буната на моя народ; Ти ме запази, за да бъда глава над другородци; народ, който не познавах, ми слугува. 45 Другородци ме ласкаят; щом чуят за мене, ми се покоряват. 46 Другородците бледнеят и треперят в своите крепости. 47 Жив е Господ и благословен моят Защитник! Да бъде превъзнесен Бог, прибежище на моето спасение, 48 Бог, Който отмъстява за мене, Който ми покорява народите 49 и Който ме избавя от враговете ми! Над ония, които въстават против мене, Ти ме въздигна; Ти ме избави от жестокия човек. 50 Затова ще прославя Тебе, Господи, между езичниците, и ще възпея Твоето име, – 51 Тебе, Който славно избавяш Своя цар и правиш милост на помазаника Си Давида и на потомството му довеки.

2.Samuel 22 | Noua Traducere Românească Библия, синодално издание

Cântarea de laudă a lui David