Offenbarung 9 | New International Version

1 The fifth angel sounded his trumpet, and I saw a star that had fallen from the sky to the earth. The star was given the key to the shaft of the Abyss. 2 When he opened the Abyss, smoke rose from it like the smoke from a gigantic furnace. The sun and sky were darkened by the smoke from the Abyss. 3 And out of the smoke locusts came down on the earth and were given power like that of scorpions of the earth. 4 They were told not to harm the grass of the earth or any plant or tree, but only those people who did not have the seal of God on their foreheads. 5 They were not allowed to kill them but only to torture them for five months. And the agony they suffered was like that of the sting of a scorpion when it strikes. 6 During those days people will seek death but will not find it; they will long to die, but death will elude them. 7 The locusts looked like horses prepared for battle. On their heads they wore something like crowns of gold, and their faces resembled human faces. 8 Their hair was like women’s hair, and their teeth were like lions’ teeth. 9 They had breastplates like breastplates of iron, and the sound of their wings was like the thundering of many horses and chariots rushing into battle. 10 They had tails with stings, like scorpions, and in their tails they had power to torment people for five months. 11 They had as king over them the angel of the Abyss, whose name in Hebrew is Abaddon and in Greek is Apollyon (that is, Destroyer). 12 The first woe is past; two other woes are yet to come. 13 The sixth angel sounded his trumpet, and I heard a voice coming from the four horns of the golden altar that is before God. 14 It said to the sixth angel who had the trumpet, ‘Release the four angels who are bound at the great river Euphrates.’ 15 And the four angels who had been kept ready for this very hour and day and month and year were released to kill a third of mankind. 16 The number of the mounted troops was twice ten thousand times ten thousand. I heard their number. 17 The horses and riders I saw in my vision looked like this: their breastplates were fiery red, dark blue, and yellow as sulphur. The heads of the horses resembled the heads of lions, and out of their mouths came fire, smoke and sulphur. 18 A third of mankind was killed by the three plagues of fire, smoke and sulphur that came out of their mouths. 19 The power of the horses was in their mouths and in their tails; for their tails were like snakes, having heads with which they inflict injury. 20 The rest of mankind who were not killed by these plagues still did not repent of the work of their hands; they did not stop worshipping demons, and idols of gold, silver, bronze, stone and wood – idols that cannot see or hear or walk. 21 Nor did they repent of their murders, their magic arts, their sexual immorality or their thefts.

Noua Traducere Românească

1 Al cincilea înger a sunat din trâmbiță. Și am văzut o stea* care căzuse din cer pe pământ. I‑a fost dată cheia fântânii spre Adânc*. 2 A deschis fântâna spre Adânc, și din fântână a ieșit fum, ca fumul dintr‑un cuptor mare. Soarele și văzduhul s‑au întunecat din cauza fumului din fântână. 3 Din fum au ieșit pe pământ lăcuste, cărora le‑a fost dată o putere ca puterea pe care o au scorpionii pământului. 4 Li s‑a spus să nu facă rău nici ierbii de pe pământ, nici vreunei plante verzi și nici vreunui copac, ci doar oamenilor care nu au pe frunțile lor sigiliul lui Dumnezeu. 5 Nu li s‑a dat voie să‑i omoare, ci doar să‑i chinuiască timp de cinci luni*. Chinul pe care‑l provocau era precum chinul provocat de un scorpion când înțeapă un om. 6 În zilele acelea oamenii vor căuta moartea, dar nu o vor găsi; vor tânji să moară, dar moartea va fugi de ei. 7 Înfățișarea lăcustelor era asemenea unor cai pregătiți pentru război, iar pe capete aveau ceva ca niște coroane care păreau de aur. Fețele lor erau ca niște fețe de oameni; 8 aveau părul ca părul de femeie și dinții ca de leu, 9 aveau platoșe ca niște platoșe de fier, iar zgomotul făcut de aripile lor era ca zgomotul multor carete trase de cai care aleargă în război. 10 Aveau cozi, ca scorpionii, și ace; și în cozile lor le stătea puterea de a face rău oamenilor timp de cinci luni. 11 Aveau peste ele ca împărat pe îngerul Adâncului. În ebraică, numele lui este „Abaddon“, iar în greacă are numele de „Apollyon“*. 12 Primul „vai“ s‑a dus. Iată că mai vin încă două „vaiuri“. 13 Al șaselea înger a sunat din trâmbiță. Și am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu, 14 zicând celui de‑al șaselea înger care avea trâmbița: „Dezleagă‑i pe cei patru îngeri care sunt legați la Râul cel Mare, Eufrat*!“ 15 Cei patru îngeri, care fuseseră pregătiți chiar pentru ora, ziua, luna și anul acela, au fost dezlegați, ca să omoare a treia parte din oameni. 16 Numărul soldaților cavaleriei era de douăzeci de mii de ori zece mii*; am auzit numărul lor. 17 Iată cum am văzut în viziune caii și pe cei care‑i călăreau: aveau platoșe de un roșu aprins, albastru vinețiu și galben ca sulful. Capetele cailor erau ca și capetele de lei, iar din gurile lor ieșeau foc, fum și sulf. 18 A treia parte din oameni a fost omorâtă prin aceste trei urgii, și anume prin focul, fumul și sulful care ieșeau din gurile cailor. 19 Puterea cailor era în gurile și în cozile lor, căci cozile lor erau asemenea șerpilor, având capete cu care făceau rău. 20 Oamenii care au mai rămas, și anume cei care nu au fost omorâți de aceste urgii, nu s‑au pocăit de lucrările mâinilor lor, acelea de a nu se mai închina demonilor și idolilor de aur, argint, bronz, piatră și lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble. 21 Și nu s‑au pocăit nici de crimele lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de curvia lor și nici de furturile lor.

Offenbarung 9 | New International Version Noua Traducere Românească