Psalm 102 | New International Version

A prayer of an afflicted person who has grown weak and pours out a lament before the Lord.

1 Hear my prayer, Lord; let my cry for help come to you. 2 Do not hide your face from me when I am in distress. Turn your ear to me; when I call, answer me quickly. 3 For my days vanish like smoke; my bones burn like glowing embers. 4 My heart is blighted and withered like grass; I forget to eat my food. 5 In my distress I groan aloud and am reduced to skin and bones. 6 I am like a desert owl, like an owl among the ruins. 7 I lie awake; I have become like a bird alone on a roof. 8 All day long my enemies taunt me; those who rail against me use my name as a curse. 9 For I eat ashes as my food and mingle my drink with tears 10 because of your great wrath, for you have taken me up and thrown me aside. 11 My days are like the evening shadow; I wither away like grass. 12 But you, Lord, sit enthroned for ever; your renown endures through all generations. 13 You will arise and have compassion on Zion, for it is time to show favour to her; the appointed time has come. 14 For her stones are dear to your servants; her very dust moves them to pity. 15 The nations will fear the name of the Lord, all the kings of the earth will revere your glory. 16 For the Lord will rebuild Zion and appear in his glory. 17 He will respond to the prayer of the destitute; he will not despise their plea. 18 Let this be written for a future generation, that a people not yet created may praise the Lord: 19 ‘The Lord looked down from his sanctuary on high, from heaven he viewed the earth, 20 to hear the groans of the prisoners and release those condemned to death.’ 21 So the name of the Lord will be declared in Zion and his praise in Jerusalem 22 when the peoples and the kingdoms assemble to worship the Lord. 23 In the course of my life* he broke my strength; he cut short my days. 24 So I said: ‘Do not take me away, my God, in the midst of my days; your years go on through all generations. 25 In the beginning you laid the foundations of the earth, and the heavens are the work of your hands. 26 They will perish, but you remain; they will all wear out like a garment. Like clothing you will change them and they will be discarded. 27 But you remain the same, and your years will never end. 28 The children of your servants will live in your presence; their descendants will be established before you.’

Noua Traducere Românească

O rugăciune a unui om sărman, când era doborât de întristare și își vărsa plângerea înaintea Domnului.

1 DOAMNE, ascultă rugăciunea mea! Să ajungă la Tine strigătul meu după ajutor! 2 Nu‑Ți ascunde fața de mine în ziua necazului meu! Pleacă‑Ți urechea spre mine! Răspunde‑mi degrabă în ziua când Te chem! 3 Căci zilele mi se sfârșesc în fum iar oasele‑mi ard ca jarul. 4 Inima‑mi este rănită și se usucă precum iarba, căci uit să‑mi mănânc pâinea. 5 Din cauza gemetelor mele mi s‑au lipit oasele de carne. 6 Mă asemăn cu ciușul din pustie; am ajuns ca o cucuvea printre dărâmături. 7 Stau treaz și sunt ca o pasăre singuratică pe acoperiș. 8 Toată ziua dușmanii mei mă batjocoresc; cei ce mă iau în derâdere jură pe mine. 9 Mănânc cenușă în loc de pâine și îmi amestec băutura cu lacrimi, 10 din cauza mâniei și a urgiei Tale; căci Tu m‑ai ridicat și m‑ai aruncat. 11 Zilele îmi sunt ca umbra înserării și mă usuc ca iarba. 12 Însă Tu, DOAMNE, tronezi pe vecie, amintirea Ta ține din generație în generație. 13 Tu Te vei ridica și vei avea milă de Sion, căci este timpul să‑Ți arăți bunăvoința față de el, fiindcă i‑a sosit vremea. 14 Într-adevăr, robii Tăi îndrăgesc pietrele lui și le este milă de țărâna lui. 15 Neamurile se vor teme de Numele DOMNULUI, și toți regii pământului – de slava Lui, 16 când DOMNUL va zidi Sionul și Se va arăta în slava Lui. 17 El va răspunde la rugăciunile celor nevoiași și nu va disprețui rugăciunile lor. 18 Să se scrie aceasta pentru generația viitoare, pentru ca poporul care se va naște să‑L laude pe DOMNUL*! 19 Căci El privește din înălțimea sfințeniei Sale; DOMNUL privește din ceruri pe pământ, 20 ca să ia aminte la gemetele prizonierilor, să‑i elibereze pe cei condamnați la moarte. 21 Numele DOMNULUI va fi vestit în Sion, și lauda Lui – în Ierusalim, 22 când se vor strânge popoarele și regatele ca să‑I slujească DOMNULUI. 23 Mi‑a frânt puterea pe drum; mi‑a scurtat zilele. 24 De aceea am zis: „Dumnezeul meu, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai Cărui ani țin din generație în generație. 25 Tu ai întemeiat în vechime pământul, iar cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. 26 Ele vor pieri, dar Tu rămâi, și toate se vor învechi ca o haină. Le vei schimba ca pe un veșmânt, și ele vor trece. 27 Tu însă rămâi Același, și anii Tăi nu se vor sfârși. 28 Fiii robilor Tăi vor locui aici, și sămânța lor va rămâne în prezența Ta.“

Psalm 102 | New International Version Noua Traducere Românească

A prayer of an afflicted person who has grown weak and pours out a lament before the Lord.

O rugăciune a unui om sărman, când era doborât de întristare și își vărsa plângerea înaintea Domnului.