1Jesus then left that place and went into the region of Judea and across the Jordan. Again crowds of people came to him, and as was his custom, he taught them.2Some Pharisees came and tested him by asking, ‘Is it lawful for a man to divorce his wife?’3‘What did Moses command you?’ he replied.4They said, ‘Moses permitted a man to write a certificate of divorce and send her away.’5‘It was because your hearts were hard that Moses wrote you this law,’ Jesus replied.6‘But at the beginning of creation God “made them male and female”.7“For this reason a man will leave his father and mother and be united to his wife,*8and the two will become one flesh.” So they are no longer two, but one flesh.9Therefore what God has joined together, let no-one separate.’10When they were in the house again, the disciples asked Jesus about this.11He answered, ‘Anyone who divorces his wife and marries another woman commits adultery against her.12And if she divorces her husband and marries another man, she commits adultery.’
The little children and Jesus
13People were bringing little children to Jesus for him to place his hands on them, but the disciples rebuked them.14When Jesus saw this, he was indignant. He said to them, ‘Let the little children come to me, and do not hinder them, for the kingdom of God belongs to such as these.15Truly I tell you, anyone who will not receive the kingdom of God like a little child will never enter it.’16And he took the children in his arms, placed his hands on them and blessed them.
The rich and the kingdom of God
17As Jesus started on his way, a man ran up to him and fell on his knees before him. ‘Good teacher,’ he asked, ‘what must I do to inherit eternal life?’18‘Why do you call me good?’ Jesus answered. ‘No-one is good – except God alone.19You know the commandments: “You shall not murder, you shall not commit adultery, you shall not steal, you shall not give false testimony, you shall not defraud, honour your father and mother.”*’20‘Teacher,’ he declared, ‘all these I have kept since I was a boy.’21Jesus looked at him and loved him. ‘One thing you lack,’ he said. ‘Go, sell everything you have and give to the poor, and you will have treasure in heaven. Then come, follow me.’22At this the man’s face fell. He went away sad, because he had great wealth.23Jesus looked round and said to his disciples, ‘How hard it is for the rich to enter the kingdom of God!’24The disciples were amazed at his words. But Jesus said again, ‘Children, how hard it is* to enter the kingdom of God!25It is easier for a camel to go through the eye of a needle than for someone who is rich to enter the kingdom of God.’26The disciples were even more amazed, and said to each other, ‘Who then can be saved?’27Jesus looked at them and said, ‘With man this is impossible, but not with God; all things are possible with God.’28Then Peter spoke up, ‘We have left everything to follow you!’29‘Truly I tell you,’ Jesus replied, ‘no-one who has left home or brothers or sisters or mother or father or children or fields for me and the gospel30will fail to receive a hundred times as much in this present age: homes, brothers, sisters, mothers, children and fields – along with persecutions – and in the age to come eternal life.31But many who are first will be last, and the last first.’
Jesus predicts his death a third time
32They were on their way up to Jerusalem, with Jesus leading the way, and the disciples were astonished, while those who followed were afraid. Again he took the Twelve aside and told them what was going to happen to him.33‘We are going up to Jerusalem,’ he said, ‘and the Son of Man will be delivered over to the chief priests and the teachers of the law. They will condemn him to death and will hand him over to the Gentiles,34who will mock him and spit on him, flog him and kill him. Three days later he will rise.’
The request of James and John
35Then James and John, the sons of Zebedee, came to him. ‘Teacher,’ they said, ‘we want you to do for us whatever we ask.’36‘What do you want me to do for you?’ he asked.37They replied, ‘Let one of us sit at your right and the other at your left in your glory.’38‘You don’t know what you are asking,’ Jesus said. ‘Can you drink the cup I drink or be baptised with the baptism I am baptised with?’39‘We can,’ they answered. Jesus said to them, ‘You will drink the cup I drink and be baptised with the baptism I am baptised with,40but to sit at my right or left is not for me to grant. These places belong to those for whom they have been prepared.’41When the ten heard about this, they became indignant with James and John.42Jesus called them together and said, ‘You know that those who are regarded as rulers of the Gentiles lord it over them, and their high officials exercise authority over them.43Not so with you. Instead, whoever wants to become great among you must be your servant,44and whoever wants to be first must be slave of all.45For even the Son of Man did not come to be served, but to serve, and to give his life as a ransom for many.’
Blind Bartimaeus receives his sight
46Then they came to Jericho. As Jesus and his disciples, together with a large crowd, were leaving the city, a blind man, Bartimaeus (which means ‘son of Timaeus’), was sitting by the roadside begging.47When he heard that it was Jesus of Nazareth, he began to shout, ‘Jesus, Son of David, have mercy on me!’48Many rebuked him and told him to be quiet, but he shouted all the more, ‘Son of David, have mercy on me!’49Jesus stopped and said, ‘Call him.’ So they called to the blind man, ‘Cheer up! On your feet! He’s calling you.’50Throwing his cloak aside, he jumped to his feet and came to Jesus.51‘What do you want me to do for you?’ Jesus asked him. The blind man said, ‘Rabbi, I want to see.’52‘Go,’ said Jesus, ‘your faith has healed you.’ Immediately he received his sight and followed Jesus along the road.
Noua Traducere Românească
Despre divorț
1Apoi a plecat de acolo și a venit în hotarele Iudeei și* dincolo de Iordan. Mulțimile s‑au adunat din nou în jurul Lui, iar El, după cum Îi era obiceiul, a început iarăși să‑i învețe.2Niște farisei au venit la El ca să‑L pună la încercare și L‑au întrebat dacă îi este îngăduit unui soț să divorțeze de soția lui.3Isus, răspunzând, le‑a zis: – Ce v‑a poruncit Moise?4Ei au zis: – Moise a dat voie ca soțul să‑i scrie soției o scrisoare de despărțire și să divorțeze de ea*.5Dar Isus le‑a zis: – Din cauza inimilor voastre împietrite v‑a scris el această poruncă,6însă la începutul creației Dumnezeu „i‑a făcut bărbat și femeie“*.7„De aceea bărbatul își va lăsa tatăl și mama și se va alipi de soția lui,8iar cei doi vor fi un singur trup.“* Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup.9Deci, ceea ce Dumnezeu a unit omul să nu despartă!10În casă, ucenicii L‑au întrebat iarăși cu privire la aceasta.11El le‑a zis: „Oricine divorțează de soția lui și se căsătorește cu alta comite adulter împotriva ei.12Și dacă o soție divorțează de soțul ei și se căsătorește cu altul, comite adulter.“
Isus și copilașii
13I‑au adus niște copilași, ca să Se atingă de ei, dar ucenicii i‑au mustrat.14Isus însă, când a văzut acest lucru, S‑a indignat și le‑a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine! Nu‑i opriți, pentru că Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei!15Adevărat vă spun că oricine nu primește ca un copilaș Împărăția lui Dumnezeu, nicidecum nu va intra în ea!“16Apoi i‑a luat în brațe și i‑a binecuvântat punându‑Și mâinile peste ei.
Isus și tânărul bogat
17Tocmai când pornea la drum, a alergat la El un om care a căzut în genunchi înaintea Lui și L‑a întrebat: – Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viață veșnică?18Isus i‑a zis: – De ce Mă numești „bun“? Nimeni nu este bun, decât Unul: Dumnezeu.*19Cunoști poruncile: „Să nu ucizi“, „Să nu comiți adulter“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, „Să nu păgubești pe nimeni“, „Cinstește‑i pe tatăl tău și pe mama ta.“*20El I‑a spus: – Învățătorule, pe toate acestea le‑am păzit încă din tinerețea mea.21Uitându‑Se la el, Isus l‑a îndrăgit și i‑a zis: – Îți lipsește un singur lucru: du‑te, vinde tot ce ai și dă săracilor, și vei avea astfel o comoară în cer. Apoi vino, urmează‑Mă!22Mâhnit de aceste cuvinte, a plecat întristat, pentru că avea multe averi.23Isus a privit în jur și le‑a zis ucenicilor Săi: – Cât de greu va fi pentru cei bogați să intre în Împărăția lui Dumnezeu!24Ucenicii au rămas uimiți de cuvintele Lui. Isus le‑a zis iarăși: – Copii, cât de greu este pentru cei ce se încred în bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu!25Este mai ușor să treacă o cămilă prin gaura acului, decât să intre cel bogat în Împărăția lui Dumnezeu!26Ei au rămas și mai uimiți și au zis unii către alții: – Atunci cine poate fi mântuit?27Uitându‑Se la ei, Isus a zis: – Este imposibil pentru oameni, dar nu și pentru Dumnezeu, căci pentru Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile.28Petru a început să‑I zică: – Iată, noi am lăsat totul și Te‑am urmat.29Isus a răspuns: – Adevărat vă spun că nu este nimeni care să‑și fi lăsat casă sau frați sau surori sau mamă sau tată sau copii sau ogoare de dragul Meu și de dragul Evangheliei30și care să nu primească acum, în vremea aceasta, de o sută de ori mai mult case, frați, surori, mame, copii și ogoare, împreună cu persecuții, iar în veacul care vine, viață veșnică.31Dar mulți dintre cei dintâi vor fi cei din urmă, iar cei din urmă vor fi cei dintâi.
Isus vorbește din nou despre moartea și învierea Sa
32Ei erau pe drum și se suiau spre Ierusalim. Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau uimiți, iar cei care‑L urmau erau speriați. Isus i‑a luat din nou deoparte pe cei doisprezece și a început să le vorbească despre ce urma să I se întâmple:33„Iată că ne suim spre Ierusalim și Fiul Omului va fi dat pe mâna conducătorilor preoților și a cărturarilor. Ei Îl vor condamna la moarte și‑L vor da pe mâna neamurilor,34care Îl vor batjocori, Îl vor scuipa, Îl vor biciui și‑L vor omorî. Dar după trei zile va învia.“
Cererea fiilor lui Zebedei
35Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei, au venit la El și I‑au zis: – Învățătorule, dorim să faci pentru noi orice‑Ți vom cere.36El i‑a întrebat: – Ce doriți să fac pentru voi?37Ei I‑au zis: – Dă‑ne voie să ședem unul la dreapta și altul la stânga Ta, în slava Ta.38Isus le‑a zis: – Nu știți ce cereți! Puteți voi să beți paharul pe care îl beau Eu* sau să fiți botezați cu botezul cu care sunt botezat Eu*?39Ei I‑au zis: – Putem! Isus le‑a zis: – Veți bea paharul pe care‑l voi bea Eu și veți fi botezați cu botezul cu care sunt botezat Eu,40dar dreptul de a sta la dreapta sau la stânga Mea nu ține de Mine să‑l dau, ci este pentru aceia cărora le‑a fost pregătit.41Ceilalți zece, când au auzit, au început să fie indignați din cauza lui Iacov și a lui Ioan.42Atunci Isus i‑a chemat la El și le‑a zis: „Știți că aceia care sunt considerați domnitorii neamurilor stăpânesc peste ele, iar mai marii lor își exercită autoritatea asupra lor.43Dar între voi nu este așa! Dimpotrivă, oricine vrea să fie mai mare între voi, va fi slujitorul vostru,44iar cel ce vrea să fie primul între voi, va fi sclavul tuturor.45Căci Fiul Omului a venit nu ca să fie slujit, ci ca să slujească și să‑Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.“
Vindecarea orbului Bartimeu
46Au ajuns în Ierihon. Când a ieșit Isus din Ierihon, împreună cu ucenicii Lui și cu o mulțime mare de oameni, un cerșetor orb, pe nume Bartimeu, fiul lui Timeu, ședea lângă drum.47Când a auzit el că este Isus din Nazaret, a început să strige și să zică: – Fiul lui David*, Isuse, ai milă de mine!48Mulți îl mustrau ca să tacă, dar el striga și mai tare: – Fiul lui David, ai milă de mine!49Isus S‑a oprit și a zis: „Chemați‑l!“ Ei l‑au chemat pe orb și i‑au zis: „Îndrăznește! Ridică‑te, căci te cheamă!“50El și‑a aruncat haina, a sărit în picioare și a venit la Isus.51Atunci Isus, răspunzându‑i, a întrebat: – Ce dorești să fac pentru tine? Orbul I‑a zis: – Rabuni*, să‑mi recapăt vederea!52Isus i‑a zis: – Du‑te! Credința ta te‑a vindecat. Imediat el și‑a recăpătat vederea și L‑a urmat pe Isus pe drum.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.