Markus 11 | New International Version

Jesus comes to Jerusalem as king

1 As they approached Jerusalem and came to Bethphage and Bethany at the Mount of Olives, Jesus sent two of his disciples, 2 saying to them, ‘Go to the village ahead of you, and just as you enter it, you will find a colt tied there, which no-one has ever ridden. Untie it and bring it here. 3 If anyone asks you, “Why are you doing this?” say, “The Lord needs it and will send it back here shortly.” ’ 4 They went and found a colt outside in the street, tied at a doorway. As they untied it, 5 some people standing there asked, ‘What are you doing, untying that colt?’ 6 They answered as Jesus had told them to, and the people let them go. 7 When they brought the colt to Jesus and threw their cloaks over it, he sat on it. 8 Many people spread their cloaks on the road, while others spread branches they had cut in the fields. 9 Those who went ahead and those who followed shouted, ‘Hosanna!*’ ‘Blessed is he who comes in the name of the Lord!’ 10 ‘Blessed is the coming kingdom of our father David!’ ‘Hosanna in the highest heaven!’ 11 Jesus entered Jerusalem and went into the temple courts. He looked around at everything, but since it was already late, he went out to Bethany with the Twelve.

Jesus curses a fig-tree and clears the temple courts

12 The next day as they were leaving Bethany, Jesus was hungry. 13 Seeing in the distance a fig-tree in leaf, he went to find out if it had any fruit. When he reached it, he found nothing but leaves, because it was not the season for figs. 14 Then he said to the tree, ‘May no-one ever eat fruit from you again.’ And his disciples heard him say it. 15 On reaching Jerusalem, Jesus entered the temple courts and began driving out those who were buying and selling there. He overturned the tables of the money-changers and the benches of those selling doves, 16 and would not allow anyone to carry merchandise through the temple courts. 17 And as he taught them, he said, ‘Is it not written: “My house will be called a house of prayer for all nations”? But you have made it “a den of robbers”. ’ 18 The chief priests and the teachers of the law heard this and began looking for a way to kill him, for they feared him, because the whole crowd was amazed at his teaching. 19 When evening came, Jesus and his disciples* went out of the city. 20 In the morning, as they went along, they saw the fig-tree withered from the roots. 21 Peter remembered and said to Jesus, ‘Rabbi, look! The fig-tree you cursed has withered!’ 22 ‘Have faith in God,’ Jesus answered. 23 ‘Truly* I tell you, if anyone says to this mountain, “Go, throw yourself into the sea,” and does not doubt in their heart but believes that what they say will happen, it will be done for them. 24 Therefore I tell you, whatever you ask for in prayer, believe that you have received it, and it will be yours. 25 And when you stand praying, if you hold anything against anyone, forgive them, so that your Father in heaven may forgive you your sins.’*

The authority of Jesus questioned

27 They arrived again in Jerusalem, and while Jesus was walking in the temple courts, the chief priests, the teachers of the law and the elders came to him. 28 ‘By what authority are you doing these things?’ they asked. ‘And who gave you authority to do this?’ 29 Jesus replied, ‘I will ask you one question. Answer me, and I will tell you by what authority I am doing these things. 30 John’s baptism – was it from heaven, or of human origin? Tell me!’ 31 They discussed it among themselves and said, ‘If we say, “From heaven,” he will ask, “Then why didn’t you believe him?” 32 But if we say, “Of human origin” …’ (They feared the people, for everyone held that John really was a prophet.) 33 So they answered Jesus, ‘We don’t know.’ Jesus said, ‘Neither will I tell you by what authority I am doing these things.’

Noua Traducere Românească

Intrarea triumfală în Ierusalim

1 Când s‑au apropiat de Ierusalim și au ajuns la Betfaghe și Betania, înspre Muntele Măslinilor, Isus i‑a trimis pe doi dintre ucenicii Săi, 2 zicându‑le: „Duceți‑vă în satul dinaintea voastră. De îndată ce intrați în el, veți găsi un măgăruș legat, pe care n‑a încălecat încă niciun om. Dezlegați‑l și aduceți‑l! 3 Dacă vă va spune cineva: «De ce faceți aceasta?», să‑i ziceți: «Domnul are nevoie de el.» Și imediat îl va trimite înapoi aici.“ 4 Ei s‑au dus, au găsit măgărușul legat lângă ușă, afară în stradă, și l‑au dezlegat. 5 Unii dintre cei care stăteau acolo i‑au întrebat: „Ce faceți? De ce dezlegați măgărușul?“ 6 Ei le‑au zis așa cum le spusese Isus și aceștia i‑au lăsat să plece. 7 Au adus măgărușul la Isus, și‑au pus hainele peste el, iar Isus a șezut pe el. 8 Mulți își așterneau hainele pe drum,* iar alții împrăștiau ramuri pe care le tăiaseră de pe câmpuri. 9 Cei care mergeau înainte și cei care‑L urmau strigau: „Osana!* Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului!* 10 Binecuvântată este Împărăția care vine, Împărăția strămoșului* nostru David!* Osana în locurile preaînalte!“

Blestemarea smochinului neroditor

11 A intrat în Ierusalim, în Templu, S‑a uitat de jur‑împrejur la toate lucrurile și, pentru că era deja seara târziu, S‑a dus la Betania împreună cu cei doisprezece. 12 În ziua următoare, după ce au ieșit din Betania, lui Isus I s‑a făcut foame. 13 A văzut de departe un smochin care avea frunze și S‑a dus să vadă dacă va găsi ceva în el. Dar, când a ajuns la el, n‑a găsit nimic în el, în afară de frunze, pentru că nu era vremea smochinelor. 14 Atunci i‑a zis: „În veci să nu mai mănânce nimeni rod din tine!“ Ucenicii Lui au auzit aceste cuvinte.

Isus alungă comercianții din Templu

15 Au ajuns în Ierusalim. El a intrat în Templu și a început să‑i scoată afară pe cei ce vindeau și cumpărau în Templu. A răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei 16 și nu lăsa pe nimeni să ducă vreun vas* prin Templu. 17 El îi învăța și le zicea: „Oare nu este scris: «Casa Mea va fi numită o casă de rugăciune pentru toate neamurile.»*? Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari!“* 18 Conducătorii preoților și cărturarii au auzit lucrul acesta și căutau cum să‑L omoare, pentru că se temeau de El, deoarece întreaga mulțime era uimită de învățătura Lui. 19 Și ori de câte ori se făcea târziu, Isus și ucenicii Lui* ieșeau afară din cetate.

Puterea credinței

20 Dimineața, când au trecut pe lângă smochin, au văzut că era uscat din rădăcini. 21 Petru și‑a amintit ce se întâmplase și i‑a zis: – Rabbi*, iată că smochinul pe care l‑ai blestemat s‑a uscat! 22 Isus, răspunzând, le‑a zis: – Aveți credință în Dumnezeu! 23 Adevărat vă spun că*, dacă cineva ar zice acestui munte: „Ridică‑te și aruncă‑te în mare!“ și nu s‑ar îndoi în inima lui, ci ar crede că se va întâmpla ceea ce spune, i se va da întocmai. 24 De aceea vă spun ca toate lucrurile pe care le cereți atunci când vă rugați, să credeți că le‑ați și primit, și ele vi se vor da. 25 Și când stați în picioare rugându‑vă, să iertați dacă aveți ceva împotriva cuiva, pentru ca și Tatăl vostru Care este în ceruri să vă ierte vouă nelegiuirile*. 26 Dar dacă nu iertați, nici Tatăl vostru Care este în ceruri nu vă va ierta nelegiuirile.

Autoritatea lui Isus

27 Au intrat apoi din nou în Ierusalim. În timp ce se plimba prin Templu, au venit la El conducătorii preoților, cărturarii și bătrânii 28 și L‑au întrebat: – Cu ce autoritate faci aceste lucruri? Și cine Ți‑a dat această autoritate ca să le faci? 29 Isus le‑a zis: – Vă voi întreba un singur lucru. Răspundeți‑Mi și vă voi spune cu ce autoritate fac aceste lucruri. 30 Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni? Răspundeți‑Mi! 31 Ei însă vorbeau între ei, zicând: „Dacă vom răspunde: «Din cer!», va întreba: «Atunci de ce nu l‑ați crezut?» 32 Sau să răspundem: «De la oameni!»?“ Ei se temeau de mulțime, fiindcă toți considerau că Ioan a fost într-adevăr un profet. 33 Așa că, răspunzându‑I lui Isus, au zis: – Nu știm! Atunci Isus le‑a zis: – Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.

Markus 11 | New International Version Noua Traducere Românească