Lukas 8 | New International Version

The parable of the sower

1 After this, Jesus travelled about from one town and village to another, proclaiming the good news of the kingdom of God. The Twelve were with him, 2 and also some women who had been cured of evil spirits and diseases: Mary (called Magdalene) from whom seven demons had come out; 3 Joanna the wife of Chuza, the manager of Herod’s household; Susanna; and many others. These women were helping to support them out of their own means. 4 While a large crowd was gathering and people were coming to Jesus from town after town, he told this parable: 5 ‘A farmer went out to sow his seed. As he was scattering the seed, some fell along the path; it was trampled on, and the birds ate it up. 6 Some fell on rocky ground, and when it came up, the plants withered because they had no moisture. 7 Other seed fell among thorns, which grew up with it and choked the plants. 8 Still other seed fell on good soil. It came up and yielded a crop, a hundred times more than was sown.’ When he said this, he called out, ‘Whoever has ears to hear, let them hear.’ 9 His disciples asked him what this parable meant. 10 He said, ‘The knowledge of the secrets of the kingdom of God has been given to you, but to others I speak in parables, so that, ‘ “though seeing, they may not see; though hearing, they may not understand.” 11 ‘This is the meaning of the parable: the seed is the word of God. 12 Those along the path are the ones who hear, and then the devil comes and takes away the word from their hearts, so that they may not believe and be saved. 13 Those on the rocky ground are the ones who receive the word with joy when they hear it, but they have no root. They believe for a while, but in the time of testing they fall away. 14 The seed that fell among thorns stands for those who hear, but as they go on their way they are choked by life’s worries, riches and pleasures, and they do not mature. 15 But the seed on good soil stands for those with a noble and good heart, who hear the word, retain it, and by persevering produce a crop.

A lamp on a stand

16 ‘No-one lights a lamp and hides it in a clay jar or puts it under a bed. Instead, they put it on a stand, so that those who come in can see the light. 17 For there is nothing hidden that will not be disclosed, and nothing concealed that will not be known or brought out into the open. 18 Therefore consider carefully how you listen. Whoever has will be given more; whoever does not have, even what they think they have will be taken from them.’

Jesus’ mother and brothers

19 Now Jesus’ mother and brothers came to see him, but they were not able to get near him because of the crowd. 20 Someone told him, ‘Your mother and brothers are standing outside, wanting to see you.’ 21 He replied, ‘My mother and brothers are those who hear God’s word and put it into practice.’

Jesus calms the storm

22 One day Jesus said to his disciples, ‘Let us go over to the other side of the lake.’ So they got into a boat and set out. 23 As they sailed, he fell asleep. A squall came down on the lake, so that the boat was being swamped, and they were in great danger. 24 The disciples went and woke him, saying, ‘Master, Master, we’re going to drown!’ He got up and rebuked the wind and the raging waters; the storm subsided, and all was calm. 25 ‘Where is your faith?’ he asked his disciples. In fear and amazement they asked one another, ‘Who is this? He commands even the winds and the water, and they obey him.’

Jesus restores a demon-possessed man

26 They sailed to the region of the Gerasenes,* which is across the lake from Galilee. 27 When Jesus stepped ashore, he was met by a demon-possessed man from the town. For a long time this man had not worn clothes or lived in a house, but had lived in the tombs. 28 When he saw Jesus, he cried out and fell at his feet, shouting at the top of his voice, ‘What do you want with me, Jesus, Son of the Most High God? I beg you, don’t torture me!’ 29 For Jesus had commanded the impure spirit to come out of the man. Many times it had seized him, and though he was chained hand and foot and kept under guard, he had broken his chains and had been driven by the demon into solitary places. 30 Jesus asked him, ‘What is your name?’ ‘Legion,’ he replied, because many demons had gone into him. 31 And they begged Jesus repeatedly not to order them to go into the Abyss. 32 A large herd of pigs was feeding there on the hillside. The demons begged Jesus to let them go into the pigs, and he gave them permission. 33 When the demons came out of the man, they went into the pigs, and the herd rushed down the steep bank into the lake and was drowned. 34 When those tending the pigs saw what had happened, they ran off and reported this in the town and countryside, 35 and the people went out to see what had happened. When they came to Jesus, they found the man from whom the demons had gone out, sitting at Jesus’ feet, dressed and in his right mind; and they were afraid. 36 Those who had seen it told the people how the demon-possessed man had been cured. 37 Then all the people of the region of the Gerasenes asked Jesus to leave them, because they were overcome with fear. So he got into the boat and left. 38 The man from whom the demons had gone out begged to go with him, but Jesus sent him away, saying, 39 ‘Return home and tell how much God has done for you.’ So the man went away and told all over the town how much Jesus had done for him.

Jesus raises a dead girl and heals a sick woman

40 Now when Jesus returned, a crowd welcomed him, for they were all expecting him. 41 Then a man named Jairus, a synagogue leader, came and fell at Jesus’ feet, pleading with him to come to his house 42 because his only daughter, a girl of about twelve, was dying. As Jesus was on his way, the crowds almost crushed him. 43 And a woman was there who had been subject to bleeding for twelve years,* but no-one could heal her. 44 She came up behind him and touched the edge of his cloak, and immediately her bleeding stopped. 45 ‘Who touched me?’ Jesus asked. When they all denied it, Peter said, ‘Master, the people are crowding and pressing against you.’ 46 But Jesus said, ‘Someone touched me; I know that power has gone out from me.’ 47 Then the woman, seeing that she could not go unnoticed, came trembling and fell at his feet. In the presence of all the people, she told why she had touched him and how she had been instantly healed. 48 Then he said to her, ‘Daughter, your faith has healed you. Go in peace.’ 49 While Jesus was still speaking, someone came from the house of Jairus, the synagogue leader. ‘Your daughter is dead,’ he said. ‘Don’t bother the teacher anymore.’ 50 Hearing this, Jesus said to Jairus, ‘Don’t be afraid; just believe, and she will be healed.’ 51 When he arrived at the house of Jairus, he did not let anyone go in with him except Peter, John and James, and the child’s father and mother. 52 Meanwhile, all the people were wailing and mourning for her. ‘Stop wailing,’ Jesus said. ‘She is not dead but asleep.’ 53 They laughed at him, knowing that she was dead. 54 But he took her by the hand and said, ‘My child, get up!’ 55 Her spirit returned, and at once she stood up. Then Jesus told them to give her something to eat. 56 Her parents were astonished, but he ordered them not to tell anyone what had happened.

Noua Traducere Românească

Femeile care L‑au urmat și slujit pe Isus

1 După aceea, Isus a călătorit prin fiecare cetate și sat, predicând și vestind Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu. Împreună cu El erau cei doisprezece, 2 precum și niște femei care fuseseră vindecate de duhuri rele și de neputințe: Maria, numită Magdalena, din care ieșiseră șapte demoni, 3 Ioana – soția lui Cuza, administratorul lui Irod* –, Suzana și încă multe altele care Îi* slujeau cu ceea ce aveau.

Pilda semănătorului

4 Când s‑a adunat o mare mulțime de oameni și au venit la El de prin fiecare cetate, Isus le‑a vorbit printr‑o pildă: 5 „Semănătorul a ieșit să‑și semene sămânța. În timp ce semăna el, o parte din sămânță a căzut lângă drum, unde a fost călcată în picioare și au mâncat‑o păsările cerului. 6 Alta a căzut pe stâncă și cum a încolțit, s‑a uscat, pentru că nu avea umezeală. 7 Alta a căzut în mijlocul spinilor, iar spinii au crescut împreună cu ea și au sufocat‑o.* 8 Alta însă a căzut într‑un pământ bun, a încolțit și a făcut rod însutit.“ Și zicând acestea, El striga: „Cine are urechi de auzit, să audă!“

Isus explică pilda semănătorului

9 Ucenicii Lui L‑au întrebat ce înseamnă această pildă. 10 Isus a zis: „Vouă v‑a fost dat să cunoașteți tainele* Împărăției lui Dumnezeu, dar celorlalți toate sunt în pilde, pentru ca, «Privind, să nu vadă și auzind, să nu înțeleagă!»* 11 Acesta este înțelesul pildei: sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu. 12 Cei de lângă drum sunt cei care aud. Atunci vine diavolul și ia Cuvântul din inima lor, ca să nu creadă pentru a fi mântuiți. 13 Cei de pe stâncă sunt cei care, atunci când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceștia nu au rădăcină. Ei cred doar pentru o vreme, iar în vreme de încercare*, se depărtează. 14 Cât despre sămânța căzută între spini, aceștia sunt cei care aud, dar, în timp ce merg*, sunt sufocați de îngrijorările, bogățiile și plăcerile vieții și nu aduc rod copt. 15 Iar cât despre sămânța din pământul bun, aceștia sunt cei care, atunci când aud Cuvântul, îl țin strâns într‑o inimă frumoasă și bună și aduc rod cu răbdare*.

Candela așezată pe un sfeșnicar

16 Nimeni nu aprinde o candelă ca s‑o acopere cu un vas sau s‑o pună sub pat, ci o pune pe un sfeșnicar, astfel încât cei ce intră, să vadă lumina. 17 Căci nu este nimic ascuns care nu va fi dezvăluit și nimic tăinuit care să nu fie făcut cunoscut și care să nu iasă la iveală. 18 Luați seama deci la felul cum ascultați. Căci celui ce are, i se va da, însă de la cel ce n‑are, se va lua chiar și ceea ce i se pare că are.“

Mama și frații lui Isus

19 Atunci mama și frații Lui au venit la El,* dar nu puteau ajunge la El din cauza mulțimii. 20 Isus a fost anunțat: – Mama Ta și frații Tăi stau afară, dorind să Te vadă. 21 Dar Isus, răspunzând, le‑a zis: – Mama Mea și frații Mei sunt cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și‑l împlinesc.

Isus liniștește furtuna

22 Într‑una din zile, Isus S‑a urcat în barcă împreună cu ucenicii Lui și le‑a zis: – Să traversăm în partea cealaltă a lacului! Și au plecat. 23 În timp ce vâsleau ei, Isus a adormit. Atunci a coborât pe lac un vârtej de vânt*, iar ei au fost acoperiți de ape și erau în pericol. 24 Ei s‑au apropiat și L‑au trezit, zicând: – Stăpâne, Stăpâne, pierim! Atunci El, ridicându‑Se, a mustrat vântul și apa învolburată, iar ele au încetat și s‑a făcut liniște. 25 Apoi i‑a întrebat: – Unde vă este credința?! Ei s‑au temut, au rămas uimiți și și‑au zis unii altora: – Cine deci este Acesta, de poruncește până și vânturilor, și apei, iar ele Îl ascultă?!*

Vindecarea unui om demonizat

26 Au vâslit mai departe, înspre ținutul gherasenilor*, care se află în dreptul Galileei. 27 Când a coborât pe țărm, L‑a întâmpinat un anumit om din cetate, care avea în el demoni. De multă vreme acesta nu* purta haine și nu locuia într‑o casă, ci în morminte. 28 Când L‑a văzut pe Isus, a strigat, I s‑a închinat și a zis cu glas tare: – Ce am eu de‑a face cu Tine, Isuse, Fiu al Dumnezeului cel Preaînalt? Te rog fierbinte să nu mă chinui! 29 Căci Isus îi poruncise duhului necurat să iasă din om. Căci de multe ori duhul îl înșfăca și, deși omul era legat cu lanțuri și cătușe și ținut sub pază, el totuși rupea legăturile și era dus de către demon în locuri pustii. 30 Isus l‑a întrebat: – Care‑ți este numele? El a zis: – „Legiune“.* Căci în el intraseră mulți demoni. 31 Aceștia îl rugau să nu le poruncească să se ducă în Adânc*. 32 Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci care pășteau. Demonii L‑au rugat să le dea voie să intre în porcii aceia, iar El le‑a dat voie. 33 Demonii au ieșit din om și au intrat în porci. Atunci turma s‑a repezit de pe râpă în jos, în lac, și s‑a înecat. 34 Păzitorii turmei, văzând ce s‑a întâmplat, au fugit și i‑au anunțat pe oameni în cetate și în cătune. 35 Aceștia au ieșit să vadă ce s‑a întâmplat și au venit la Isus. Când l‑au găsit pe omul din care ieșiseră demonii, stând jos la picioarele lui Isus, îmbrăcat și întreg la minte, s‑au înspăimântat. 36 Cei ce văzuseră cum a fost salvat cel ce fusese demonizat, le‑au istorisit totul. 37 Atunci toată mulțimea din vecinătatea gherasenilor L‑a rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că îi cuprinsese o mare frică. El S‑a urcat în barcă și S‑a întors în cetatea Sa. 38 Omul din care ieșiseră demonii Îl rugase fierbinte să‑l lase să vină cu El, dar Isus l‑a trimis înapoi, zicând: 39 „Întoarce‑te acasă și istorisește cât de mult a făcut Dumnezeu pentru tine!“* El a plecat și a proclamat prin toată cetatea cât de mult a făcut Isus pentru el.

Vindecarea unei femei și învierea unei fetițe

40 La întoarcere, mulțimea I‑a urat lui Isus bun venit, pentru că toți Îl așteptau. 41 Și iată că un om, numit Iair, care era conducătorul sinagogii, a venit, a căzut la picioarele lui Isus și L‑a rugat să vină până la el acasă, 42 pentru că singura lui fiică, în vârstă de vreo doisprezece ani, era pe moarte. În timp ce mergea, mulțimile se adunau grămadă în jurul Lui. 43 Era acolo o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge și care cheltuise pe la doctori tot ce avusese fără să fi putut fi vindecată de cineva. 44 Apropiindu‑se prin spate, s‑a atins de marginea hainei Lui și deodată scurgerea ei de sânge s‑a oprit. 45 Isus a întrebat: – Cine M‑a atins? Pentru că toți negau, Petru I‑a zis: – Stăpâne, mulțimile se îngrămădesc în jurul Tău și se înghesuie, iar Tu întrebi: „Cine M‑a atins?!“ 46 Dar Isus a zis: – M‑a atins cineva, pentru că știu că a ieșit o putere din Mine! 47 Când femeia a văzut că n‑a scăpat neobservată, a venit tremurând și a căzut înaintea Lui. Apoi a istorisit înaintea întregii mulțimi din ce cauză s‑a atins de El și cum fusese vindecată deodată. 48 El i‑a zis: „Fiică, credința ta te‑a vindecat! Du‑te în pace!“ 49 În timp ce El încă vorbea, a venit cineva din casa conducătorului sinagogii și a zis: – Fiica ta a murit. Nu‑L mai deranja pe Învățător! 50 Dar Isus, auzind, i‑a zis lui Iair: – Nu te teme! Crede doar, și ea va fi vindecată! 51 Când a ajuns la casa lui Iair, n‑a lăsat pe nimeni să intre împreună cu El, în afară de Petru, de Ioan, de Iacov și de tatăl și mama copilului. 52 Toți plângeau și o jeleau, însă Isus le‑a zis: „Nu mai plângeți, pentru că ea n‑a murit, ci doarme!“ 53 Ei însă râdeau de El, pentru că știau că fetița murise. 54 Isus, după ce i‑a scos afară pe toți, a apucat‑o de mână și a strigat, zicând: „Copilă, scoală‑te!“ 55 Duhul ei s‑a întors, și ea s‑a ridicat deodată. Isus a dat îndrumări să i se dea fetiței să mănânce. 56 Părinții ei au rămas înmărmuriți. Isus le‑a poruncit să nu spună nimănui ce s‑a întâmplat.

Lukas 8 | New International Version Noua Traducere Românească