Lukas 7 | New International Version

The faith of the centurion

1 When Jesus had finished saying all this to the people who were listening, he entered Capernaum. 2 There a centurion’s servant, whom his master valued highly, was ill and about to die. 3 The centurion heard of Jesus and sent some elders of the Jews to him, asking him to come and heal his servant. 4 When they came to Jesus, they pleaded earnestly with him, ‘This man deserves to have you do this, 5 because he loves our nation and has built our synagogue.’ 6 So Jesus went with them. He was not far from the house when the centurion sent friends to say to him: ‘Lord, don’t trouble yourself, for I do not deserve to have you come under my roof. 7 That is why I did not even consider myself worthy to come to you. But say the word, and my servant will be healed. 8 For I myself am a man under authority, with soldiers under me. I tell this one, “Go”, and he goes; and that one, “Come”, and he comes. I say to my servant, “Do this”, and he does it.’ 9 When Jesus heard this, he was amazed at him, and turning to the crowd following him, he said, ‘I tell you, I have not found such great faith even in Israel.’ 10 Then the men who had been sent returned to the house and found the servant well.

Jesus raises a widow’s son

11 Soon afterwards, Jesus went to a town called Nain, and his disciples and a large crowd went along with him. 12 As he approached the town gate, a dead person was being carried out – the only son of his mother, and she was a widow. And a large crowd from the town was with her. 13 When the Lord saw her, his heart went out to her and he said, ‘Don’t cry.’ 14 Then he went up and touched the bier they were carrying him on, and the bearers stood still. He said, ‘Young man, I say to you, get up!’ 15 The dead man sat up and began to talk, and Jesus gave him back to his mother. 16 They were all filled with awe and praised God. ‘A great prophet has appeared among us,’ they said. ‘God has come to help his people.’ 17 This news about Jesus spread throughout Judea and the surrounding country.

Jesus and John the Baptist

18 John’s disciples told him about all these things. Calling two of them, 19 he sent them to the Lord to ask, ‘Are you the one who is to come, or should we expect someone else?’ 20 When the men came to Jesus, they said, ‘John the Baptist sent us to you to ask, “Are you the one who is to come, or should we expect someone else?” ’ 21 At that very time Jesus cured many who had diseases, illnesses and evil spirits, and gave sight to many who were blind. 22 So he replied to the messengers, ‘Go back and report to John what you have seen and heard: the blind receive sight, the lame walk, those who have leprosy* are cleansed, the deaf hear, the dead are raised, and the good news is proclaimed to the poor. 23 Blessed is anyone who does not stumble on account of me.’ 24 After John’s messengers left, Jesus began to speak to the crowd about John: ‘What did you go out into the wilderness to see? A reed swayed by the wind? 25 If not, what did you go out to see? A man dressed in fine clothes? No, those who wear expensive clothes and indulge in luxury are in palaces. 26 But what did you go out to see? A prophet? Yes, I tell you, and more than a prophet. 27 This is the one about whom it is written: ‘ “I will send my messenger ahead of you, who will prepare your way before you.” 28 I tell you, among those born of women there is no-one greater than John; yet the one who is least in the kingdom of God is greater than he.’ 29 (All the people, even the tax collectors, when they heard Jesus’ words, acknowledged that God’s way was right, because they had been baptised by John. 30 But the Pharisees and the experts in the law rejected God’s purpose for themselves, because they had not been baptised by John.) 31 Jesus went on to say, ‘To what, then, can I compare the people of this generation? What are they like? 32 They are like children sitting in the market-place and calling out to each other: ‘ “We played the pipe for you, and you did not dance; we sang a dirge, and you did not cry.” 33 For John the Baptist came neither eating bread nor drinking wine, and you say, “He has a demon.” 34 The Son of Man came eating and drinking, and you say, “Here is a glutton and a drunkard, a friend of tax collectors and sinners.” 35 But wisdom is proved right by all her children.’

Jesus anointed by a sinful woman

36 When one of the Pharisees invited Jesus to have dinner with him, he went to the Pharisee’s house and reclined at the table. 37 A woman in that town who lived a sinful life learned that Jesus was eating at the Pharisee’s house, so she came there with an alabaster jar of perfume. 38 As she stood behind him at his feet weeping, she began to wet his feet with her tears. Then she wiped them with her hair, kissed them and poured perfume on them. 39 When the Pharisee who had invited him saw this, he said to himself, ‘If this man were a prophet, he would know who is touching him and what kind of woman she is – that she is a sinner.’ 40 Jesus answered him, ‘Simon, I have something to tell you.’ ‘Tell me, teacher,’ he said. 41 ‘Two people owed money to a certain money-lender. One owed him five hundred denarii,* and the other fifty. 42 Neither of them had the money to pay him back, so he forgave the debts of both. Now which of them will love him more?’ 43 Simon replied, ‘I suppose the one who had the bigger debt forgiven.’ ‘You have judged correctly,’ Jesus said. 44 Then he turned towards the woman and said to Simon, ‘Do you see this woman? I came into your house. You did not give me any water for my feet, but she wet my feet with her tears and wiped them with her hair. 45 You did not give me a kiss, but this woman, from the time I entered, has not stopped kissing my feet. 46 You did not put oil on my head, but she has poured perfume on my feet. 47 Therefore, I tell you, her many sins have been forgiven – as her great love has shown. But whoever has been forgiven little loves little.’ 48 Then Jesus said to her, ‘Your sins are forgiven.’ 49 The other guests began to say among themselves, ‘Who is this who even forgives sins?’ 50 Jesus said to the woman, ‘Your faith has saved you; go in peace.’

Noua Traducere Românească

Credința centurionului

1 După ce Isus a terminat de spus toate aceste cuvinte în auzul poporului, a intrat în Capernaum. 2 Un sclav al unui centurion*, sclav pe care acesta îl aprecia, era bolnav, aproape de moarte. 3 Când centurionul a auzit despre Isus, i‑a trimis la El pe niște bătrâni* ai iudeilor, ca să‑L roage să vină și să‑i vindece sclavul. 4 Ei au venit la Isus și L‑au rugat stăruitor, zicând: „Este vrednic să‑i îndeplinești această cerere, 5 căci iubește neamul nostru și el ne‑a construit sinagoga.“ 6 Isus a plecat împreună cu ei, dar n‑ajunsese prea departe de casă când centurionul i‑a trimis pe prietenii lui ca să‑I spună: „Doamne, nu Te mai deranja, căci nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu! 7 De aceea nici nu m‑am considerat vrednic să vin eu însumi la Tine! Prin urmare, spune un cuvânt și fă astfel ca slujitorul meu să fie vindecat!* 8 Căci și eu sunt un om pus sub autoritate și am soldați în subordinea mea. Îi spun unuia: «Du‑te!», și el se duce; și altuia: «Vino!», și el vine; și sclavului meu: «Fă asta!», și el face.“ 9 Isus a rămas uimit de el când a auzit aceste lucruri și S‑a întors spre mulțimea care‑L urma, zicând: „Vă spun că nici chiar în Israel n‑am găsit atâta credință!“ 10 Când cei trimiși s‑au întors acasă, l‑au găsit pe sclav însănătoșit.

Învierea fiului văduvei din Nain

11 Curând după aceea, Isus S‑a dus într‑o cetate numită Nain, iar ucenicii Lui și o mare mulțime de oameni au mers cu El. 12 Când S‑a apropiat de poarta cetății, iată că era dus la mormânt un mort, singurul fiu al mamei lui, care era văduvă. O mulțime destul de mare din cetate era împreună cu ea. 13 Când a văzut‑o Domnul, I s‑a făcut milă de ea și i‑a zis: „Nu plânge!“ 14 Apoi S‑a apropiat și a atins sicriul*, iar cei care‑l duceau s‑au oprit. Isus a zis: „Tinere, ție îți vorbesc: ridică‑te!“ 15 Cel mort s‑a ridicat și a început să vorbească, iar Isus l‑a dat mamei sale. 16 Pe toți i‑a cuprins frica și Îl slăveau pe Dumnezeu, zicând: „Un mare profet S‑a ridicat între noi!“ și „Dumnezeu a venit în ajutorul* poporului Său!“ 17 Vestea aceasta despre El s‑a răspândit în toată Iudeea* și în întreaga vecinătate.

Isus și Ioan Botezătorul

18 Ucenicii lui Ioan l‑au anunțat pe acesta cu privire la toate aceste lucruri. Ioan i‑a chemat pe doi dintre ucenicii săi 19 și i‑a trimis la Domnul cu un mesaj, zicând: – Tu ești Cel Care urmează să vină sau să așteptăm pe altul? 20 Ei au venit deci la Isus și I‑au zis: – Ioan Botezătorul ne‑a trimis la Tine să Te întrebăm: „Tu ești Cel Care urma să vină sau să așteptăm pe altul?“ 21 Chiar în ceasul acela Isus i‑a vindecat pe mulți de boli, de chinuri și de duhuri rele, și multor orbi le‑a dăruit vederea. 22 Isus, răspunzând, le‑a zis: – Duceți‑vă și anunțați‑l pe Ioan cu privire la lucrurile pe care le‑ați văzut și le‑ați auzit: cei orbi văd, cei ologi umblă, cei leproși* sunt curățiți*, cei surzi aud, cei morți sunt înviați, iar celor săraci li se vestește Evanghelia.* 23 Fericit este cel care nu se poticnește în Mine! 24 După ce au plecat mesagerii lui Ioan, Isus a început să le vorbească mulțimilor despre Ioan: „Ce ați ieșit să vedeți în pustie? O trestie clătinată de vânt? 25 Atunci, ce ați ieșit să priviți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine deosebite și trăiesc în lux sunt în palate! 26 Atunci, ce ați ieșit să priviți? Un profet? Vă spun că da, și chiar mai mult decât un profet! 27 Acesta este cel despre care a fost scris: «Iată, îl trimit înaintea feței Tale pe mesagerul Meu, care‑Ți va pregăti calea înaintea Ta!*» 28 Vă spun că, între cei născuți din femei, nu este niciunul mai mare decât Ioan. Totuși, cel mai mic în Împărăția lui Dumnezeu este mai mare decât el.*“ 29 Tot poporul care L‑a auzit, chiar și vameșii, au recunoscut dreptatea lui Dumnezeu, fiindcă fuseseră botezați cu botezul lui Ioan. 30 Însă fariseii și învățătorii Legii au respins scopul* lui Dumnezeu pentru ei înșiși, nelăsându‑se botezați de el. 31 „Așadar, cu cine îi voi asemăna pe oamenii acestei generații și asemenea cui sunt ei? 32 Sunt asemenea unor copii care stau în piață și strigă unii la alții, zicând: «V‑am cântat din fluier, dar n‑ați dansat! V‑am cântat de jale, dar n‑ați bocit!» 33 Căci a venit Ioan Botezătorul, nici mâncând pâine, nici bând vin, iar voi ziceți: «Are demon!» 34 A venit Fiul Omului mâncând și bând, iar voi ziceți: «Iată un om mâncăcios și băutor de vin, un prieten al vameșilor și al păcătoșilor*!» 35 Totuși, înțelepciunea a fost îndreptățită prin toți copiii ei.“

Femeia păcătoasă și pilda cu cei doi datornici

36 Unul dintre farisei L‑a rugat pe Isus să mănânce cu el. El a intrat în casa fariseului și S‑a așezat să mănânce. 37 Și iată că o femeie păcătoasă din cetate, aflând că El era la masă în casa fariseului, a adus un vas de alabastru cu parfum. 38 Stând în spate, lângă picioarele lui Isus, și plângând, ea a început să‑I stropească picioarele cu lacrimile ei și să le șteargă cu părul ei; și‑I săruta picioarele și I le ungea cu parfum. 39 Când a văzut acest lucru, fariseul care‑L chemase la masă și‑a zis: – Dacă Acesta ar fi profet, ar ști cine și ce fel de femeie este cea care‑L atinge, ar ști că este o păcătoasă! 40 Isus, răspunzând, i‑a zis: – Simone, am ceva să‑ți spun! El a zis: – Spune, Învățătorule! 41 – Un anume cămătar avea doi datornici. Unul îi datora cinci sute de denari*, iar celălalt, cincizeci. 42 Fiindcă n‑aveau cu ce să plătească, i‑a iertat pe amândoi. Prin urmare, care dintre ei îl va iubi mai mult? 43 Simon, răspunzând, a zis: – Presupun că acela căruia i‑a iertat mai mult! Isus i‑a zis: – Ai judecat corect. 44 Apoi, întorcându‑Se către femeie, i‑a zis lui Simon: – Vezi femeia aceasta? Eu am intrat în casa ta și tu nu Mi‑ai dat apă pentru spălat picioarele, dar ea Mi‑a stropit picioarele cu lacrimile ei și Mi le‑a șters cu părul ei. 45 Tu nu Mi‑ai dat sărutare, dar ea, de când am intrat, nu încetează să‑Mi sărute picioarele. 46 Tu nu Mi‑ai uns capul cu ulei, dar ea Mi‑a uns picioarele cu parfum. 47 De aceea îți spun că păcatele ei cele multe sunt iertate. Astfel, ea a iubit mult. Dar cel căruia i se iartă puțin, iubește puțin. 48 Apoi i‑a zis femeii: – Păcatele îți sunt iertate! 49 Cei ce ședeau la masă* au început să‑și zică între ei: „Cine este Acesta Care iartă și păcatele?!“ 50 Dar El i‑a zis femeii: – Credința ta te‑a mântuit. Du‑te în pace!

Lukas 7 | New International Version Noua Traducere Românească