1Woe to you, destroyer, you who have not been destroyed! Woe to you, betrayer, you who have not been betrayed! When you stop destroying, you will be destroyed; when you stop betraying, you will be betrayed.2Lord, be gracious to us; we long for you. Be our strength every morning, our salvation in time of distress.3At the uproar of your army, the peoples flee; when you rise up, the nations scatter.4Your plunder, O nations, is harvested as by young locusts; like a swarm of locusts people pounce on it.5The Lord is exalted, for he dwells on high; he will fill Zion with his justice and righteousness.6He will be the sure foundation for your times, a rich store of salvation and wisdom and knowledge; the fear of the Lord is the key to this treasure.*7Look, their brave men cry aloud in the streets; the envoys of peace weep bitterly.8The highways are deserted, no travellers are on the roads. The treaty is broken, its witnesses* are despised, no-one is respected.9The land dries up and wastes away, Lebanon is ashamed and withers; Sharon is like the Arabah, and Bashan and Carmel drop their leaves.10‘Now will I arise,’ says the Lord. ‘Now will I be exalted; now will I be lifted up.11You conceive chaff, you give birth to straw; your breath is a fire that consumes you.12The peoples will be burned to ashes; like cut thorn-bushes they will be set ablaze.’13You who are far away, hear what I have done; you who are near, acknowledge my power!14The sinners in Zion are terrified; trembling grips the godless: ‘Who of us can dwell with the consuming fire? Who of us can dwell with everlasting burning?’15Those who walk righteously and speak what is right, who reject gain from extortion and keep their hands from accepting bribes, who stop their ears against plots of murder and shut their eyes against contemplating evil –16they are the ones who will dwell on the heights, whose refuge will be the mountain fortress. Their bread will be supplied, and water will not fail them.17Your eyes will see the king in his beauty and view a land that stretches afar.18In your thoughts you will ponder the former terror: ‘Where is that chief officer? Where is the one who took the revenue? Where is the officer in charge of the towers?’19You will see those arrogant people no more, people whose speech is obscure, whose language is strange and incomprehensible.20Look on Zion, the city of our festivals; your eyes will see Jerusalem, a peaceful abode, a tent that will not be moved; its stakes will never be pulled up, nor any of its ropes broken.21There the Lord will be our Mighty One. It will be like a place of broad rivers and streams. No galley with oars will ride them, no mighty ship will sail them.22For the Lord is our judge, the Lord is our lawgiver, the Lord is our king; it is he who will save us.23Your rigging hangs loose: the mast is not held secure, the sail is not spread. Then an abundance of spoils will be divided and even the lame will carry off plunder.24No-one living in Zion will say, ‘I am ill’; and the sins of those who dwell there will be forgiven.
Noua Traducere Românească
Necaz și izbăvire
1Vai de tine, nimicitorule, tu, care încă n‑ai fost nimicit! Vai de tine, trădătorule, tu, care n‑ai fost încă trădat de nimeni! Când vei înceta să mai distrugi, vei fi distrus și când te vei opri din a mai trăda, vei fi trădat.2DOAMNE, arată‑Ți bunăvoința față de noi! Noi nădăjduim în Tine. Fii brațul lor în fiecare dimineață! Fii izbăvirea noastră în vreme de necaz!3Când răsună glasul Tău, popoarele fug; când Te ridici Tu, neamurile se împrăștie.4Prada voastră, neamuri, este adunată așa cum o adună lăcustele; ca un roi de lăcuste așa se aruncă oamenii asupra ei.5DOMNUL este înălțat căci locuiește în înălțimi. El umple Sionul cu judecată și dreptate.6El va fi siguranță pentru vremurile tale, belșug de izbăviri, înțelepciune și cunoaștere, iar teama de DOMNUL, aceasta va fi comoara lui.7Iată, vitejii lor strigă pe stradă, iar solii păcii plâng cu amar.8Drumurile sunt părăsite, niciun călător nu se mai află pe uliță. Legământul este rupt, martorii sunt disprețuiți, nimeni nu mai este respectat.9Țara se veștejește și se ofilește; Libanul este făcut de rușine și se usucă; Șaronul este ca deșertul*, iar Bașanul și Carmelul își scutură frunzele.10„Acum Mă voi ridica, zice DOMNUL, acum Mă voi înălța, acum voi fi înălțat!11Zămisliți iarbă uscată, nașteți paie; suflarea voastră este un foc care vă va mistui.12Popoarele vor arde ca varul nestins, ca mărăcinii tăiați care ard în foc.13Voi, cei de departe, auziți ce am făcut! Voi, cei de aproape, recunoașteți‑Mi puterea!14Păcătoșilor le este frică în Sion; cutremurul i‑a cuprins pe cei lipsiți de evlavie: «Care dintre noi poate trăi lângă un foc mistuitor? Care dintre noi poate trăi lângă niște flăcări veșnice?»15Cel ce umblă în dreptate și vorbește ce este drept, cel ce disprețuiește câștigul adunat din asuprire, cel ce își ferește mâna de mită, cel ce își astupă urechea când aude despre vărsări de sânge și își închide ochii să nu‑l ademenească răul.16Acela va locui pe înălțimi; refugiul lui vor fi fortărețele din munți, pâinea îi va fi dată și apa îi va fi asigurată.17Ochii tăi îl vor vedea pe Împărat în splendoarea Sa; vor vedea o țară care se întinde până departe.18Inima ta va cugeta la groaza de dinainte, zicând: «Unde este scribul? Unde este cel ce cântărește tributul? Unde este cel ce numără turnurile*?»19Nu vei mai vedea poporul acela arogant, poporul cu vorbirea necunoscută, cu limba sa ciudată și de neînțeles.“20Privește Sionul, cetatea sărbătorilor noastre! Ochii tăi vor vedea Ierusalimul: o locuință liniștită, un cort ce nu se va mai muta. Țărușii săi nu vor mai fi scoși vreodată și niciuna dintre funiile sale nu va mai fi ruptă.21Căci acolo DOMNUL va fi măreț pentru noi. Va fi un loc cu râuri și canale largi, unde nu vor veni corăbii cu vâsle și prin care nu vor trece vase mărețe.22Căci DOMNUL este Judecătorul nostru; DOMNUL este Legiuitorul nostru, DOMNUL este Împăratul nostru; El ne va izbăvi.23Funiile tale slăbesc; ele nu mai pot sprijini catargul și nu mai pot întinde pânzele. Atunci se va împărți prada care va fi atât de multă, încât până și ologii vor duce din ea.24Niciun locuitor nu va zice: „Sunt bolnav!“ Poporului ce locuiește acolo îi va fi iertată nelegiuirea.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.