2.Mose 32 | New International Version

The golden calf

1 When the people saw that Moses was so long in coming down from the mountain, they gathered round Aaron and said, ‘Come, make us gods* who will go before us. As for this fellow Moses who brought us up out of Egypt, we don’t know what has happened to him.’ 2 Aaron answered them, ‘Take off the gold earrings that your wives, your sons and your daughters are wearing, and bring them to me.’ 3 So all the people took off their earrings and brought them to Aaron. 4 He took what they handed him and made it into an idol cast in the shape of a calf, fashioning it with a tool. Then they said, ‘These are your gods,* Israel, who brought you up out of Egypt.’ 5 When Aaron saw this, he built an altar in front of the calf and announced, ‘Tomorrow there will be a festival to the Lord.’ 6 So the next day the people rose early and sacrificed burnt offerings and presented fellowship offerings. Afterwards they sat down to eat and drink and got up to indulge in revelry. 7 Then the Lord said to Moses, ‘Go down, because your people, whom you brought up out of Egypt, have become corrupt. 8 They have been quick to turn away from what I commanded them and have made themselves an idol cast in the shape of a calf. They have bowed down to it and sacrificed to it and have said, “These are your gods, Israel, who brought you up out of Egypt.” 9 ‘I have seen these people,’ the Lord said to Moses, ‘and they are a stiff-necked people. 10 Now leave me alone so that my anger may burn against them and that I may destroy them. Then I will make you into a great nation.’ 11 But Moses sought the favour of the Lord his God. ‘Lord,’ he said, ‘why should your anger burn against your people, whom you brought out of Egypt with great power and a mighty hand? 12 Why should the Egyptians say, “It was with evil intent that he brought them out, to kill them in the mountains and to wipe them off the face of the earth”? Turn from your fierce anger; relent and do not bring disaster on your people. 13 Remember your servants Abraham, Isaac and Israel, to whom you swore by your own self: “I will make your descendants as numerous as the stars in the sky and I will give your descendants all this land I promised them, and it will be their inheritance for ever.” ’ 14 Then the Lord relented and did not bring on his people the disaster he had threatened. 15 Moses turned and went down the mountain with the two tablets of the covenant law in his hands. They were inscribed on both sides, front and back. 16 The tablets were the work of God; the writing was the writing of God, engraved on the tablets. 17 When Joshua heard the noise of the people shouting, he said to Moses, ‘There is the sound of war in the camp.’ 18 Moses replied: ‘It is not the sound of victory, it is not the sound of defeat; it is the sound of singing that I hear.’ 19 When Moses approached the camp and saw the calf and the dancing, his anger burned and he threw the tablets out of his hands, breaking them to pieces at the foot of the mountain. 20 And he took the calf the people had made and burned it in the fire; then he ground it to powder, scattered it on the water and made the Israelites drink it. 21 He said to Aaron, ‘What did these people do to you, that you led them into such great sin?’ 22 ‘Do not be angry, my lord,’ Aaron answered. ‘You know how prone these people are to evil. 23 They said to me, “Make us gods who will go before us. As for this fellow Moses who brought us up out of Egypt, we don’t know what has happened to him.” 24 So I told them, “Whoever has any gold jewellery, take it off.” Then they gave me the gold, and I threw it into the fire, and out came this calf!’ 25 Moses saw that the people were running wild and that Aaron had let them get out of control and so become a laughing-stock to their enemies. 26 So he stood at the entrance to the camp and said, ‘Whoever is for the Lord, come to me.’ And all the Levites rallied to him. 27 Then he said to them, ‘This is what the Lord, the God of Israel, says: “Each man strap a sword to his side. Go to and fro through the camp from one end to the other, each killing his brother and friend and neighbour.” ’ 28 The Levites did as Moses commanded, and that day about three thousand of the people died. 29 Then Moses said, ‘You have been set apart to the Lord today, for you were against your own sons and brothers, and he has blessed you this day.’ 30 The next day Moses said to the people, ‘You have committed a great sin. But now I will go up to the Lord; perhaps I can make atonement for your sin.’ 31 So Moses went back to the Lord and said, ‘Oh, what a great sin these people have committed! They have made themselves gods of gold. 32 But now, please forgive their sin – but if not, then blot me out of the book you have written.’ 33 The Lord replied to Moses, ‘Whoever has sinned against me I will blot out of my book. 34 Now go, lead the people to the place I spoke of, and my angel will go before you. However, when the time comes for me to punish, I will punish them for their sin.’ 35 And the Lord struck the people with a plague because of what they did with the calf Aaron had made.

Noua Traducere Românească

Vițelul de aur

1 Când poporul a văzut că Moise întârzie să coboare de pe munte, s‑a strâns în jurul lui Aaron și i‑a zis: – Ridică‑te! Fă‑ne niște dumnezei* care să meargă înaintea noastră, căci nu știm ce s‑a întâmplat cu acest Moise, bărbatul care ne‑a scos din țara Egiptului. 2 Aaron le‑a răspuns: – Scoateți cerceii de aur din urechile soțiilor voastre, ale fiilor voștri și ale fiicelor voastre și aduceți‑i la mine! 3 Și toți și‑au scos cerceii de aur din urechi și i‑au adus la Aaron. 4 El a luat aurul din mâna lor, l‑a bătut cu o unealtă și a făcut din el un vițel turnat*. Ei au zis: „Israel, aceștia sunt dumnezeii tăi care te‑au scos din țara Egiptului!“ 5 Când a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui și a zis: „Mâine va fi o sărbătoare în cinstea DOMNULUI!“ 6 A doua zi s‑au sculat dis‑de‑dimineață și au adus arderi‑de‑tot și jertfe de pace*. Poporul s‑a așezat să mănânce și să bea, apoi s‑a ridicat să se distreze. 7 DOMNUL i‑a zis lui Moise: – Du‑te, coboară de pe munte, căci poporul tău, pe care l‑ai scos din țara Egiptului, s‑a pervertit. 8 S‑au abătut repede de la calea pe care le‑am poruncit‑o. Și‑au făcut un vițel turnat, s‑au închinat înaintea lui, i‑au adus jertfe și au zis: „Israel, aceștia sunt dumnezeii tăi care te‑au scos din țara Egiptului!“ 9 DOMNUL i‑a zis lui Moise: – M‑am uitat la acest popor și iată că este un popor cu ceafa tare*. 10 Acum, lasă‑Mă! Mânia Mea are să se aprindă împotriva lor și‑i voi mistui, iar din tine voi face un neam mare. 11 Dar Moise a căutat fața DOMNULUI, Dumnezeul său, zicând: – DOAMNE, de ce să se aprindă mânia Ta împotriva poporului Tău, pe care l‑ai scos din țara Egiptului cu mare putere și cu mână puternică? 12 De ce să zică egiptenii: „Spre nenorocirea lor i‑a scos, ca să‑i ucidă prin munți și să‑i șteargă de pe fața pământului!“ Întoarce‑Ți mânia Ta cea aprigă de la ei și lasă‑Te de răul pe care vrei să‑l faci poporului Tău. 13 Adu‑Ți aminte de robii Tăi: Avraam, Isaac și Israel, cărora le‑ai jurat pe Tine Însuți, zicându‑le: „Vă voi înmulți sămânța* ca stelele cerurilor și toată această țară, pe care v‑am promis‑o, o voi da seminței voastre, iar ei o vor moșteni pentru totdeauna.“ 14 Atunci DOMNUL a renunțat la răul pe care avea de gând să‑l facă poporului Său. 15 Apoi Moise s‑a întors și a coborât de pe munte cu cele două table ale Mărturiei în mâini, table care erau scrise pe ambele părți, scrise pe față și pe spate. 16 Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu și scrisul era scrisul lui Dumnezeu săpat pe table. 17 Când Iosua a auzit zgomotul făcut de poporul care striga, i‑a zis lui Moise: – Este zgomot de război în tabără. 18 Moise a răspuns: – Nu este nici strigăt de victorie, nu este nici vaiet de înfrângere, ci zgomot de petrecere este ceea ce eu aud. 19 În timp ce se apropia de tabără, Moise a văzut vițelul și dansul. Atunci s‑a aprins de mânie, a aruncat tablele din mâini și le‑a sfărâmat de poalele muntelui. 20 A luat vițelul pe care l‑au făcut și l‑a ars în foc. L‑a măcinat până s‑a făcut cenușă, după care a împrăștiat cenușa pe apă și a dat‑o fiilor lui Israel s‑o bea. 21 Moise i‑a zis lui Aaron: – Ce ți‑a făcut acest popor de ai adus asupra lui un păcat atât de mare? 22 Aaron a răspuns: – Să nu se aprindă mânia stăpânului meu. Tu cunoști poporul acesta și știi că este pornit la rău. 23 Ei mi‑au zis: „Fă‑ne niște dumnezei care să meargă înaintea noastră, căci nu știm ce s‑a întâmplat cu acest Moise, bărbatul care ne‑a scos din țara Egiptului.“ 24 Atunci eu le‑am răspuns: „Oricine are aur să‑l scoată!“ Ei mi l‑au dat, iar eu l‑am aruncat în foc și din el a ieșit vițelul acesta. 25 Când a văzut Moise că poporul era fără frâu – căci Aaron îl făcuse să fie fără frâu și de batjocură înaintea dușmanilor lui – 26 a stat la intrarea în tabără și a zis: „Cine este de partea DOMNULUI să vină la mine!“ Toți leviții s‑au adunat în jurul lui. 27 El le‑a zis: „Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul lui Israel: «Fiecare să‑și încingă sabia la mijloc! Întoarceți‑vă și străbateți tabăra din poartă în poartă, și fiecare să‑și omoare fratele, prietenul și vecinul.»“ 28 Leviții au făcut așa cum le‑a poruncit Moise și aproape trei mii de oameni au căzut în ziua aceea. 29 Apoi Moise le‑a zis: „Astăzi v‑ați predat DOMNULUI, fiecare cu prețul fiului și al fratelui său, aducând binecuvântare peste voi.“

Mijlocirea lui Moise

30 În ziua următoare, Moise a zis poporului: „Ați făcut un mare păcat. Acum mă voi sui la DOMNUL; poate voi reuși să fac ispășire pentru păcatul vostru.“ 31 Moise s‑a întors la DOMNUL și a zis: – Oh, poporul acesta a săvârșit un mare păcat, făurindu‑și dumnezei din aur. 32 Dar acum, dacă dorești, iartă‑i păcatul! Dacă nu, șterge‑mă, Te rog, din Cartea Ta pe care ai scris‑o. 33 DOMNUL i‑a zis lui Moise: – Pe acela care a păcătuit împotriva Mea îl voi șterge din Cartea Mea. 34 Acum du‑te și condu poporul spre locul despre care ți‑am spus. Iată că Îngerul Meu va merge înaintea ta. Totuși, atunci când va veni ziua pedepsei, îi voi pedepsi pentru păcatul lor. 35 DOMNUL a lovit poporul pentru ceea ce făcuseră cu vițelul făurit de Aaron.

2.Mose 32 | New International Version Noua Traducere Românească

The golden calf

Vițelul de aur

Mijlocirea lui Moise