Psalm 73 | Menge Bibel Noua Traducere Românească

✕

Anmelden
... und alle Funktionen nutzen!
Psalm 73 | Menge Bibel

Drittes Buch (Psalm 73-89)

1 Ein Psalm von Asaph. Dennoch ist Gott voll Güte gegen den Frommen, der Herr gegen alle, die reinen Herzens sind. 2 Doch ich – fast wär’ ich gestrauchelt mit meinen Füßen, nichts fehlte, so wären meine Schritte ausgeglitten; 3 denn ich ereiferte mich über die Großsprecher, wenn ich sehen mußte der Gottlosen Wohlergehn. 4 Denn bis zu ihrem Tode leiden sie keine Schmerzen, und wohlgenährt ist ihr Leib; 5 Unglück trifft sie nicht wie andere Sterbliche, und sie werden nicht geplagt wie sonst die Menschen. 6 Drum ist auch Hochmut ihr Halsgeschmeide, und Gewalttat ist das Kleid, das sie umhüllt. 7 Aus strotzendem Antlitz tritt ihr Auge hervor, die Gebilde ihres Herzens wallen über. 8 Sie höhnen und reden in Bosheit (nur) von Gewalttat, führen Reden von oben herab; 9 gegen den Himmel richten sie ihren Mund, und ihre Zunge ergeht sich frei auf Erden. 10 Darum wendet das Volk sich ihnen zu und schlürft das Wasser (ihrer Lehren) in vollen Zügen; 11 sie sagen: »Wie sollte Gott es wissen, und wie sollte der Höchste Kenntnis davon haben?« 12 Seht, so treiben’s die Gottlosen, und, immer in Sicherheit lebend, häufen sie Reichtum an. 13 Ach, ganz umsonst hab’ ich rein mein Herz erhalten und in Unschuld meine Hände gewaschen; 14 ich ward ja doch vom Unglück allzeit geplagt, und alle Morgen war meine Züchtigung da. 15 Doch hätt’ ich gesagt*: »Ich will auch so reden!«, so hätt’ ich treulos verleugnet deiner Söhne* Geschlecht. 16 So sann ich denn nach, um dies zu begreifen, doch es war zu schwer für mein Verständnis, 17 bis ich eindrang in die Heiligtümer Gottes und achtgab auf der Gottlosen Endgeschick. 18 Fürwahr, auf schlüpfrigen Boden stellst du sie, läßt sie fallen, daß sie in Trümmer zergehn. 19 Wie werden sie doch im Nu vernichtet, weggerafft, und nehmen ein Ende mit Schrecken! 20 Wie ein Traumbild gleich nach dem Erwachen verfliegt, so läßt du, o Allherr, beim Wachwerden ihr Bild verschwinden. 21 Wenn mein Herz sich nun noch verbitterte und ich in meinem Innern empört mich fühlte, 22 so wär’ ich ein ganzer Tor und bar der Einsicht, benähme mich wie ein vernunftloses Tier gegen dich. 23 Doch nein, ich bleibe stets mit dir verbunden, du hältst mich fest bei meiner rechten Hand; 24 du leitest mich nach deinem Ratschluß und nimmst mich endlich auf in die Herrlichkeit. 25 Wen hätt’ ich sonst noch im Himmel? Und außer dir erfreut mich nichts auf Erden. 26 Mag Leib und Seele mir verschmachten, bleibt Gott doch allzeit meines Herzens Fels und mein Teil. 27 Denn gewiß: wer von dir sich lossagt, der kommt um; du vernichtest alle, die treulos von dir abfallen. 28 Mir aber ist Gottes Nähe beglückend: ich setze mein Vertrauen auf Gott den HERRN, um alle deine Werke* zu verkünden.

Public Domain

Noua Traducere Românească

Un psalm al lui Asaf.

1 Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată. 2 Cât despre mine, erau să mi se îndoaie picioarele, era cât pe ce să‑mi alunece pașii, 3 căci îi invidiam pe cei lăudăroși când vedeam bunăstarea celor răi. 4 Căci ei n‑au parte de remușcări până la moarte, iar trupul le este plin de grăsime.* 5 N‑au parte de necazul muritorului de rând și nu sunt loviți ca alți oameni. 6 De aceea mândria le este lănțișor la gât, iar violența îi învelește ca o manta. 7 Le iese ochiul din orbită,* iar imaginațiile inimii lor întrec măsura. 8 Iau în derâdere și vorbesc cu răutate; vorbesc de sus cu asuprire. 9 Își înalță gura până la ceruri, iar limba lor cutreieră pământul. 10 De aceea poporul Lui se întoarce la ei și soarbe ape din plin de la ei. 11 Ei zic: „Cum să știe Dumnezeu și cum ar putea afla Cel Preaînalt?“ 12 Iată, așa sunt cei răi: liniștiți pe vecie și crescând în bogăție. 13 Într-adevăr, degeaba mi‑am curățit inima și mi‑am spălat mâinile în nevinovăție, 14 căci sunt lovit toată ziua și am parte de pedeapsă în fiecare dimineață. 15 Dacă aș zice: „Vreau să pot vorbi și eu așa!“, iată că aș trăda generația fiilor Tăi. 16 Când m‑am gândit la aceste lucruri ca să le înțeleg, a fost o îndeletnicire obositoare pentru mine, 17 până când am venit la Sfântul Lăcaș al lui Dumnezeu și am luat aminte la sfârșitul lor. 18 Într-adevăr, Tu îi așezi în locuri alunecoase, îi arunci în dezastru. 19 Cum sunt pustiiți într‑o clipă! Sunt nimiciți, sfârșiți prin lovituri năprasnice. 20 Ei sunt ca un vis la deșteptare. Stăpâne, când Te trezești, le vei disprețui chipul. 21 Când mi se amăra inima și eram străpuns în rărunchii mei, 22 eram fără minte și nu știam nimic; eram ca un animal înaintea Ta. 23 Însă eu totdeauna sunt cu Tine! Tu mă ții de mâna dreaptă, 24 mă călăuzești cu sfatul Tău și apoi mă vei lua în slavă. 25 Pe cine am eu în ceruri în afară de Tine? Iar pe pământ nu‑mi găsesc plăcerea în nimeni, ci doar în Tine. 26 Carnea și inima pot să mi se prăpădească, dar Dumnezeu este stânca inimii mele și partea mea de moștenire pe vecie. 27 Căci iată, cei ce se depărtează de Tine vor pieri. Tu nimicești pe oricine curvește, abătându‑se de la Tine. 28 Cât despre mine, este bine să fiu lângă Dumnezeu. Am făcut din Stăpânul DOMN adăpostul meu; voi povesti toate lucrările Tale!