1»Danket dem HERRN, denn er ist freundlich, ja, ewiglich währt seine Gnade«:2so sollen die vom HERRN Erlösten sprechen, die er befreit hat aus Drangsal*3und die er gesammelt aus den Ländern vom Aufgang her und vom Niedergang, vom Norden her und vom Meer*.4Sie irrten umher in der Wüste, der Öde, und fanden den Weg nicht zu einer Wohnstatt;5gequält vom Hunger und vom Durst, wollte ihre Seele in ihnen verschmachten*.6Da schrien sie zum HERRN in ihrer Not, und er rettete sie aus ihren Ängsten7und leitete sie auf richtigem Wege, daß sie kamen zu einer bewohnten Ortschaft: –8die mögen danken dem HERRN für seine Güte und für seine Wundertaten an den Menschenkindern,9daß er die lechzende Seele gesättigt und die hungernde Seele gefüllt hat mit Labung.10Die da saßen in Finsternis und Todesnacht, gefangen in Elend und Eisenbanden –11denn sie hatten Gottes Geboten getrotzt und den Ratschluß* des Höchsten verachtet,12so daß er ihren Sinn durch Leiden beugte, daß sie niedersanken und keinen Helfer hatten –;13da schrien sie zum HERRN in ihrer Not, und er rettete sie aus ihren Ängsten;14er führte sie heraus aus Finsternis und Todesnacht und zersprengte ihre Fesseln: –15die mögen danken dem HERRN für seine Güte und für seine Wundertaten an den Menschenkindern,16daß er eherne Türen zerbrochen und eiserne Riegel zerschlagen.17Die da krank waren infolge ihres Sündenlebens und wegen ihrer Verfehlungen leiden mußten –18vor jeglicher Speise hatten sie Widerwillen, so daß sie den Pforten des Todes nahe waren –;19da schrien sie zum HERRN in ihrer Not, und er rettete sie aus ihren Ängsten;20er sandte sein Wort, sie gesund zu machen, und ließ sie aus ihren Gruben* entrinnen: –21die mögen danken dem HERRN für seine Güte und für seine Wundertaten an den Menschenkindern;22sie mögen Opfer des Dankes bringen und seine Taten mit Jubel verkünden!23Die aufs Meer gefahren waren in Schiffen, auf weiten Fluten Handelsgeschäfte trieben,24die haben das Walten des HERRN geschaut und seine Wundertaten auf hoher See.25Denn er gebot und ließ einen Sturm entstehn, der hoch die Wogen des Meeres türmte:26sie stiegen empor zum Himmel und fuhren hinab in die Tiefen, so daß ihr Herz vor Angst verzagte;27sie wurden schwindlig und schwankten wie Trunkne, und mit all ihrer Weisheit war’s zu Ende: –28da schrien sie zum HERRN in ihrer Not, und er befreite sie aus ihren Ängsten;29er stillte das Ungewitter zum Säuseln, und das Toben der Wogen verstummte;30da wurden sie froh, daß es still geworden, und er führte sie zum ersehnten Hafen: –31die mögen danken dem HERRN für seine Güte und für seine Wundertaten an den Menschenkindern;32sie mögen ihn erheben in der Volksgemeinde und im Kreise der Alten ihn preisen!33Er wandelte Ströme zur Wüste und Wasserquellen zu dürrem Land,34fruchtbares Erdreich zu salziger Steppe wegen der Bosheit seiner Bewohner.35Wiederum machte er wüstes Land zum Wasserteich und dürres Gebiet zu Wasserquellen36und ließ dort Hungrige seßhaft werden, so daß sie eine Stadt zum Wohnsitz bauten37und Felder besäten und Weinberge pflanzten, die reichen Ertrag an Früchten brachten;38und er segnete sie, daß sie stark sich mehrten, und ließ ihres Viehs nicht wenig sein.39Dann aber nahmen sie ab und wurden gebeugt durch den Druck des Unglücks und Kummers;40»über Edle goß er Verachtung aus und ließ sie irren in pfadloser Öde«.41Den Armen aber hob er empor aus dem Elend und machte seine Geschlechter wie Kleinviehherden.42»Die Gerechten sehen’s und freuen sich, alle Bosheit aber muß schließen ihren Mund«.43Wer ist weise? Der beachte dies und lerne die Gnadenerweise des HERRN verstehn!
Noua Traducere Românească
1Mulțumiți DOMNULUI, căci este bun, căci în veac ține îndurarea Lui!2Așa să zică răscumpărații DOMNULUI, cei pe care i‑a răscumpărat din mâna vrăjmașului,3pe care i‑a adunat de pe cuprinsul țărilor: de la răsărit și de la apus, de la nord și de la mare.4Ei rătăceau prin pustie, pe o cale neumblată, fără să găsească o cetate în care să locuiască.5Flămânzi și însetați, li se lihnise sufletul în ei.6Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către DOMNUL, și El i‑a scăpat din necazurile lor.7I‑a călăuzit pe o cale dreaptă, ca să meargă spre o cetate unde să locuiască.8Să‑I mulțumească deci DOMNULUI pentru îndurarea Lui și pentru minunile Lui față de fiii omului!9Căci El a potolit sufletul însetat și a săturat sufletul flămând cu bunătăți.10Celor ce locuiau în întuneric și în umbra morții, legați în chin și în fiare,11pentru că se răzvrătiseră față de mesajele lui Dumnezeu și disprețuiseră sfatul Celui Preaînalt,12El le‑a smerit inima prin necaz; ei se clătinaseră și nu era nimeni să‑i ajute.13Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către DOMNUL, și El i‑a izbăvit din necazurile lor.14I‑a scos din întuneric și din umbra morții și le‑a rupt legăturile.15Să‑I mulțumească deci DOMNULUI pentru îndurarea Lui și pentru minunile Lui față de fiii omului!16Căci El a zdrobit porți de bronz și a tăiat zăvoare de fier.17Ei ajunseseră nebuni* din cauza fărădelegii lor și se nenorociseră din cauza nelegiuirilor lor.18Sufletul lor se dezgustase de orice hrană și ajunseseră la porțile morții.19Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către DOMNUL, și El i‑a izbăvit din necazurile lor.20Le‑a trimis Cuvântul Lui, i‑a vindecat și i‑a scăpat din gropile lor.21Să‑I mulțumească deci DOMNULUI pentru îndurarea Lui și pentru minunile Lui față de fiii omului!22Să aducă jertfe de mulțumire și să povestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie!23Cei ce coborau pe mare cu corăbiile, cei ce făceau negoț pe ape mari,24au văzut ei înșiși lucrările DOMNULUI și minunile Lui din adâncuri.25Când a grăit El, s‑a iscat un vânt năprasnic, care a ridicat talazurile mării.26Se suiau spre ceruri și coborau în adâncuri; sufletul li se înmuiase din cauza nenorocirii.27Se clătinau și se mișcau ca un om beat; toată înțelepciunea lor fusese înghițită.28Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către DOMNUL, și El i‑a izbăvit din necazurile lor.29A liniștit furtuna, iar valurile s‑au potolit.30Ei s‑au bucurat că acestea s‑au liniștit, iar El i‑a condus la limanul dorit.31Să‑I mulțumească deci DOMNULUI pentru îndurarea Lui și pentru minunile Lui față de fiii omului!32Să‑L înalțe în adunarea poporului și să‑L laude în adunarea bătrânilor!33El preface râurile în pustiu, izvoarele de ape în pământ uscat,34și pământul roditor în pământ sterp, din cauza răutății locuitorilor țării.35El preface pustia într‑un iaz, și pământul uscat în izvoare de ape.36Așază acolo pe cei flămânzi, iar ei își întemeiază o cetate în care să locuiască,37își seamănă ogoare, își plantează vii și au recolte bogate.38El îi binecuvântează, astfel încât se înmulțesc foarte mult, iar vitele nu li le împuținează.39Când sunt împuținați și umiliți din cauza asupririi, a necazului și a durerii,40El revarsă dispreț asupra nobililor și‑i face să rătăcească prin pustietate fără drum.41Îi ridică însă pe cei nevoiași din întristare și le înmulțește familiile ca pe o turmă.42Cei drepți văd și se bucură, și orice nedreptate își închide gura.43Cine este înțelept, să păzească aceste lucruri și să ia aminte la marea îndurare a DOMNULUI!
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.