Psalm 102 | Menge Bibel

1 Gebet eines Elenden, wenn er verzagt ist* und seine Klage vor dem Herrn ausschüttet. 2 HERR, höre mein Gebet und laß mein Schreien zu dir dringen! 3 Verbirg dein Angesicht nicht vor mir am Tage, wo mir angst ist! Neige dein Ohr mir zu am Tage, wo ich rufe; erhöre mich eilends! 4 Ach, meine Tage sind wie Rauch entschwunden und meine Gebeine wie von Brand durchglüht; 5 mein Herz ist versengt und verdorrt wie Gras, so daß ich sogar vergesse, Speise zu genießen; 6 infolge meines Ächzens und Stöhnens klebt mein Gebein mir am Fleisch*. 7 Ich gleiche dem Wasservogel in der Wüste, bin geworden wie ein Käuzlein in Trümmerstätten; 8 ich finde keinen Schlaf und klage wie ein einsamer Vogel auf dem Dache. 9 Tagtäglich schmähen mich meine Feinde; und die gegen mich toben, wünschen mir Unheil an. 10 Ach, Asche eß ich als Brot und mische meinen Trank mit Tränen 11 ob deinem Zorn und deinem Grimm; denn du hast mich hochgehoben und niedergeschleudert. 12 Meine Tage sind wie ein langgestreckter Schatten, und ich selbst verdorre wie Gras! 13 Du aber, HERR, thronst ewiglich, und dein Gedächtnis bleibt von Geschlecht zu Geschlecht. 14 Du wirst dich erheben, dich Zions erbarmen, denn Zeit ist’s, Gnade an ihm zu üben: die Stunde ist da 15 - denn deine Knechte lieben Zions Steine, und Weh erfaßt sie um seinen Schutt –, 16 damit die Heiden fürchten lernen den Namen des HERRN und alle Könige der Erde deine Herrlichkeit. 17 Denn der HERR hat Zion wieder aufgebaut, ist in seiner Herrlichkeit dort erschienen, 18 hat dem Gebet der Verlass’nen sich zugewandt und ihr Flehen nicht verachtet. 19 Dies werde aufgeschrieben fürs kommende Geschlecht, damit das neugeschaffne Volk den HERRN lobpreise, 20 daß von seiner heiligen Höhe er herabgeschaut, daß der HERR geblickt hat vom Himmel zur Erde, 21 um das Seufzen der Gefangnen zu hören und die dem Tode Geweihten frei zu machen, 22 damit man verkünde in Zion den Namen des HERRN und seinen Ruhm in Jerusalem, 23 wenn die Völker sich allzumal versammeln und die Königreiche, um (Gott) dem HERRN zu dienen. 24 Gelähmt hat er mir auf dem Wege die Kraft, hat verkürzt meine Lebenstage. 25 Nun fleh’ ich: »Mein Gott, raffe mich nicht hinweg in der Mitte meiner Tage, du, dessen Jahre währen für und für!« 26 Vorzeiten hast du die Erde gegründet, und die Himmel sind deiner Hände Werk: 27 sie werden vergehen, du aber bleibst; sie werden alle zerfallen wie ein Gewand, wie ein Kleid wirst du sie verwandeln*, und so werden sie sich wandeln*. 28 Du aber bleibst derselbe, und deine Jahre nehmen kein Ende. 29 Die Kinder deiner Knechte werden (sicher) wohnen, und ihr Geschlecht wird fest bestehen vor dir.

Noua Traducere Românească

O rugăciune a unui om sărman, când era doborât de întristare și își vărsa plângerea înaintea Domnului.

1 DOAMNE, ascultă rugăciunea mea! Să ajungă la Tine strigătul meu după ajutor! 2 Nu‑Ți ascunde fața de mine în ziua necazului meu! Pleacă‑Ți urechea spre mine! Răspunde‑mi degrabă în ziua când Te chem! 3 Căci zilele mi se sfârșesc în fum iar oasele‑mi ard ca jarul. 4 Inima‑mi este rănită și se usucă precum iarba, căci uit să‑mi mănânc pâinea. 5 Din cauza gemetelor mele mi s‑au lipit oasele de carne. 6 Mă asemăn cu ciușul din pustie; am ajuns ca o cucuvea printre dărâmături. 7 Stau treaz și sunt ca o pasăre singuratică pe acoperiș. 8 Toată ziua dușmanii mei mă batjocoresc; cei ce mă iau în derâdere jură pe mine. 9 Mănânc cenușă în loc de pâine și îmi amestec băutura cu lacrimi, 10 din cauza mâniei și a urgiei Tale; căci Tu m‑ai ridicat și m‑ai aruncat. 11 Zilele îmi sunt ca umbra înserării și mă usuc ca iarba. 12 Însă Tu, DOAMNE, tronezi pe vecie, amintirea Ta ține din generație în generație. 13 Tu Te vei ridica și vei avea milă de Sion, căci este timpul să‑Ți arăți bunăvoința față de el, fiindcă i‑a sosit vremea. 14 Într-adevăr, robii Tăi îndrăgesc pietrele lui și le este milă de țărâna lui. 15 Neamurile se vor teme de Numele DOMNULUI, și toți regii pământului – de slava Lui, 16 când DOMNUL va zidi Sionul și Se va arăta în slava Lui. 17 El va răspunde la rugăciunile celor nevoiași și nu va disprețui rugăciunile lor. 18 Să se scrie aceasta pentru generația viitoare, pentru ca poporul care se va naște să‑L laude pe DOMNUL*! 19 Căci El privește din înălțimea sfințeniei Sale; DOMNUL privește din ceruri pe pământ, 20 ca să ia aminte la gemetele prizonierilor, să‑i elibereze pe cei condamnați la moarte. 21 Numele DOMNULUI va fi vestit în Sion, și lauda Lui – în Ierusalim, 22 când se vor strânge popoarele și regatele ca să‑I slujească DOMNULUI. 23 Mi‑a frânt puterea pe drum; mi‑a scurtat zilele. 24 De aceea am zis: „Dumnezeul meu, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai Cărui ani țin din generație în generație. 25 Tu ai întemeiat în vechime pământul, iar cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. 26 Ele vor pieri, dar Tu rămâi, și toate se vor învechi ca o haină. Le vei schimba ca pe un veșmânt, și ele vor trece. 27 Tu însă rămâi Același, și anii Tăi nu se vor sfârși. 28 Fiii robilor Tăi vor locui aici, și sămânța lor va rămâne în prezența Ta.“

Psalm 102 | Menge Bibel Noua Traducere Românească

O rugăciune a unui om sărman, când era doborât de întristare și își vărsa plângerea înaintea Domnului.