Jesaja 63 | Menge Bibel

1 Wer ist es, der dort von Edom herkommt, von Bozra in hochroten Kleidern? Prächtig ist er in seinem Gewand, stolz schreitet er einher in der Fülle seiner Kraft. »Ich bin es, der mit Gerechtigkeit redet, der reiche Mittel hat zu retten.« 2 »Woher rührt das Rot an deinem Gewande, und warum sehen deine Kleider aus wie die eines Keltertreters?« 3 »Die Kelter habe ich getreten, ich allein, denn von den Völkern stand niemand mir bei; da habe ich sie in meinem Zorn niedergetreten und in meinem Grimm zerstampft; dabei ist ihr Lebenssaft an meine Kleider gespritzt, so daß ich meine ganze Gewandung besudelt habe. 4 Denn ein Tag der Rache lag mir im Sinn, und das Jahr meiner Erlösung war gekommen. 5 Ich schaute mich um, doch niemand war da, um zu helfen; ich blickte erstaunt umher, doch niemand war da, der mir beistand; da hat mein Arm mir geholfen, und mein Grimm, der hat mir Beistand geleistet. 6 So habe ich denn Völker in meinem Zorn niedergetreten und sie in meinem Grimm zerschmettert und habe ihren Lebenssaft zur Erde rinnen lassen.« 7 Der Gnadenerweise des HERRN will ich gedenken, der Ruhmestaten des HERRN, wie sich’s gebührt nach allem, was der HERR an uns getan hat, und nach der großen Güte gegen das Haus Israel, dem er Gutes erwiesen hat nach seiner Barmherzigkeit und nach der großen Zahl seiner Gnadenverheißungen. 8 Denn er sagte: »Sie sind ja doch mein Volk, Söhne*, die nicht treulos sein werden«; so erwies er sich ihnen denn als Retter. 9 In allen ihren Bedrängnissen fühlte (auch) er sich bedrängt, und der Engel seines Angesichts rettete sie; in seiner Liebe und Milde erlöste er selbst sie und hob sie immer wieder empor und trug sie einher alle Tage der Vorzeit hindurch. 10 Sie aber waren widerspenstig und betrübten seinen heiligen Geist, so daß er sich ihnen in einen Feind verwandelte und selbst gegen sie stritt. 11 Da dachte sein Volk zurück an die Tage der Vorzeit, an Mose: »Wo ist der, welcher den Hirten seiner Herde aus dem Meer* heraufgeholt hat? Wo ist der, welcher seinen heiligen Geist ihm ins Herz gab? 12 Welcher seinen gewaltigen Arm zur Rechten Moses einhergehen ließ? Welcher die Wasser ihretwegen* zerteilte, um sich einen ewigen Namen zu schaffen? 13 Welcher sie durch die Fluten ziehen ließ wie Rosse in der Steppe, so daß sie nicht strauchelten? 14 Gleich der Herde, die ins Tal hinabzieht, brachte der Geist des HERRN sie zur Ruhe*.« So hast du dein Volk geleitet, um dir einen ruhmvollen Namen zu machen. 15 Blicke vom Himmel hernieder und schaue von deiner heiligen und prächtigen Wohnung her! Wo ist dein Eifer und deine Heldenkraft, der Drang deines Herzens und dein Erbarmen? Halte dich doch nicht zurück (gegen mich)! 16 Denn du bist unser Vater. Abraham weiß ja nichts von uns, und Israel* kennt uns nicht: du, HERR, bist unser Vater; ›unser Erlöser‹ ist von alters her dein Name. 17 Warum hast du uns abirren lassen, HERR, von deinen Wegen und unser Herz verhärtet, so daß es dich nicht mehr fürchtet? Kehre zurück um deiner Knechte willen, um der Stämme willen, die dein Eigentum sind! 18 Nur kurze Zeit ist das dir geheiligte Volk im Besitz seines Erbes gewesen, da haben unsere Widersacher dein Heiligtum zertreten. 19 Es ist uns ergangen wie solchen, über die du nicht von alters her geherrscht hast und über denen dein Name niemals genannt worden ist. O daß du doch den Himmel zerrissest, herabführest, so daß die Berge vor dir ins Wanken gerieten –

Noua Traducere Românească

Ziua răzbunării Domnului și a răscumpărării

1 – Cine este Acesta, Care vine din Edom, Care vine cu hainele roșii din Boțra?! Cine este Acesta, înveșmântat atât de frumos, pășind atât de plin de putere?! – Eu sunt, Cel Ce vorbesc cu dreptate și Care am putere să izbăvesc! 2 – De ce‑Ți sunt hainele roșii și veșmintele ca ale unuia care calcă în teasc? 3 – Eu singur am călcat în teasc, iar dintre popoare n‑a fost nimeni cu Mine. Le‑am călcat în mânia Mea, le‑am călcat în picioare în furia Mea. Sângele lor Mi‑a stropit hainele, astfel că pe toate Mi le‑am pătat. 4 Căci ziua răzbunării era în inima Mea și anul răscumpărării Mele sosise. 5 M‑am uitat și nu era nimeni să Mă ajute; am fost uimit căci nu era nimeni să Mă sprijine; prin urmare, brațul Meu Mi‑a adus victorie și mânia Mea M‑a sprijinit. 6 Am călcat în picioare popoare în mânia Mea, le‑am îmbătat în furia Mea și le‑am vărsat sângele pe pământ.

Laudă și mărturisire

7 Voi vesti îndurările DOMNULUI și isprăvile DOMNULUI, potrivit cu tot ceea ce a făcut DOMNUL pentru noi. Voi vesti marea Lui bunătate față de Casa lui Israel, pe care i‑a arătat‑o potrivit milei Sale și potrivit bogăției îndurării Lui. 8 El a zis: „Cu siguranță ei sunt poporul Meu, fiii care nu vor trăda“; și astfel El a devenit Mântuitorul lor. 9 Orice necaz de‑al lor l‑a considerat necazul Său,* iar Îngerul Prezenței Sale i‑a izbăvit. În dragostea și în mila Sa El i‑a răscumpărat; i‑a ridicat și i‑a purtat în toate zilele din vechime. 10 Dar ei s‑au răzvrătit și L‑au întristat pe Duhul Său cel Sfânt. De aceea El S‑a făcut dușmanul lor și a luptat El Însuși împotriva lor. 11 Atunci ei și‑au adus aminte* de zilele străvechi, când Moise Îi conducea poporul. Unde este Acela Care i‑a scos din mare împreună cu păstorul turmei Sale? Unde este Acela Care a pus printre ei Duhul Său cel Sfânt, 12 Acela Care Și‑a pus să meargă brațul Său măreț la dreapta lui Moise, Acela Care a despărțit apele înaintea lor pentru a‑Și face un renume veșnic, 13 Acela Care i‑a condus prin adâncuri? Asemenea unui cal ce aleargă prin pustie, ei nu s‑au împiedicat 14 și asemenea unor vite care coboară în vale, așa i‑a condus Duhul DOMNULUI la odihnă. În felul acesta Ți‑ai călăuzit Tu poporul, pentru a‑Ți face un Nume măreț. 15 Privește din ceruri și vezi, din Locuința Ta sfântă și măreață! Unde‑Ți sunt râvna și puterea? Fiorul Tău lăuntric și mila Ta s‑au retras de la mine. 16 Totuși, Tu ești Tatăl nostru, chiar dacă Avraam nu ne cunoaște, chiar dacă Israel nu ne recunoaște; Tu, DOAMNE, ești Tatăl nostru, din vechime Tu Te numești „Răscumpărătorul nostru“! 17 De ce, DOAMNE, ne‑ai făcut să rătăcim de la căile Tale? De ce ne‑ai împietrit inimile, ca să nu mai avem teamă de Tine? Întoarce‑Te, de dragul robilor Tăi, de dragul semințiilor ce‑Ți sunt moștenire! 18 Pentru puțină vreme, ei au stăpânit poporul sfințeniei Tale; vrăjmașii noștri au călcat în picioare Sfântul Tău Lăcaș. 19 Am fost multă vreme ca unii peste care Tu nu stăpâneai, ca unii peste care nu era chemat Numele Tău.*

Jesaja 63 | Menge Bibel Noua Traducere Românească

Ziua răzbunării Domnului și a răscumpărării

Laudă și mărturisire