Jeremia 36 | Menge Bibel
1Im vierten Regierungsjahre des judäischen Königs Jojakim, des Sohnes Josias, erging folgendes Wort des HERRN an Jeremia:2»Nimm dir eine Buchrolle und schreibe auf sie alle die Worte, die ich in betreff Israels und Judas und in betreff aller Völker zu dir gesprochen habe seit dem Tage, an dem ich dir Offenbarungen habe zuteil werden lassen, nämlich seit der Regierung Josias bis auf den heutigen Tag!3Vielleicht hören dann die vom Hause Juda auf all das Unheil, das ich über sie zu verhängen gedenke, und bekehren sich alle von ihrem bösen Wandel, so daß ich ihnen ihre Verschuldung und Sünde vergeben kann.«4Da berief Jeremia den Baruch, den Sohn Nerijas, und dieser schrieb alle die Worte, welche der HERR zu ihm gesprochen hatte, so, wie Jeremia sie ihm vorsagte, auf eine Buchrolle.5Hierauf gab Jeremia dem Baruch folgenden Auftrag: »Mir ist’s verwehrt*: ich darf nicht in den Tempel des HERRN gehen.6So gehe denn du hin und lies aus der Rolle die Worte des HERRN, die du so, wie ich sie dir vorsagte, aufgeschrieben hast, dem Volke im Tempel des HERRN an einem Fasttage* laut vor; auch allen Judäern, die aus ihren Ortschaften herkommen, sollst du sie laut vorlesen:7vielleicht dringt dann ihr Flehen zum HERRN empor, und sie bekehren sich alle von ihrem bösen Wandel; denn groß ist der Zorn und Grimm, mit dem der HERR diesem Volke gedroht hat.«8Da tat Baruch, der Sohn Nerijas, genau so, wie der Prophet Jeremia ihm aufgetragen hatte, indem er aus dem Buche die Worte des HERRN im Tempel des HERRN vorlas.9Es begab sich nämlich im fünften Regierungsjahr des judäischen Königs Jojakim, des Sohnes Josias, im neunten Monat*, daß man die ganze Bevölkerung Jerusalems und alles Volk, das aus den Ortschaften Judas nach Jerusalem gekommen war, zu einem Fasten vor dem HERRN aufrief.10Da las Baruch aus dem Buche die Worte Jeremias im Tempel des HERRN in der Zelle Gemarjas, des Sohnes des Staatsschreibers Saphan, im oberen Vorhof, am Eingang des neuen Tores am Tempel des HERRN dem ganzen Volke laut vor.11Als nun Michaja, der Sohn Gemarjas, des Sohnes Saphans, alle Worte des HERRN aus dem Buche hatte vorlesen hören,12begab er sich zum königlichen Palast hinab in das Zimmer des Staatsschreibers*, wo gerade alle Fürsten* eine Sitzung abhielten, nämlich der Staatsschreiber Elisama, Delaja, der Sohn Semajas, Elnathan, der Sohn Achbors, Gemarja, der Sohn Saphans, Zedekia, der Sohn Hananjas kurz alle Fürsten*.13Als ihnen nun Michaja alle die Worte mitgeteilt hatte, die er Baruch dem Volk aus dem Buch hatte laut vorlesen hören,14sandten alle Fürsten* Jehudi, den Sohn Nethanjas, des Sohnes Selemjas, des Sohnes Kusis, zu Baruch und ließen ihm sagen: »Nimm die Buchrolle, aus der du dem Volke laut vorgelesen hast, mit dir und komm hierher!« Da nahm Baruch, der Sohn Nerijas, die Rolle mit sich und kam zu ihnen.15Nun sagten sie zu ihm: »Setze dich hin und lies sie auch uns laut vor!« Da las Baruch sie ihnen laut vor.16Als sie nun alle die Worte gehört hatten, sahen sie einander erschrocken an und sagten zu Baruch: »Wir müssen alle diese Worte* unbedingt dem König berichten.«17Hierauf wandten sie sich an Baruch mit der Frage: »Teile uns doch mit, wie du alle diese Worte, die er dir vorgesagt hat, niedergeschrieben hast.«18Baruch antwortete ihnen: »Jeremia selber hat mir alle diese Worte vorgesprochen, und ich habe sie mit Tinte in das Buch eingetragen.«19Da sagten die Fürsten zu Baruch: »Geh, verbirg dich, du selbst und Jeremia! Niemand darf wissen, wo ihr seid!«20Hierauf begaben sie sich zum König in den Palasthof – die Buchrolle hatten sie im Zimmer des Staatsschreibers Elisama zurückgelassen – und erstatteten dem Könige Bericht über den ganzen Vorfall.21Da schickte der König den Jehudi hin, die Rolle zu holen, und dieser brachte sie aus dem Zimmer des Staatsschreibers Elisama herbei; sodann las Jehudi sie dem Könige und allen Fürsten vor, die um den König standen.22Der König saß aber gerade in der Winterwohnung – es war nämlich der neunte Monat –, während das Feuer im Kohlenbecken vor ihm brannte.23Sooft nun Jehudi drei oder vier Spalten der Schriftrolle vorgelesen hatte, schnitt der König sie mit dem Federmesser ab und warf sie in das Feuer, das im Kohlenbecken brannte, bis die ganze Rolle im Feuer des Kohlenbeckens vernichtet war.24Der König aber und alle seine Diener*, welche diese ganze Vorlesung anhörten, wurden nicht in Bestürzung versetzt und zerrissen ihre Kleider nicht;25ja sogar als Elnathan, Delaja und Gemarja den König dringend baten, die Rolle nicht zu verbrennen, hörte er doch nicht auf sie;26vielmehr gab der König dem Prinzen* Jerahmeel sowie Seraja, dem Sohne Asriels, und Selemja, dem Sohne Abdeels, den Befehl, den Schreiber Baruch und den Propheten Jeremia zu verhaften; aber der HERR hielt sie verborgen.27Da erging das Wort des HERRN an Jeremia, nachdem der König jene Rolle verbrannt hatte mitsamt den Worten, die Baruch so, wie Jeremia sie ihm vorsagte, aufgeschrieben hatte, folgendermaßen:28»Nimm dir noch einmal eine andere Rolle und schreibe auf sie alle die vorigen Worte, welche auf der vorigen Rolle gestanden haben, die Jojakim, der König von Juda, verbrannt hat.29Gegen Jojakim aber, den König von Juda, sollst du folgende Drohung aussprechen: ›So hat der HERR gesprochen: Du hast jene Rolle verbrannt, indem du fragtest: Warum hast du auf sie (die Worte) geschrieben, der König von Babylon werde unfehlbar kommen und dieses Land verwüsten und Menschen und Vieh darin vertilgen?30Darum bestimmt der HERR für Jojakim, den König von Juda, folgendes: Er soll keinen (Nachkommen) haben, der auf dem Throne Davids sitzt, und sein Leichnam soll hingeworfen daliegen, der Hitze bei Tage und der Kälte bei Nacht preisgegeben!31Und ich werde an ihm und seinen Nachkommen und seinen Dienern ihre Verschuldung heimsuchen und will über sie und über die Bewohner Jerusalems und über die Männer von Juda all das Unheil kommen lassen, das ich ihnen angedroht habe, ohne daß sie darauf hörten!‹«32So nahm denn Jeremia eine andere Buchrolle und gab sie dem Schreiber Baruch, dem Sohne Nerijas; dieser schrieb dann auf sie alle Worte*, die in dem vom judäischen Könige Jojakim verbrannten Buche gestanden hatten, so, wie Jeremia sie ihm vorsagte; außerdem wurden auch noch viele andere gleichartige Worte* hinzugefügt.
Noua Traducere Românească
Iehoiachim taie și aruncă în foc sulul scris de Ieremia
1În al patrulea an al lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, a venit următorul cuvânt din partea DOMNULUI la Ieremia:2„Ia un sul și scrie pe el toate cuvintele pe care ți le‑am spus cu privire la Israel, la Iuda și la toate celelalte neamuri, din ziua când ți‑am vorbit, din perioada lui Iosia și până în ziua aceasta.3Poate când Casa lui Iuda va auzi toate nenorocirile pe care Eu plănuiesc să le aduc asupra lor, se vor întoarce fiecare de la căile lor rele și le voi ierta astfel nelegiuirea și păcatul.“4Ieremia l‑a chemat pe Baruc, fiul lui Neria, și acesta a scris într‑un sul, după cum îi dicta Ieremia, toate cuvintele pe care DOMNUL i le spusese lui Ieremia.5Apoi Ieremia i‑a poruncit lui Baruc, zicând: „Eu sunt împiedicat să pot să intru în Casa DOMNULUI.6De aceea, du‑te tu în Casa DOMNULUI, în ziua postului, și citește în auzul poporului cuvintele DOMNULUI, pe care le‑ai scris pe sul întocmai cum ți le‑am dictat. Citește‑le și în auzul tuturor celor din Iuda care vin din cetățile lor.7Poate vor înălța o cerere înaintea DOMNULUI și se vor întoarce fiecare de la căile lor rele, căci mare este mânia și furia pe care le‑a rostit DOMNUL împotriva acestui popor.“8Baruc, fiul lui Neria, a făcut tot ce i‑a poruncit profetul Ieremia. El a citit din sul cuvintele DOMNULUI, în Casa DOMNULUI.9În al cincilea an al lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, în luna a noua, tot poporul Ierusalimului și tot poporul care venise din cetățile lui Iuda la Ierusalim a fost chemat la un post înaintea DOMNULUI.10Atunci, din Casa DOMNULUI, din odaia scribului Ghemaria, fiul lui Șafan, care era în curtea de sus, la intrarea Porții Noi a Casei DOMNULUI, Baruc a citit din sul cuvintele lui Ieremia în auzul întregului popor.11Când Mica, fiul lui Ghemaria, fiul lui Șafan, a auzit toate cuvintele DOMNULUI scrise pe sul,12a coborât la palatul regelui, în odaia scribului. Toți conducătorii erau acolo: scribul Elișama, Delaia, fiul lui Șemaia, Elnatan, fiul lui Acbor, Ghemaria, fiul lui Șafan, Zedechia, fiul lui Hanania, și toți ceilalți conducători.13Mica i‑a înștiințat de toate cuvintele pe care le‑a auzit, tot ce citise Baruc din sul în auzul poporului.14Atunci toți conducătorii l‑au trimis la Baruc pe Iehudi, fiul lui Netania, fiul lui Șelemia, fiul lui Cuși, ca să‑i spună: – Ia sulul din care ai citit înaintea poporului și vino! Baruc, fiul lui Neria, a luat sulul în mâini și s‑a dus la ei.15Ei i‑au zis: – Așază‑te, te rugăm, și citește‑ne și nouă. Baruc le‑a citit și lor.16Când au auzit ei toate cuvintele, s‑au uitat înfricoșați unii la alții și i‑au zis lui Baruc: – Trebuie să‑l înștiințăm neapărat pe rege în legătură cu toate cuvintele acestea!17Apoi l‑au întrebat pe Baruc, zicând: – Spune‑ne, te rugăm, cum ai scris toate cuvintele acestea? Au ieșit din gura lui Ieremia?18Baruc le‑a răspuns: – El mi‑a spus cu gura lui toate cuvintele acestea, iar eu le‑am scris pe sulul acesta cu cerneală.19Atunci conducătorii i‑au zis lui Baruc: – Tu și Ieremia duceți‑vă și ascundeți‑vă și nu spuneți nimănui unde sunteți.20După ce au lăsat sulul în odaia scribului Elișama, s‑au dus la rege, în curte, și l‑au înștiințat în legătură cu toate cuvintele din sul.21Regele l‑a trimis pe Iehudi ca să aducă sulul. Iehudi s‑a dus și a adus sulul din odaia scribului Elișama și l‑a citit înaintea regelui și înaintea tuturor conducătorilor care stăteau lângă rege.22Regele locuia în reședința de iarnă, fiindcă era luna a noua, iar în fața lui, în vatră, era aprins un foc.23După ce Iehudi citea trei sau patru coloane, regele le tăia cu cuțitașul scribului și le arunca în focul din vatră, până ce întregul sul a ars în întregime.24Regele și toți slujitorii lui au ascultat toate cuvintele acestea, dar nu s‑au înfricoșat și nu și‑au sfâșiat hainele.25Chiar dacă Elnatan, Delaia și Ghemaria au stăruit pe lângă rege să nu ardă sulul, el nu i‑a ascultat,26ci i‑a poruncit lui Ierahmeel, fiul regelui, lui Seraia, fiul lui Azriel și lui Șelemia, fiul lui Abdeel, să pună mâna pe scribul Baruc și pe profetul Ieremia. Dar DOMNUL îi ascunsese.27După ce regele a ars sulul care conținea cuvintele scrise de Baruc, așa cum i le dictase Ieremia, Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit lui Ieremia, zicând:28„Ia un alt sul și scrie pe el toate cuvintele care erau pe primul sul, pe care Iehoiachim, regele lui Iuda, l‑a ars.29Iar lui Iehoiachim, regele lui Iuda, să‑i spui că așa vorbește DOMNUL: «Ai ars sulul acela și ai întrebat: ‘De ce ai scris pe el că împăratul Babilonului va veni, va distruge țara aceasta și va nimici din mijlocul ei oamenii și animalele?’»30De aceea, așa vorbește DOMNUL despre Iehoiachim, regele lui Iuda: «Nimeni dintre ai lui nu va mai ședea pe tronul lui David. Cadavrul lui va fi aruncat și va fi lăsat ziua la căldură și noaptea la frig.31Îl voi pedepsi atât pe el, cât și pe sămânța lui și pe slujitorii lui, din cauza nelegiuirilor lor. Voi aduce peste ei, peste locuitorii Ierusalimului și peste bărbații din Iuda, toate nenorocirile pe care le‑am rostit împotriva lor și cărora ei nu le‑au dat atenție.»“32Ieremia a luat un alt sul și i l‑a dat scribului Baruc, fiul lui Neria. Baruc a scris pe sul, după cum i‑a dictat Ieremia, toate cuvintele care fuseseră scrise pe sulul pe care Iehoiachim, regele lui Iuda, îl arsese în foc. Pe acest al doilea sul au mai fost adăugate multe alte asemenea cuvinte.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.