1In Ikonium gingen sie in derselben Weise (wie in Antiochia) in die Synagoge der Juden und predigten mit solchem Erfolg, daß sowohl von den Juden als auch von den Griechen* eine große Zahl zum Glauben kam.2Von den Juden aber reizten die, welche ungläubig geblieben waren, die heidnische Bevölkerung zur Erbitterung gegen die Brüder an.3Dennoch blieben Paulus und Barnabas geraume Zeit dort und predigten freimütig im Vertrauen auf den Herrn, der für das Wort* seiner Gnade dadurch Zeugnis ablegte, daß er Zeichen und Wunder durch ihre Hände geschehen ließ.4Da entstand eine Spaltung unter der Bevölkerung der Stadt: die einen hielten es mit den Juden, die anderen mit den Aposteln.5Als aber die Heiden und die Juden im Einvernehmen mit der dortigen Obrigkeit* voller Wut den Beschluß faßten, sich tätlich an ihnen zu vergreifen und sie zu steinigen,6entflohen sie, nachdem sie Kunde davon erhalten hatten, in die lykaonischen Städte Lystra und Derbe und deren Umgegend7und setzten auch dort die Verkündigung der Heilsbotschaft fort.
Heilung eines Lahmgeborenen und Steinigung des Paulus in Lystra; die beiden Apostel entweichen nach Derbe
8Nun wohnte da in Lystra ein Mann, der keine Kraft in seinen Beinen hatte; er war von Geburt an lahm und hatte noch niemals gehen können.9Dieser hörte der Predigt des Paulus zu; und als dieser ihn fest ansah und erkannte, daß er den Glauben hatte, der zu seiner Heilung nötig war,10rief er ihm mit lauter Stimme zu: »Stelle dich aufrecht auf deine Füße hin!« Da sprang er auf und ging umher.11Als nun die Volksmenge sah, was Paulus getan hatte, erhoben sie ihre Stimme und riefen auf lykaonisch aus: »Die Götter haben Menschengestalt angenommen und sind zu uns herabgekommen!«12Dabei nannten sie Barnabas Zeus* und den Paulus Hermes*, weil dieser es war, der das Wort führte;13und der Priester des Zeus*, der vor der Stadt seinen Tempel hatte, brachte Stiere und Kränze an das Stadttor und wollte mit den Volksscharen Opfer darbringen.14Als die Apostel Barnabas und Paulus das vernahmen, zerrissen sie ihre Kleider, sprangen in die Volksmenge hinein15und riefen laut: »Ihr Männer, was tut ihr da? Wir sind auch nur Menschen von derselben Art wie ihr und verkündigen euch die Heilsbotschaft, damit ihr euch von diesen Verkehrtheiten* zu dem lebendigen Gott bekehrt, der den Himmel und die Erde, das Meer und alles, was darin ist, geschaffen hat (2.Mose 20,11).16Er hat in den vergangenen Zeiten alle Heidenvölker ihre eigenen Wege gehen lassen,17doch sich durch seine Wohltaten nicht unbezeugt gelassen, indem er euch Regen und fruchtbare Zeiten vom Himmel her gesandt und euch reichlich Nahrung geschenkt und eure Herzen mit Freude erfüllt hat.«18Durch diese Worte brachten sie die Menge nur mit Mühe davon ab, ihnen zu opfern.19Es kamen dann aber Juden aus Antiochia und Ikonium herüber, welche die Einwohnerschaft umstimmten*; sie steinigten Paulus und schleiften ihn zur Stadt hinaus in der Meinung, er sei tot.20Als ihn aber die Jünger umringten, stand er auf und ging wieder in die Stadt hinein.21Am folgenden Tage zog er dann mit Barnabas nach Derbe weiter. Sie verkündigten die Heilsbotschaft (auch) in dieser Stadt und kehrten, nachdem sie zahlreiche Jünger gewonnen hatten, nach Lystra, Ikonium und (dem pisidischen) Antiochia zurück.22Sie stärkten überall die Herzen der Jünger, ermahnten sie zu festem Ausharren im Glauben und wiesen sie darauf hin, daß wir durch viele Leiden in das Reich Gottes eingehen müssen.23Sie erwählten ihnen für jede Gemeinde Älteste und befahlen diese unter Gebet und Fasten dem Herrn, an den sie gläubig geworden waren.24Als sie dann Pisidien durchzogen hatten, kamen sie nach Pamphylien,25wo sie in Perge das Wort (des Herrn) noch predigten; dann zogen sie nach Attalia hinab.26Von dort fuhren sie zu Schiff nach Antiochia, von wo aus sie der Gnade Gottes für das Werk, das sie nun glücklich vollbracht hatten, befohlen worden waren.27Nach ihrer Ankunft beriefen sie eine Gemeindeversammlung und berichteten über alles, was Gott durch sie vollbracht hatte, besonders darüber, daß er den Heiden die Tür zum Glauben aufgetan habe.28Sie blieben sodann noch längere Zeit bei den Jüngern dort.
Noua Traducere Românească
În Iconia
1În Iconia, ei au intrat în sinagoga iudeilor și au vorbit în așa fel încât o mare mulțime de iudei și de greci au crezut.2Însă iudeii care n‑au vrut să asculte au stârnit și au otrăvit sufletele neamurilor împotriva fraților.3Totuși, Pavel și Barnabas au mai rămas acolo destul de mult timp, vorbind cu îndrăzneală despre Domnul, Care mărturisea despre Cuvântul harului Său, lăsând să se facă semne și minuni prin mâinile lor.4Mulțimea din cetate s‑a împărțit: unii erau cu iudeii, iar alții erau cu apostolii.5Neamurile și iudeii, alături de conducătorii lor, s‑au înțeles să‑i chinuie și să‑i omoare cu pietre.6Dându‑și seama de lucrul acesta, Pavel și Barnabas au fugit în cetățile Licaoniei, Listra și Derbe, și în vecinătatea acestora.7Ei au vestit Evanghelia și acolo.
În Listra și Derbe
8În Listra ședea un om neputincios, care nu umblase niciodată, fiind olog încă din pântecul mamei lui.9El îl asculta pe Pavel în timp ce vorbea. Pavel s‑a uitat țintă la el și, văzând că are credință ca să fie vindecat,10i‑a zis cu glas tare: „Ridică‑te și stai drept în picioare!“ El a sărit în picioare și a început să umble.11Când au văzut mulțimile ce a făcut Pavel, și‑au ridicat glasul, zicând în limba licaoniană: „Dumnezeii au coborât la noi în chip de oameni!“*12Pe Barnabas îl numeau ZEUS*, iar pe Pavel, HERMES* – pentru că el era cel ce mânuia cuvântul.13Preotul lui ZEUS, al cărui templu era în fața cetății, a adus boi și ghirlande de flori la porți și, împreună cu mulțimile, voia să le aducă jertfă.14Când au auzit aceasta, apostolii Barnabas și Pavel și‑au sfâșiat hainele și s‑au repezit afară, în mijlocul mulțimii, strigând:15„Oamenilor*, de ce faceți aceste lucruri? Și noi suntem oameni obișnuiți, ca și voi*! Noi vă vestim Evanghelia ca să vă întoarceți de la aceste lucruri nefolositoare* la Dumnezeul cel Viu, Care a făcut cerul, pământul, marea și tot ce este în ele!16În generațiile trecute, El a lăsat toate neamurile să umble pe propriile lor căi,17măcar că nu S‑a lăsat fără mărturie în a face bine, dându‑vă ploi din cer și anotimpuri roditoare, săturându‑vă de hrană și umplându‑vă inimile de bucurie!“18Chiar și cu aceste cuvinte, cu greu au reușit să împiedice mulțimile să le aducă jertfă.19Niște iudei din Antiohia și din Iconia au venit și au convins mulțimile să li se alăture. Ei au aruncat cu pietre în Pavel și apoi l‑au târât afară din cetate, crezând că a murit.20Însă, când ucenicii s‑au strâns în jurul lui, Pavel s‑a ridicat și a intrat în cetate. A doua zi a plecat la Derbe împreună cu Barnabas.
Întoarcerea în Antiohia Siriei
21După ce au vestit Evanghelia și în cetatea aceea și au făcut destul de mulți ucenici, s‑au întors în Listra, în Iconia și în Antiohia,22întărind sufletele ucenicilor, îndemnându‑i să rămână în credință și spunând că în Împărăția lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri.23Au desemnat bătrâni* în fiecare biserică și, cu rugăciune și post, i‑au încredințat Domnului în Care crezuseră.24Au trecut prin Pisidia și au venit în Pamfilia.25Apoi au predicat Cuvântul în Perga, s‑au coborât în Atalia,26iar de acolo au plecat pe mare spre Antiohia, locul de unde fuseseră încredințați harului lui Dumnezeu în vederea lucrării pe care o îndepliniseră.27Când au ajuns, au adunat biserica și le‑au istorisit tot ce făcuse Domnul cu ei și cum deschisese El neamurilor ușa credinței.28Și au rămas mult timp acolo, cu ucenicii.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.