Markus 8 | King James Version

1 In those days the multitude being very great, and having nothing to eat, Jesus called his disciples unto him, and saith unto them, 2 I have compassion on the multitude, because they have now been with me three days, and have nothing to eat: 3 And if I send them away fasting to their own houses, they will faint by the way: for divers of them came from far. 4 And his disciples answered him, From whence can a man satisfy these men with bread here in the wilderness? 5 And he asked them, How many loaves have ye? And they said, Seven. 6 And he commanded the people to sit down on the ground: and he took the seven loaves, and gave thanks, and brake, and gave to his disciples to set before them; and they did set them before the people. 7 And they had a few small fishes: and he blessed, and commanded to set them also before them. 8 So they did eat, and were filled: and they took up of the broken meat that was left seven baskets. 9 And they that had eaten were about four thousand: and he sent them away. 10 And straightway he entered into a ship with his disciples, and came into the parts of Dalmanutha. 11 And the Pharisees came forth, and began to question with him, seeking of him a sign from heaven, tempting him. 12 And he sighed deeply in his spirit, and saith, Why doth this generation seek after a sign? verily I say unto you, There shall no sign be given unto this generation. 13 And he left them, and entering into the ship again departed to the other side. 14 Now the disciples had forgotten to take bread, neither had they in the ship with them more than one loaf. 15 And he charged them, saying, Take heed, beware of the leaven of the Pharisees, and of the leaven of Herod. 16 And they reasoned among themselves, saying, It is because we have no bread. 17 And when Jesus knew it, he saith unto them, Why reason ye, because ye have no bread? perceive ye not yet, neither understand? have ye your heart yet hardened? 18 Having eyes, see ye not? and having ears, hear ye not? and do ye not remember? 19 When I brake the five loaves among five thousand, how many baskets full of fragments took ye up? They say unto him, Twelve. 20 And when the seven among four thousand, how many baskets full of fragments took ye up? And they said, Seven. 21 And he said unto them, How is it that ye do not understand? 22 And he cometh to Bethsaida; and they bring a blind man unto him, and besought him to touch him. 23 And he took the blind man by the hand, and led him out of the town; and when he had spit on his eyes, and put his hands upon him, he asked him if he saw ought. 24 And he looked up, and said, I see men as trees, walking. 25 After that he put his hands again upon his eyes, and made him look up: and he was restored, and saw every man clearly. 26 And he sent him away to his house, saying, Neither go into the town, nor tell it to any in the town. 27 And Jesus went out, and his disciples, into the towns of Caesarea Philippi: and by the way he asked his disciples, saying unto them, Whom do men say that I am? 28 And they answered, John the Baptist: but some say, Elias; and others, One of the prophets. 29 And he saith unto them, But whom say ye that I am? And Peter answereth and saith unto him, Thou art the Christ. 30 And he charged them that they should tell no man of him. 31 And he began to teach them, that the Son of man must suffer many things, and be rejected of the elders, and of the chief priests, and scribes, and be killed, and after three days rise again. 32 And he spake that saying openly. And Peter took him, and began to rebuke him. 33 But when he had turned about and looked on his disciples, he rebuked Peter, saying, Get thee behind me, Satan: for thou savourest not the things that be of God, but the things that be of men. 34 And when he had called the people unto him with his disciples also, he said unto them, Whosoever will come after me, let him deny himself, and take up his cross, and follow me. 35 For whosoever will save his life shall lose it; but whosoever shall lose his life for my sake and the gospel's, the same shall save it. 36 For what shall it profit a man, if he shall gain the whole world, and lose his own soul? 37 Or what shall a man give in exchange for his soul? 38 Whosoever therefore shall be ashamed of me and of my words in this adulterous and sinful generation; of him also shall the Son of man be ashamed, when he cometh in the glory of his Father with the holy angels.

Noua Traducere Românească

Isus hrănește peste patru mii de oameni

1 În zilele acelea s‑a adunat din nou o mare mulțime de oameni și nu aveau ce să mănânce. Isus i‑a chemat pe ucenici și le‑a zis: 2 – Mi‑e milă de cei din mulțime, pentru că sunt deja trei zile de când ei stau cu Mine și n‑au ce să mănânce, 3 iar dacă îi las să plece acasă flămânzi, vor leșina pe drum, mai ales că unii dintre ei au venit de departe. 4 Ucenicii Lui I‑au răspuns: – De unde ar putea lua cineva pâini aici, în pustie, ca să‑i sature pe acești oameni? 5 Isus i‑a întrebat: – Câte pâini aveți? Ei au zis: – Șapte. 6 Isus i‑a poruncit mulțimii să se așeze pe pământ. Și după ce a luat cele șapte pâini și a mulțumit, le‑a frânt și le‑a dat ucenicilor Săi ca să le împartă, iar ei le‑au împărțit mulțimii. 7 Mai aveau și câțiva peștișori. El i‑a binecuvântat și a zis să fie împărțiți și aceștia. 8 Au mâncat toți și s‑au săturat. Și au adunat șapte coșuri pline cu firimiturile rămase. 9 Erau în jur de patru mii de bărbați. După ce i‑a lăsat să plece, 10 Isus S‑a urcat imediat în barcă împreună cu ucenicii Lui și S‑a dus în părțile Dalmanutei.*

Fariseii cer un semn

11 Fariseii au venit și au început să discute aprins cu Isus, căutând un semn din cer* de la El ca să‑L pună la încercare. 12 Însă Isus, oftând adânc în duhul Său, a zis: „De ce caută această generație un semn? Adevărat vă spun că acestei generații nu i se va da niciun semn.“ 13 Apoi i‑a lăsat, S‑a urcat iarăși în barcă și S‑a dus de cealaltă parte a mării.

Drojdia fariseilor și a lui Irod

14 Ucenicii uitaseră să ia pâini și nu aveau cu ei în barcă decât o pâine. 15 Isus le‑a poruncit, zicând: – Aveți grijă, feriți‑vă de drojdia fariseilor și de drojdia lui Irod! 16 Ei vorbeau unii cu alții despre faptul că nu aveau pâini. 17 Cunoscând aceasta, Isus le‑a zis: – De ce vorbiți între voi că n‑aveți pâini? Tot nu înțelegeți, nici nu pricepeți? Aveți inima împietrită? 18 Aveți ochi, dar nu vedeți și aveți urechi, dar nu auziți?* Nu vă mai aduceți aminte, 19 atunci când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de oameni, câte coșnițe pline cu firimituri ați ridicat? Ei I‑au zis: – Douăsprezece. 20 – Iar când am frânt cele șapte pâini la cei patru mii de bărbați, câte coșuri pline cu firimituri ați ridicat? Ei I‑au zis: – Șapte. 21 Atunci El le‑a zis: – Tot nu înțelegeți?

Isus vindecă un orb la Betsaida

22 Când au ajuns în Betsaida, I‑au adus un orb și L‑au rugat să Se atingă de el. 23 Isus l‑a luat pe orb de mână și l‑a dus afară din sat. A scuipat pe ochii acestuia, Și‑a pus mâinile peste el și l‑a întrebat: – Vezi ceva? 24 Omul s‑a uitat și a zis: – Văd niște oameni, dar mi se par ca niște pomi care umblă. 25 Atunci Isus Și‑a pus din nou mâinile peste ochii acestuia, iar el a privit țintă și i‑a revenit vederea. Acum el vedea toate lucrurile clar. 26 Isus l‑a trimis acasă, zicând: – Să nu intri în sat și nici să nu spui cuiva în sat!

Mărturisirea de credință a lui Petru

27 Isus S‑a dus împreună cu ucenicii Lui în satele Cezareei lui Filip*. Pe drum, Isus i‑a întrebat pe ucenicii Săi, zicându‑le: – Cine zic oamenii că sunt Eu? 28 Ei I‑au răspuns, zicând: – Unii zic că ești Ioan Botezătorul, alții zic că ești Ilie, iar alții spun despre Tine că ești unul dintre profeți. 29 El i‑a întrebat: – Dar voi, cine ziceți că sunt Eu? Petru, răspunzând, I‑a zis: – Tu ești Cristosul! 30 Atunci Isus le‑a atras atenția să nu spună nimănui despre El.

Isus vorbește despre moartea și învierea Sa

31 Apoi a început să‑i învețe că Fiul Omului trebuie să sufere multe* și să fie respins de către bătrâni*, de către conducătorii preoților și de către cărturari, să fie omorât, iar după trei zile să învie. 32 Le vorbea deschis despre aceasta. Petru însă L‑a luat deoparte și a început să‑L mustre. 33 Dar Isus S‑a întors, S‑a uitat la ucenicii Săi și l‑a mustrat pe Petru, zicând: – Pleacă! Înapoia Mea, Satan*, căci tu nu te gândești la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.

Prețul uceniciei

34 Apoi i‑a chemat pe cei din mulțime alături de ucenicii Săi și le‑a zis: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să‑și ia crucea și să Mă urmeze. 35 Căci oricine vrea să‑și salveze viața, o va pierde, dar cel ce‑și pierde viața de dragul Meu și de dragul Evangheliei, o va salva. 36 Într-adevăr, la ce i‑ar folosi unui om să câștige întreaga lume, dacă și‑ar pierde sufletul? 37 Sau ce va da un om în schimbul sufletului său? 38 Căci de cel ce îi va fi rușine de Mine și de cuvintele Mele, în această generație adulteră și păcătoasă, de acela Îi va fi rușine și Fiului Omului când va veni în slava Tatălui Său, cu sfinții îngeri.“

Markus 8 | King James Version Noua Traducere Românească