Jeremia 8 | King James Version

1 At that time, saith the LORD, they shall bring out the bones of the kings of Judah, and the bones of his princes, and the bones of the priests, and the bones of the prophets, and the bones of the inhabitants of Jerusalem, out of their graves: 2 And they shall spread them before the sun, and the moon, and all the host of heaven, whom they have loved, and whom they have served, and after whom they have walked, and whom they have sought, and whom they have worshipped: they shall not be gathered, nor be buried; they shall be for dung upon the face of the earth. 3 And death shall be chosen rather than life by all the residue of them that remain of this evil family, which remain in all the places whither I have driven them, saith the LORD of hosts. 4 Moreover thou shalt say unto them, Thus saith the LORD; Shall they fall, and not arise? shall he turn away, and not return? 5 Why then is this people of Jerusalem slidden back by a perpetual backsliding? they hold fast deceit, they refuse to return. 6 I hearkened and heard, but they spake not aright: no man repented him of his wickedness, saying, What have I done? every one turned to his course, as the horse rusheth into the battle. 7 Yea, the stork in the heaven knoweth her appointed times; and the turtle and the crane and the swallow observe the time of their coming; but my people know not the judgment of the LORD. 8 How do ye say, We are wise, and the law of the LORD is with us? Lo, certainly in vain made he it ; the pen of the scribes is in vain. 9 The wise men are ashamed, they are dismayed and taken: lo, they have rejected the word of the LORD; and what wisdom is in them? 10 Therefore will I give their wives unto others, and their fields to them that shall inherit them : for every one from the least even unto the greatest is given to covetousness, from the prophet even unto the priest every one dealeth falsely. 11 For they have healed the hurt of the daughter of my people slightly, saying, Peace, peace; when there is no peace. 12 Were they ashamed when they had committed abomination? nay, they were not at all ashamed, neither could they blush: therefore shall they fall among them that fall: in the time of their visitation they shall be cast down, saith the LORD. 13 I will surely consume them, saith the LORD: there shall be no grapes on the vine, nor figs on the fig tree, and the leaf shall fade; and the things that I have given them shall pass away from them. 14 Why do we sit still? assemble yourselves, and let us enter into the defenced cities, and let us be silent there: for the LORD our God hath put us to silence, and given us water of gall to drink, because we have sinned against the LORD. 15 We looked for peace, but no good came; and for a time of health, and behold trouble! 16 The snorting of his horses was heard from Dan: the whole land trembled at the sound of the neighing of his strong ones; for they are come, and have devoured the land, and all that is in it; the city, and those that dwell therein. 17 For, behold, I will send serpents, cockatrices, among you, which will not be charmed, and they shall bite you, saith the LORD. 18 When I would comfort myself against sorrow, my heart is faint in me. 19 Behold the voice of the cry of the daughter of my people because of them that dwell in a far country: Is not the LORD in Zion? is not her king in her? Why have they provoked me to anger with their graven images, and with strange vanities? 20 The harvest is past, the summer is ended, and we are not saved. 21 For the hurt of the daughter of my people am I hurt; I am black; astonishment hath taken hold on me. 22 Is there no balm in Gilead; is there no physician there? why then is not the health of the daughter of my people recovered?

Noua Traducere Românească

Mustrarea lui Israel

1 În vremea aceea, zice DOMNUL, osemintele regilor și ale conducătorilor lui Iuda, osemintele preoților și ale profeților și osemintele locuitorilor Ierusalimului vor fi scoase din mormintele lor, 2 vor fi întinse în fața soarelui, a lunii și a întregii oștiri a cerurilor, a acelora pe care ei i‑au iubit, i‑au slujit, i‑au urmat, i‑au căutat și s‑au închinat înaintea lor. Nu vor mai fi adunate, nici îngropate, ci vor deveni un gunoi pe fața pământului. 3 În toate locurile unde îi voi izgoni, toți cei ce vor supraviețui din acest neam rău vor prefera mai degrabă moartea decât viața, zice DOMNUL Oștirilor.

Păcat și pedeapsă

4 Spune‑le că așa vorbește DOMNUL: «Cine cade și nu se mai ridică? Cine se abate fără să se întoarcă iarăși? 5 De ce atunci poporul acesta, Ierusalimul, se abate, stăruind în necredincioșie? Ei se întăresc tot mai mult în înșelătorie și refuză să se întoarcă. 6 Am ascultat cu atenție, dar ei nu rostesc ceea ce este drept. Niciunul nu regretă răutatea lui și nu zice: ‘Ce am făcut?’. Toți își încep din nou alergarea, ca un cal care se aruncă în luptă. 7 Până și barza își cunoaște timpul ei pe ceruri; turtureaua, lăstunul și cocorul* își păstrează timpul venirii lor. Dar poporul Meu nu cunoaște porunca DOMNULUI. 8 Cum puteți spune: ‘Suntem înțelepți, căci avem Legea DOMNULUI!’, când, de fapt, pana mincinoasă a scribilor a transformat‑o într‑o minciună? 9 Înțelepții sunt dați de rușine, sunt înspăimântați și capturați. Iată, ei au respins Cuvântul DOMNULUI; ce fel de înțelepciune au ei? 10 De aceea, pe soțiile lor le voi da altor bărbați și terenurile lor altor stăpâni. Căci, de la cel mai mic până la cel mai mare, toți sunt lacomi de câștig nedrept; de la profet până la preot, toți înșală. 11 Ei leagă în mod ușuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: ‘Pace, pace!’, când nu este pace. 12 Le este lor rușine de urâciunile pe care le săvârșesc? Nu, nu le este rușine deloc; nici măcar nu știu să roșească. De aceea, vor cădea împreună cu cei ce cad și vor fi răsturnați la vremea pedepsei lor, zice DOMNUL. 13 Voi face să le înceteze recolta, zice DOMNUL. Nu vor mai fi struguri în vie, nu vor mai fi smochine în smochin, iar frunzele se vor veșteji. Le voi da celor ce vor trece peste ele.*»“ 14 „De ce mai stăm în așteptare? Adunați‑vă! Să intrăm în cetățile fortificate și să pierim acolo! Căci DOMNUL, Dumnezeul nostru, ne‑a condamnat la moarte și ne dă să bem ape otrăvite, pentru că am păcătuit împotriva Lui. 15 Așteptam pacea, dar n‑a venit nimic bun; așteptam un timp de vindecare, dar iată că vine numai teroare. 16 Gâfâitul cailor se aude din Dan; la nechezatul armăsarilor lor se cutremură toată țara. Au venit să devoreze țara și tot ce cuprinde ea, cetatea și pe cei ce locuiesc în ea.“ 17 „Iată, voi trimite printre voi niște șerpi veninoși, niște vipere care nu pot fi descântate și care vă vor mușca, zice DOMNUL.“ 18 „Grimasa* mea este din cauza durerii mele! Inima îmi este sleită în mine! 19 Iată, strigătul după ajutor al fiicei poporului meu răsună dintr‑o țară îndepărtată: «Nu mai este DOMNUL în Sion? Nu mai este Împăratul lui acolo?»“ „De ce M‑au provocat la mânie prin chipurile lor cioplite, prin idolii lor străini?“ 20 „Secerișul a trecut, vara s‑a terminat, iar noi tot nu suntem izbăviți.“ 21 Sunt zdrobit de durerea fiicei poporului meu; jelesc, iar spaima mă cuprinde. 22 Nu este niciun balsam vindecător în Ghilad? Nu este niciun doctor acolo? De ce nu este vindecare pentru rana fiicei poporului meu?

Jeremia 8 | King James Version Noua Traducere Românească

Mustrarea lui Israel

Păcat și pedeapsă