Psalm 142 | Hoffnung für alle Noua Traducere Românească

Psalm 142 | Hoffnung für alle

Niemand will etwas von mir wissen!

1 Ein Gebet von David, zum Nachdenken. Er verfasste es, als er sich auf der Flucht vor Saul in einer Höhle versteckte.* 2 Ich schreie zum HERRN um Hilfe und flehe laut um sein Erbarmen. 3 Ihm klage ich meine ganze Not; ihm sage ich, was mich bedrängt. 4 Wenn ich nicht mehr weiterweiß, kennst du, Gott, noch einen Ausweg. Denn wohin ich auch gehe: Überall will man mich ins Unglück stürzen. 5 Wohin ich auch sehe: Nirgendwo will man etwas von mir wissen. Ich finde keine Hilfe mehr, und keiner kümmert sich um mich. 6 Deshalb schreie ich zu dir, HERR! Ich bekenne: Du allein bist meine Zuflucht! Du bist alles, was ich im Leben brauche.* 7 Höre auf meinen Hilfeschrei, denn ich bin völlig verzweifelt! Rette mich vor meinen Verfolgern, denn ich bin ihnen hilflos ausgeliefert! 8 Hole mich aus dieser Höhle* heraus! Dann will ich deinen Namen preisen und dir vor allen danken, die zu dir gehören. Denn du hast mir Gutes getan.

Hoffnung für alle TM Copyright © 1983, 1996, 2002, 2015 by Biblica, Inc. Used with permission. All rights reserved worldwide. “Hoffnung für alle” is a trademark registered in European Union Intellectual Property Office (EUIPO) by Biblica, Inc. “Biblica”, “International Bible Society” and the Biblica Logo are trademarks registered in the United States Patent and Trademark Office by Biblica, Inc. Used with permission.

Noua Traducere Românească

Un maschil al lui David, compus pe vremea când se ascundea în peșteră. O rugăciune.

1 Cu glasul meu eu strig către DOMNUL, cu glasul meu caut bunăvoință la DOMNUL.* 2 Îmi vărs plângerea înaintea Lui; îmi istorisesc necazul înaintea Lui. 3 Când duhul îmi este mâhnit, Tu‑mi cunoști cărarea. Pe calea pe care merg, ei mi‑au ascuns curse. 4 Privește la dreapta mea și ia aminte; nimeni nu mă mai cunoaște! Am rămas fără adăpost; nimănui nu‑i pasă de viața mea! 5 Te chem, DOAMNE, zicând: „Tu ești adăpostul meu, moștenirea mea pe pământul celor vii!“ 6 Ascultă‑mi strigătul, căci sunt foarte nenorocit! Scapă‑mă de prigonitorii mei, căci sunt mai tari decât mine! 7 Scoate‑mă din temniță, pentru ca sufletul meu să aducă mulțumiri Numelui Tău! Cei drepți se vor aduna împrejurul meu când îmi vei face bine.