1A Maskil* of Asaph. O God, why do you cast us off forever? Why does your anger smoke against the sheep of your pasture?2Remember your congregation, which you have purchased of old, which you have redeemed to be the tribe of your heritage! Remember Mount Zion, where you have dwelt.3Direct your steps to the perpetual ruins; the enemy has destroyed everything in the sanctuary!4Your foes have roared in the midst of your meeting place; they set up their own signs for signs.5They were like those who swing axes in a forest of trees.*6And all its carved wood they broke down with hatchets and hammers.7They set your sanctuary on fire; they profaned the dwelling place of your name, bringing it down to the ground.8They said to themselves, “We will utterly subdue them”; they burned all the meeting places of God in the land.9We do not see our signs; there is no longer any prophet, and there is none among us who knows how long.10How long, O God, is the foe to scoff? Is the enemy to revile your name forever?11Why do you hold back your hand, your right hand? Take it from the fold of your garment* and destroy them!12Yet God my King is from of old, working salvation in the midst of the earth.13You divided the sea by your might; you broke the heads of the sea monsters* on the waters.14You crushed the heads of Leviathan; you gave him as food for the creatures of the wilderness.15You split open springs and brooks; you dried up ever-flowing streams.16Yours is the day, yours also the night; you have established the heavenly lights and the sun.17You have fixed all the boundaries of the earth; you have made summer and winter.18Remember this, O Lord, how the enemy scoffs, and a foolish people reviles your name.19Do not deliver the soul of your dove to the wild beasts; do not forget the life of your poor forever.20Have regard for the covenant, for the dark places of the land are full of the habitations of violence.21Let not the downtrodden turn back in shame; let the poor and needy praise your name.22Arise, O God, defend your cause; remember how the foolish scoff at you all the day!23Do not forget the clamor of your foes, the uproar of those who rise against you, which goes up continually!
Noua Traducere Românească
Un maschil al lui Asaf
1Dumnezeule, de ce ne respingi neîncetat? De ce‑Ți aprinzi mânia împotriva turmei pășunii Tale?*2Adu‑Ți aminte de comunitatea Ta, pe care ai câștigat‑o* în vechime și ai răscumpărat‑o ca seminție a moștenirii Tale; adu‑Ți aminte de muntele Sion, unde ai locuit!3Îndreaptă‑Ți pașii spre aceste ruine veșnice, unde dușmanul a prăpădit totul în Lăcașul cel sfânt!4Vrăjmașii Tăi au răcnit în mijlocul Locului Tău de întâlnire; și‑au pus însemnele lor ca semne.5Și‑au făcut un nume asemenea celor ce ridică topoarele ca să croiască drum prin pădure.6Și‑au ascuțit uneltele împotriva gravurilor lui, zdrobindu‑le cu lovituri de secure și de bardă.7Au dat foc Sfântului Tău Lăcaș; au întinat Locuința Numelui Tău, trântind‑o la pământ!8Și‑au zis în inima lor: „Îi vom supune pe toți!“ Au ars toate locurile de întâlnire ale lui Dumnezeu din țară.9Nu ne mai putem vedea semnele, nu mai este niciun profet și niciunul dintre noi nu știe până când vor dura toate acestea!10Dumnezeule, până când va mai batjocori vrăjmașul? Va defăima dușmanul pentru totdeauna Numele Tău?11De ce Ți‑ai retras mâna Ta și dreapta Ta? Înalț‑o de la sân și distruge!12Dumnezeu este Împăratul meu din vechime și Cel Ce aduce izbăviri peste pământ*.13Tu, cu puterea Ta, ai despărțit marea, ai zdrobit capetele monștrilor din ape.14Tu ai sfărâmat capetele Leviatanului* și l‑ai dat de mâncare poporului din pustietăți.15Tu ai deschis izvoare și ueduri* și ai uscat râuri care nu seacă.16A Ta este ziua; a Ta este și noaptea. Tu ai rânduit luna și soarele.17Tu ai stabilit toate hotarele pământului; Tu ai întocmit vara și iarna.18Adu‑Ți aminte că dușmanul Te defăimează, DOAMNE, și un popor nebun batjocorește Numele Tău.19Nu lăsa pradă unei fiare sufletul turturelei Tale, nu uita pentru totdeauna viața săracilor Tăi!20Ai în vedere legământul, căci locurile întunecate ale țării sunt pline de cuiburi ale violenței!21Fă să nu se întoarcă umilit cel asuprit! Săracul și nevoiașul să laude Numele Tău!22Ridică‑Te, Dumnezeule, apără‑Ți cauza! Adu‑Ți aminte cum ești disprețuit toată ziua de către cel nebun!23Nu uita glasul dușmanilor Tăi și larma celor care se ridică împotriva Ta sporește mereu!
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.