2.Samuel 22 | English Standard Version

David’s Song of Deliverance

1 And David spoke to the Lord the words of this song on the day when the Lord delivered him from the hand of all his enemies, and from the hand of Saul. 2 He said, “The Lord is my rock and my fortress and my deliverer, 3 my* God, my rock, in whom I take refuge, my shield, and the horn of my salvation, my stronghold and my refuge, my savior; you save me from violence. 4 I call upon the Lord, who is worthy to be praised, and I am saved from my enemies. 5 “For the waves of death encompassed me, the torrents of destruction assailed me;* 6 the cords of Sheol entangled me; the snares of death confronted me. 7 “In my distress I called upon the Lord; to my God I called. From his temple he heard my voice, and my cry came to his ears. 8 “Then the earth reeled and rocked; the foundations of the heavens trembled and quaked, because he was angry. 9 Smoke went up from his nostrils,* and devouring fire from his mouth; glowing coals flamed forth from him. 10 He bowed the heavens and came down; thick darkness was under his feet. 11 He rode on a cherub and flew; he was seen on the wings of the wind. 12 He made darkness around him his canopy, thick clouds, a gathering of water. 13 Out of the brightness before him coals of fire flamed forth. 14 The Lord thundered from heaven, and the Most High uttered his voice. 15 And he sent out arrows and scattered them; lightning, and routed them. 16 Then the channels of the sea were seen; the foundations of the world were laid bare, at the rebuke of the Lord, at the blast of the breath of his nostrils. 17 “He sent from on high, he took me; he drew me out of many waters. 18 He rescued me from my strong enemy, from those who hated me, for they were too mighty for me. 19 They confronted me in the day of my calamity, but the Lord was my support. 20 He brought me out into a broad place; he rescued me, because he delighted in me. 21 “The Lord dealt with me according to my righteousness; according to the cleanness of my hands he rewarded me. 22 For I have kept the ways of the Lord and have not wickedly departed from my God. 23 For all his rules were before me, and from his statutes I did not turn aside. 24 I was blameless before him, and I kept myself from guilt. 25 And the Lord has rewarded me according to my righteousness, according to my cleanness in his sight. 26 “With the merciful you show yourself merciful; with the blameless man you show yourself blameless; 27 with the purified you deal purely, and with the crooked you make yourself seem tortuous. 28 You save a humble people, but your eyes are on the haughty to bring them down. 29 For you are my lamp, O Lord, and my God lightens my darkness. 30 For by you I can run against a troop, and by my God I can leap over a wall. 31 This God—his way is perfect; the word of the Lord proves true; he is a shield for all those who take refuge in him. 32 “For who is God, but the Lord? And who is a rock, except our God? 33 This God is my strong refuge and has made my* way blameless.* 34 He made my feet like the feet of a deer and set me secure on the heights. 35 He trains my hands for war, so that my arms can bend a bow of bronze. 36 You have given me the shield of your salvation, and your gentleness made me great. 37 You gave a wide place for my steps under me, and my feet* did not slip; 38 I pursued my enemies and destroyed them, and did not turn back until they were consumed. 39 I consumed them; I thrust them through, so that they did not rise; they fell under my feet. 40 For you equipped me with strength for the battle; you made those who rise against me sink under me. 41 You made my enemies turn their backs to me,* those who hated me, and I destroyed them. 42 They looked, but there was none to save; they cried to the Lord, but he did not answer them. 43 I beat them fine as the dust of the earth; I crushed them and stamped them down like the mire of the streets. 44 “You delivered me from strife with my people;* you kept me as the head of the nations; people whom I had not known served me. 45 Foreigners came cringing to me; as soon as they heard of me, they obeyed me. 46 Foreigners lost heart and came trembling* out of their fortresses. 47 “The Lord lives, and blessed be my rock, and exalted be my God, the rock of my salvation, 48 the God who gave me vengeance and brought down peoples under me, 49 who brought me out from my enemies; you exalted me above those who rose against me; you delivered me from men of violence. 50 “For this I will praise you, O Lord, among the nations, and sing praises to your name. 51 Great salvation he brings* to his king, and shows steadfast love to his anointed, to David and his offspring forever.”

Noua Traducere Românească

Cântarea de laudă a lui David

1 David I‑a dedicat DOMNULUI cuvintele acestei cântări în ziua în care DOMNUL l‑a scăpat din mâna tuturor dușmanilor lui și din mâna lui Saul. 2 El a zis: „DOMNUL este stânca mea, fortăreața mea și izbăvitorul meu! 3 Dumnezeu este stânca mea în Care mă adăpostesc, scutul meu, cornul* mântuirii mele, întăritura mea, scăparea mea și salvatorul meu! Tu mă izbăvești din asuprire! 4 Eu Îl chem pe DOMNUL, Care este vrednic de laudă, și sunt izbăvit de dușmanii mei! 5 Căci mă înfășuraseră talazurile morții, mă copleșiseră șuvoaiele distrugerii! 6 Legăturile Locuinței Morților* mă înconjuraseră, mă prinseseră lațurile morții. 7 Dar în necazul meu L‑am chemat pe DOMNUL, L‑am chemat pe Dumnezeul meu. El mi‑a ascultat glasul, din Templul Său, și strigătul meu după ajutor a ajuns la urechile Sale. 8 Atunci s‑a zguduit și s‑a cutremurat pământul, temeliile cerurilor s‑au zdruncinat, s‑au clătinat, pentru că El Se mâniase. 9 Se înălța fum din nările Lui și foc mistuitor din gura Lui, cărbuni aprinși ieșeau din ea. 10 A aplecat cerurile și a coborât; negură deasă era sub picioarele Lui. 11 Călărea pe un heruvim și zbura; plutea* pe aripile vântului. 12 Întunericul Și‑l așternuse drept acoperământ, iar împrejurul Lui erau grămezi de ape și nori deși. 13 Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa ieșeau cărbuni aprinși. 14 DOMNUL a tunat din ceruri, Cel Preaînalt Și‑a făcut auzit glasul. 15 A aruncat săgeți și i‑a împrăștiat pe dușmani, a trimis fulgerul și i‑a pus pe fugă. 16 La mustrarea DOMNULUI, la suflarea nărilor Lui, s‑au văzut albiile mării și s‑au descoperit temeliile lumii. 17 El S‑a întins din înălțime și m‑a apucat, m‑a scos din apele cele mari, 18 m‑a scăpat de dușmanul meu cel puternic și de vrăjmașii mei, căci erau mai tari decât mine. 19 Ei m‑au înfruntat în ziua necazului meu, dar DOMNUL mi‑a fost sprijin. 20 El m‑a scos la loc larg, m‑a salvat pentru că El Își găsește plăcerea în mine. 21 DOMNUL mi‑a răsplătit după dreptatea mea, mi‑a făcut după curăția mâinilor mele, 22 fiindcă am păzit căile DOMNULUI și nu m‑am făcut vinovat față de Dumnezeul meu. 23 Căci toate judecățile Lui sunt înaintea mea și nu am îndepărtat hotărârile Lui de la mine. 24 Am fost fără pată înaintea Lui și m‑am păzit de nelegiuirea mea. 25 DOMNUL mi‑a răsplătit după dreptatea mea, după curăția mea înaintea ochilor Săi. 26 Cu cel credincios Tu Te arăți credincios*; cu omul fără pată Tu Te dovedești a fi fără pată. 27 Cu cel curat Tu Te arăți curat, dar pe cel pervertit Tu îl amăgești. 28 Tu izbăvești poporul smerit, dar cu privirea Ta îi cobori pe cei trufași. 29 Tu ești candela mea, DOAMNE! DOMNUL îmi luminează întunericul. 30 Cu Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor, cu Dumnezeul meu sar peste zidul întărit. 31 Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârșită; cuvântul* DOMNULUI este încercat. El este un scut pentru toți cei ce se adăpostesc în El. 32 Cine este Dumnezeu în afară de DOMNUL? Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru? 33 Dumnezeu este cetățuia mea cea tare și El mi‑a făcut desăvârșită calea. 34 El mi‑a făcut picioarele ca ale cerboaicelor și m‑a așezat pe înălțimi. 35 Îmi deprinde mâinile pentru luptă, astfel încât brațele mele întind arcul de bronz. 36 Tu îmi dai scutul mântuirii Tale și răspunsul Tău mă face mare. 37 Tu‑mi lărgești calea sub pașii mei, ca să nu‑mi alunece picioarele. 38 Îmi urmăresc dușmanii și‑i nimicesc; nu mă întorc până nu‑i mistui. 39 Îi mistui și îi zdrobesc de nu se mai ridică; ei cad sub picioarele mele. 40 Tu mă încingi cu tărie pentru luptă și‑i faci să se aplece înaintea mea* pe cei ce se ridică împotriva mea. 41 Tu‑mi dai ceafa dușmanilor mei, și eu îi nimicesc pe cei ce mă urăsc. 42 Ei se uită în jur, dar nu este niciun eliberator. Se uită după DOMNUL, dar El nu le răspunde. 43 Îi pisez mărunt, ca praful pământului. Îi zdrobesc, îi strivesc ca pe noroiul de pe străzi. 44 Tu mă scapi de învinuirile poporului meu, mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor pe care nu‑l cunosc îmi slujește. 45 Fiii străinului mă lingușesc; de îndată ce mă aud, mă ascultă. 46 Fiii străinului îngălbenesc și ies tremurând din fortărețele lor. 47 DOMNUL este viu! Binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele! 48 Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună, Cel Care îmi supune popoare, 49 Cel Ce mă izbăvește de dușmanii mei. Tu mă ridici deasupra celor ce se ridică împotriva mea; Tu mă scapi de omul violent. 50 De aceea Îți voi mulțumi, DOAMNE, printre neamuri, și voi cânta spre lauda Numelui Tău! 51 El dă mari izbăviri* regelui Său și arată îndurare* unsului Său, lui David și seminței* lui în veac.“

2.Samuel 22 | English Standard Version Noua Traducere Românească

David’s Song of Deliverance

Cântarea de laudă a lui David