1.Samuel 26 | English Standard Version

David Spares Saul Again

1 Then the Ziphites came to Saul at Gibeah, saying, “Is not David hiding himself on the hill of Hachilah, which is on the east of Jeshimon?” 2 So Saul arose and went down to the wilderness of Ziph with three thousand chosen men of Israel to seek David in the wilderness of Ziph. 3 And Saul encamped on the hill of Hachilah, which is beside the road on the east of Jeshimon. But David remained in the wilderness. When he saw that Saul came after him into the wilderness, 4 David sent out spies and learned that Saul had indeed come. 5 Then David rose and came to the place where Saul had encamped. And David saw the place where Saul lay, with Abner the son of Ner, the commander of his army. Saul was lying within the encampment, while the army was encamped around him. 6 Then David said to Ahimelech the Hittite, and to Joab’s brother Abishai the son of Zeruiah, “Who will go down with me into the camp to Saul?” And Abishai said, “I will go down with you.” 7 So David and Abishai went to the army by night. And there lay Saul sleeping within the encampment, with his spear stuck in the ground at his head, and Abner and the army lay around him. 8 Then Abishai said to David, “God has given your enemy into your hand this day. Now please let me pin him to the earth with one stroke of the spear, and I will not strike him twice.” 9 But David said to Abishai, “Do not destroy him, for who can put out his hand against the Lord’s anointed and be guiltless?” 10 And David said, “As the Lord lives, the Lord will strike him, or his day will come to die, or he will go down into battle and perish. 11 The Lord forbid that I should put out my hand against the Lord’s anointed. But take now the spear that is at his head and the jar of water, and let us go.” 12 So David took the spear and the jar of water from Saul’s head, and they went away. No man saw it or knew it, nor did any awake, for they were all asleep, because a deep sleep from the Lord had fallen upon them. 13 Then David went over to the other side and stood far off on the top of the hill, with a great space between them. 14 And David called to the army, and to Abner the son of Ner, saying, “Will you not answer, Abner?” Then Abner answered, “Who are you who calls to the king?” 15 And David said to Abner, “Are you not a man? Who is like you in Israel? Why then have you not kept watch over your lord the king? For one of the people came in to destroy the king your lord. 16 This thing that you have done is not good. As the Lord lives, you deserve to die, because you have not kept watch over your lord, the Lord’s anointed. And now see where the king’s spear is and the jar of water that was at his head.” 17 Saul recognized David’s voice and said, “Is this your voice, my son David?” And David said, “It is my voice, my lord, O king.” 18 And he said, “Why does my lord pursue after his servant? For what have I done? What evil is on my hands? 19 Now therefore let my lord the king hear the words of his servant. If it is the Lord who has stirred you up against me, may he accept an offering, but if it is men, may they be cursed before the Lord, for they have driven me out this day that I should have no share in the heritage of the Lord, saying, ‘Go, serve other gods.’ 20 Now therefore, let not my blood fall to the earth away from the presence of the Lord, for the king of Israel has come out to seek a single flea like one who hunts a partridge in the mountains.” 21 Then Saul said, “I have sinned. Return, my son David, for I will no more do you harm, because my life was precious in your eyes this day. Behold, I have acted foolishly, and have made a great mistake.” 22 And David answered and said, “Here is the spear, O king! Let one of the young men come over and take it. 23 The Lord rewards every man for his righteousness and his faithfulness, for the Lord gave you into my hand today, and I would not put out my hand against the Lord’s anointed. 24 Behold, as your life was precious this day in my sight, so may my life be precious in the sight of the Lord, and may he deliver me out of all tribulation.” 25 Then Saul said to David, “Blessed be you, my son David! You will do many things and will succeed in them.” So David went his way, and Saul returned to his place.

Noua Traducere Românească

David cruță pentru a doua oară viața lui Saul

1 Zifiții au venit la Saul, la Ghiva și i‑au zis: – David se ascunde pe dealul Hachila, la sud de Ieșimon. 2 Saul s‑a ridicat și a coborât în pustia Zif împreună cu trei mii de bărbați aleși ai lui Israel, ca să‑l caute acolo pe David. 3 Și‑a așezat tabăra lângă drum, pe dealul Hachila, care se află la sud de Ieșimon. David era în pustie. Când a văzut că Saul a venit după el în pustie, 4 David a trimis cercetași și a aflat că într-adevăr Saul venise. 5 Atunci David s‑a ridicat și a venit la locul în care își așezase Saul tabăra. David a văzut astfel locul în care era culcat Saul și Abner, fiul lui Ner, conducătorul oștirii sale. Saul era culcat în mijlocul taberei, iar poporul era așezat în jurul său. 6 Atunci David i‑a întrebat pe hititul Ahimelek și pe Abișai, – fiul Țeruiei și fratele lui Ioab –, zicând: – Cine va coborî împreună cu mine în tabăra lui Saul? Abișai a zis: – Eu voi coborî cu tine. 7 Astfel, David și Abișai au plecat noaptea spre popor. Saul dormea înăuntrul taberei, cu sulița înfiptă în pământ, la capul său. Abner și poporul erau culcați în jurul lui. 8 Abișai i‑a zis lui David: – Dumnezeu l‑a dat astăzi pe dușmanul tău în mâna ta. Lasă‑mă, te rog, să‑l țintuiesc cu sulița de pământ, cu o singură lovitură, fără să mai fie nevoie de a doua. 9 David însă i‑a zis lui Abișai: – Nu‑l doborî. Căci cine ar putea să‑și întindă mâna împotriva unsului DOMNULUI și să fie fără vină? 10 Apoi David a zis: – Viu este DOMNUL, că DOMNUL îl va lovi. Fie îi va sosi timpul și va muri, fie va coborî în luptă și va pieri. 11 Să mă ferească DOMNUL să‑mi întind mâna împotriva unsului Său. Acum ia, te rog, sulița care se află la capul lui și urciorul cu apă și să plecăm. 12 David a luat sulița și urciorul cu apă de la capul lui Saul și au plecat. Nimeni n‑a văzut și n‑a știut nimic și nimeni nu s‑a trezit pentru că toți dormeau, căci un somn adânc de la DOMNUL căzuse peste ei. 13 David a trecut pe partea cealaltă și a stat pe vârful dealului, la distanță; între ei se afla o suprafață mare. 14 Apoi David a strigat către popor și l‑a chemat pe Abner, fiul lui Ner, zicând: – Abner, nu răspunzi? Abner a răspuns și a zis: – Cine ești tu, care strigi către rege? 15 David i‑a zis lui Abner: – Ce bărbat ești tu? Cine este ca tine în Israel? De ce nu ai vegheat asupra stăpânului tău, regele? Căci cineva din popor a venit să‑l doboare pe rege, stăpânul tău. 16 Nu este bine ce ai făcut. Viu este DOMNUL că meritați moartea, voi, cei care nu ați vegheat asupra stăpânului vostru, asupra unsului DOMNULUI. Vezi acum unde este sulița regelui și urciorul cu apă, care se afla lângă capul lui. 17 Saul a recunoscut vocea lui David și a zis: – Este aceasta vocea ta, fiul meu David? David a răspuns: – Da, rege, stăpânul meu, este vocea mea. 18 Apoi a zis: – De ce îl urmărește stăpânul meu pe robul său? Ce am făcut și de ce rău mă fac vinovat? 19 Acum, te rog, să asculte stăpânul meu, regele, cuvintele robului său: dacă DOMNUL este Cel Care te întărâtă împotriva mea, atunci să primească mirosul unui dar de mâncare de la noi. Însă dacă sunt oamenii, atunci să fie blestemați înaintea DOMNULUI, căci ei mă alungă astăzi ca să nu mai am parte în moștenirea DOMNULUI, zicând: „Du‑te, slujește altor dumnezei!“ 20 Acum, să nu‑mi cadă sângele pe pământ, departe de fața DOMNULUI, căci regele a ieșit în căutarea unui singur purice, ca unul care urmărește o potârniche în munți. 21 Saul a zis: – Am păcătuit. Întoarce‑te, fiul meu David, căci nu‑ți voi mai face rău, fiindcă viața mea a fost prețioasă în ochii tăi în ziua aceasta. Iată, m‑am purtat ca un nebun și am greșit foarte mult. 22 David a răspuns și a zis: – Iată sulița regelui. Să vină unul dintre tineri și s‑o ia. 23 DOMNUL răsplătește fiecăruia după dreptatea și credincioșia lui. El te‑a dat astăzi în mâna mea, însă eu n‑am vrut să‑mi întind mâna împotriva unsului DOMNULUI. 24 Iată, după cum viața ta a fost prețioasă în ochii mei în ziua aceasta, tot așa să fie prețioasă și viața mea în ochii DOMNULUI, și El să mă scape din orice necaz. 25 Saul i‑a zis lui David: – Fii binecuvântat, fiul meu David. Cu siguranță, vei face lucruri mari și vei învinge. Apoi David și‑a continuat drumul, iar Saul s‑a întors acasă.

1.Samuel 26 | English Standard Version Noua Traducere Românească

David Spares Saul Again

David cruță pentru a doua oară viața lui Saul