1Dumnezeule, pe Tine Te așteaptă lauda[1] în Sion; față de Tine va fi împlinit jurământul.2Tu asculți rugăciunea; la Tine vor veni toți oamenii.3Poverile nelegiuirilor noastre ne copleșesc, dar Tu faci ispășire pentru fărădelegile noastre.4Ferice de cel pe care‑l alegi, pe care‑l apropii să locuiască în curțile Tale! Ne vom sătura de lucrurile bune ale Casei Tale, ale Templului Tău cel sfânt.5Tu ne răspunzi prin lucrări de temut, cu dreptate, Dumnezeul mântuirii noastre, Încrederea tuturor marginilor pământului și ale mărilor îndepărtate,6Cel Ce a întemeiat munții cu puterea Sa, fiind încins cu tărie,7Cel Ce potolește vuietul mărilor, vuietul talazurilor lor și tumultul noroadelor.8Locuitorii de la marginile pământului se tem din cauza minunilor Tale! Tu faci să răsune de bucurie locurile de unde se ivesc dimineața și seara.9Tu cercetezi pământul și‑l faci să se reverse; îl îmbogățești mult. Râul lui Dumnezeu este plin de apă. Tu le dai oamenilor grâne, căci așa pregătești Tu pământul:10îi uzi brazdele, îi sfărâmi bulgării, îl înmoi cu aversele și îi binecuvântezi răsadul.11Încununezi anul cu bunătățile Tale, în urma Ta mustește belșugul;[2]12mustesc, de asemenea, și pășunile din pustie, iar dealurile se încing cu veselie.13Pășunile sunt îmbrăcate cu turme, văile se acoperă de grâne; toate strigă de bucurie și cântă.