1Vai de tine, nimicitorule, tu, care încă n‑ai fost nimicit! Vai de tine, trădătorule, tu, care n‑ai fost încă trădat de nimeni! Când vei înceta să mai distrugi, vei fi distrus și când te vei opri din a mai trăda, vei fi trădat.2DOAMNE, arată‑Ți bunăvoința față de noi! Noi nădăjduim în Tine. Fii brațul lor în fiecare dimineață! Fii izbăvirea noastră în vreme de necaz!3Când răsună glasul Tău, popoarele fug; când Te ridici Tu, neamurile se împrăștie.4Prada voastră, neamuri, este adunată așa cum o adună lăcustele; ca un roi de lăcuste așa se aruncă oamenii asupra ei.5DOMNUL este înălțat căci locuiește în înălțimi. El umple Sionul cu judecată și dreptate.6El va fi siguranță pentru vremurile tale, belșug de izbăviri, înțelepciune și cunoaștere, iar teama de DOMNUL, aceasta va fi comoara lui.7Iată, vitejii lor strigă pe stradă, iar solii păcii plâng cu amar.8Drumurile sunt părăsite, niciun călător nu se mai află pe uliță. Legământul este rupt, martorii sunt disprețuiți, nimeni nu mai este respectat.9Țara se veștejește și se ofilește; Libanul este făcut de rușine și se usucă; Șaronul este ca deșertul[1], iar Bașanul și Carmelul își scutură frunzele.10„Acum Mă voi ridica, zice DOMNUL, acum Mă voi înălța, acum voi fi înălțat!11Zămisliți iarbă uscată, nașteți paie; suflarea voastră este un foc care vă va mistui.12Popoarele vor arde ca varul nestins, ca mărăcinii tăiați care ard în foc.13Voi, cei de departe, auziți ce am făcut! Voi, cei de aproape, recunoașteți‑Mi puterea!14Păcătoșilor le este frică în Sion; cutremurul i‑a cuprins pe cei lipsiți de evlavie: «Care dintre noi poate trăi lângă un foc mistuitor? Care dintre noi poate trăi lângă niște flăcări veșnice?»15Cel ce umblă în dreptate și vorbește ce este drept, cel ce disprețuiește câștigul adunat din asuprire, cel ce își ferește mâna de mită, cel ce își astupă urechea când aude despre vărsări de sânge și își închide ochii să nu‑l ademenească răul.16Acela va locui pe înălțimi; refugiul lui vor fi fortărețele din munți, pâinea îi va fi dată și apa îi va fi asigurată.17Ochii tăi îl vor vedea pe Împărat în splendoarea Sa; vor vedea o țară care se întinde până departe.18Inima ta va cugeta la groaza de dinainte, zicând: «Unde este scribul? Unde este cel ce cântărește tributul? Unde este cel ce numără turnurile[2]?»19Nu vei mai vedea poporul acela arogant, poporul cu vorbirea necunoscută, cu limba sa ciudată și de neînțeles.“20Privește Sionul, cetatea sărbătorilor noastre! Ochii tăi vor vedea Ierusalimul: o locuință liniștită, un cort ce nu se va mai muta. Țărușii săi nu vor mai fi scoși vreodată și niciuna dintre funiile sale nu va mai fi ruptă.21Căci acolo DOMNUL va fi măreț pentru noi. Va fi un loc cu râuri și canale largi, unde nu vor veni corăbii cu vâsle și prin care nu vor trece vase mărețe.22Căci DOMNUL este Judecătorul nostru; DOMNUL este Legiuitorul nostru, DOMNUL este Împăratul nostru; El ne va izbăvi.23Funiile tale slăbesc; ele nu mai pot sprijini catargul și nu mai pot întinde pânzele. Atunci se va împărți prada care va fi atât de multă, încât până și ologii vor duce din ea.24Niciun locuitor nu va zice: „Sunt bolnav!“ Poporului ce locuiește acolo îi va fi iertată nelegiuirea.