John 18

Noua traducere în limba românã

1 După ce a spus aceste lucruri, Isus a plecat împreună cu ucenicii Lui dincolo de uedul[1] Chidron, unde era o grădină, în care a intrat El şi ucenicii Lui. 2 Iuda, cel care L-a trădat, cunoştea şi el acel loc, pentru că de multe ori Isus se strânsese acolo cu ucenicii Lui. 3 Prin urmare, Iuda a luat o cohortă[2] şi nişte gărzi, trimise de conducătorii preoţilor şi de farisei, şi au venit acolo cu lămpi, făclii şi arme. 4 Isus, ştiind tot ce urmează să I se întâmple, a ieşit şi i-a întrebat: – Pe Cine căutaţi? 5 Ei I-au răspuns: – Pe Isus din Nazaret! El le-a zis: – Eu sunt! Iuda, cel care L-a trădat, stătea şi el împreună cu ei. 6 Când Isus le-a zis: „Eu sunt!“, ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ. 7 El i-a întrebat din nou: – Pe Cine căutaţi? Ei I-au zis: – Pe Isus din Nazaret! 8 Isus a răspuns: – V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă pe Mine Mă căutaţi, lăsaţi-i pe aceştia să se ducă! 9 Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească cuvântul pe care-l spusese: „N-am pierdut pe nici unul din cei pe care Mi i-ai dat.“[3] 10 Atunci Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o şi l-a lovit pe robul marelui preot, tăindu-i urechea dreaptă. Numele acelui rob era Malchus. 11 Însă Isus i-a zis lui Petru: „Bagă-ţi sabia în teacă! Nu voi bea oare paharul[4] pe care Mi l-a dat Tatăl?“ 12 Atunci cohorta, comandantul ei şi gărzile iudeilor L-au prins pe Isus, L-au legat 13 şi L-au dus mai întâi la Ana[5]. Căci acesta era socrul lui Caiafa*, care era mare preot în anul acela. 14 Iar Caiafa era cel care-i sfătuise pe iudei că este mai de folos să moară un singur om pentru popor. 15 Simon Petru împreună cu un alt ucenic L-au urmat pe Isus. Acel ucenic era cunoscut marelui preot şi a intrat cu Isus în curtea marelui preot. 16 Petru însă stătea afară, la poartă. Celălalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a ieşit afară, a vorbit cu portăreasa şi l-a adus pe Petru înăuntru. 17 Atunci slujnica, portăreasa, i-a zis lui Petru: – Nu cumva eşti şi tu dintre ucenicii Acestui Om? El i-a răspuns: – Nu sunt. 18 Sclavii şi gărzile făcuseră un foc, pentru că era frig, şi se încălzeau. Petru stătea şi el cu ei şi se încălzea. 19 Marele preot L-a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui şi despre învăţătura Lui. 20 Isus i-a răspuns: „Eu am vorbit lumii deschis; întotdeauna am dat învăţătură în sinagogă şi în Templu, unde se adună toţi iudeii, şi n-am spus nimic în ascuns. 21 De ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă-i pe cei care au auzit ce le-am vorbit! Iată că ei ştiu ce am vorbit!“ 22 După ce a spus acestea, una dintre gărzile care stăteau acolo L-a lovit cu palma, spunându-i: – Aşa-i răspunzi marelui preot?! 23 Isus i-a răspuns: –Dacă am vorbit rău, depune mărturie cu privire la ceea ce am spus rău, dar dacă am vorbit bine, de ce Mă baţi? 24 Ana L-a trimis legat la Caiafa, marele preot. 25 Simon Petru stătea acolo şi se încălzea. I-au zis: – Nu cumva eşti şi tu dintre ucenicii Lui? Dar el s-a lepădat şi a zis: – Nu sunt. 26 Unul dintre robii marelui preot, rudă cu cel căruia Petru îi tăiase urechea, a zis: – Nu te-am văzut eu în grădină cu El?! 27 Petru s-a lepădat din nou; şi imediat a cântat cocoşul[6]. 28 Atunci L-au dus pe Isus de la Caiafa la pretoriu[7]. Era în zori. Ei n-au intrat în pretoriu, ca să nu se pângărească şi să poată mânca Paştele. 29 Aşadar, Pilat[8] a ieşit afară la ei şi le-a zis: – Ce acuzaţie aduceţi împotriva Acestui Om? 30 Ei i-au răspuns: – Dacă n-ar fi fost un răufăcător, nu L-am fi dat pe mâna ta! 31 Atunci Pilat le-a zis: – Luaţi-L voi şi judecaţi-L potrivit cu Legea voastră! Iudeii i-au răspuns: – Nouă nu ne este permis să omorâm pe nimeni! 32 Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească cele spuse de Isus, când a arătat prin ce fel de moarte urma să moară. 33 Atunci Pilat a intrat din nou în pretoriu, L-a chemat pe Isus şi L-a întrebat: – Eşti Tu Împăratul iudeilor? 34 Isus i-a răspuns: – De la tine spui lucrul acesta sau ţi l-au spus alţii despre Mine? 35 Pilat I-a răspuns: – Sunt eu cumva iudeu?! Neamul Tău şi conducătorii preoţilor Te-au dat pe mâna mea! Ce-ai făcut? 36 Isus i-a zis: – Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă Împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar lupta ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor; dar Împărăţia Mea nu este de aici. 37 Pilat L-a întrebat: – Deci un Împărat tot eşti. Isus i-a răspuns: – Este aşa cum ai spus: sunt Împărat! Eu pentru aceasta m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să depun mărturie despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă de glasul Meu. 38 Pilat L-a întrebat: – Ce este adevărul? Şi, spunând aceasta, a ieşit din nou la iudei şi le-a zis: – Eu nu găsesc nici o vină în El! 39 Dar este în obiceiul vostru ca de Paşte să vă eliberez un deţinut; vreţi deci să vi-L eliberez pe „Împăratul iudeilor“? 40 Ei au strigat din nou: – Nu pe El, ci pe Baraba[9]! Baraba era un răsculat*.