1Ascultați cuvântul pe care vi‑l spune DOMNUL, Casă a lui Israel:2„Așa vorbește DOMNUL: «Nu învățați calea celorlalte neamuri și nu vă înspăimântați de semnele cerurilor, chiar dacă neamurile se înspăimântă de ele.3Căci obiceiurile popoarelor sunt deșertăciune. El taie un copac din pădure și mâna meșterului îl lucrează cu dalta.4Îl împodobește cu argint și aur și îl fixează cu ciocane și cuie ca astfel să nu se clatine.5Asemenea unor sperietori într‑un ogor de castraveți, idolii lor nu pot vorbi. Ei sunt purtați de alții, căci nu pot merge. Nu vă temeți de ei, căci nu vă pot face niciun rău și nu sunt în stare să vă facă niciun bine.»“6Niciunul nu este ca Tine, DOAMNE! Tu ești mare și Numele Tău este măreț în putere.7Cine să nu se teamă de Tine, Împărate al neamurilor? Ție Ți se cuvine teama! Căci printre toți înțelepții neamurilor și în toate regatele lor nu este nimeni ca Tine.8Dar ei sunt nebuni și proști; învățătura deșertăciunilor este doar o bucată de lemn.9Argintul bătut este adus din Tarșiș și aurul din Ufaz; Ceea ce meșterul și rafinorul au făcut este îmbrăcat apoi în albastru și purpuriu; toate sunt lucrate de meșteri pricepuți.10DOMNUL însă este adevăratul Dumnezeu. El este Dumnezeul cel Viu și Împăratul cel Veșnic. Când El Se mânie, pământul se cutremură și neamurile nu pot suporta indignarea Lui.11„De aceea, așa să le vorbiți: «Acești dumnezei, care nu au făcut cerurile și pământul, vor pieri de pe pământ și de sub ceruri.»“[1]12El a făcut pământul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin înțelepciunea Lui și a întins cerurile prin priceperea Lui.13La glasul Lui urlă apele din ceruri. El înalță norii de la marginile pământului, trimite fulgerele și ploaia și scoate vântul din cămările Lui.14Toți oamenii sunt proști și fără cunoștință; fiecare aurar este făcut de rușine de chipul cioplit. Căci chipurile lui turnate sunt doar o minciună și n‑au nicio suflare în ele.15Ei sunt o deșertăciune, o lucrare de batjocură. La vremea pedepsei lor, vor pieri.16Dar Partea lui Iacov nu este ca aceștia, căci El este Cel Ce a întocmit totul, iar Israel este seminția moștenirii Lui[2] – DOMNUL Oștirilor este Numele Lui.
Iminența exilului
17Adună‑ți lucrurile din țară, tu care ești sub asediu,18căci așa vorbește DOMNUL: „Iată, de data aceasta îi voi arunca departe pe cei ce locuiesc în țară; voi aduce suferință peste ei ca să poată fi prinși.“19Vai de mine! Sunt zdrobit! Rana mea este fără vindecare! Dar îmi zic: „Aceasta îmi este boala și trebuie s‑o îndur.“20Cortul meu este distrus; toate funiile îmi sunt rupte. Fiii mei s‑au depărtat de la mine și nu mai sunt; nu a mai rămas nimeni să‑mi întindă iarăși cortul și să‑mi ridice draperiile.21Păstorii s‑au prostit și nu L‑au căutat pe DOMNUL. De aceea n‑au prosperat și li s‑au risipit toate turmele.22Iată, se aude o veste: un mare cutremur se apropie din țara de nord, ca să prefacă cetățile lui Iuda într‑un pustiu, într‑o vizuină de șacali.
Rugăciunea lui Ieremia
23Știu, DOAMNE, că nu depinde de om calea lui, nici nu depinde de om când umblă să‑și îndrepte pașii.24Disciplinează‑mă, DOAMNE, dar numai cu măsură; nu în mânia Ta, ca nu cumva să mă reduci la nimic.25Varsă‑Ți furia asupra neamurilor care nu Te cunosc și asupra clanurilor care nu cheamă Numele Tău. Căci ele l‑au devorat pe Iacov; l‑au devorat, l‑au mistuit și i‑au pustiit locuința.