1Prin urmare, vă îndemn, fraților, prin îndurările lui Dumnezeu, să vă aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu. Aceasta va fi o slujbă[1] duhovnicească[2] din partea voastră!2Nu vă conformați acestui veac, ci lăsați‑vă transformați prin reînnoirea minții voastre, ca să puteți discerne care este voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută și desăvârșită.
Smerenie și slujire
3Căci prin harul care mi‑a fost dat, spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să aibă o gândire cumpătată[3], potrivit cu măsura credinței pe care Dumnezeu a împărțit‑o fiecăruia.4Pentru că, așa cum într‑un trup avem multe mădulare, iar mădularele n‑au toate aceeași funcție,5tot astfel și noi, cei mulți, suntem un singur trup în Cristos, iar fiecare în parte ne suntem mădulare unii altora.6Avem diferite daruri, după harul care ne‑a fost dat: dacă cineva are darul profeției, să‑l folosească potrivit cu mărimea credinței sale;7dacă are darul slujirii, să‑l folosească în slujire; dacă are darul învățăturii, să‑l folosească pentru a da învățătură;8dacă are darul încurajării, să‑l folosească spre încurajarea altora; cel ce dăruiește, să dăruiască cu generozitate; cel ce conduce, să conducă cu râvnă; cel ce are milă de alții, să facă acest lucru cu bucurie.
Principii pentru viața creștină
9Dragostea să fie fără ipocrizie. Să vă fie scârbă de rău! Să vă lipiți de bine!10Iubiți‑vă unii pe alții[4] cu o dragoste frățească! În cinste, dați‑vă întâietate unii altora!11În ce privește râvna, să nu fiți leneși! Fiți plini de zel în duh! Slujiți Domnului!12Bucurați‑vă în speranță! Răbdați în necaz! Stăruiți în rugăciune!13Luați parte la împlinirea nevoilor sfinților![5] Urmăriți ospitalitatea!14Binecuvântați‑i pe cei ce vă persecută! Binecuvântați, nu blestemați!15Bucurați‑vă cu cei ce se bucură! Plângeți cu cei ce plâng!16Să aveți aceleași gânduri unii pentru alții! Nu vă gândiți la lucrurile înalte, ci deprindeți‑vă cu cele smerite[6]! Nu vă considerați singuri înțelepți!17Nu răsplătiți nimănui cu rău pentru rău! Urmăriți ce este bine înaintea tuturor oamenilor!18Dacă este posibil, atât cât depinde de voi, trăiți în pace cu toți oamenii!19Preaiubiților, nu vă răzbunați singuri, ci lăsați loc mâniei lui Dumnezeu, pentru că este scris: „A Mea este răzbunarea! Eu voi răsplăti!“ zice Domnul.[7] (Deut 32:35)20Însă, „Dacă dușmanul tău este flămând, dă‑i să mănânce; dacă este însetat, dă‑i să bea. Căci, făcând așa, vei îngrămădi cărbuni aprinși pe capul lui“[8] (Prov 25:21)21Nu te lăsa învins de rău, ci învinge răul prin bine!
1Ich ermahne euch nun, Brüder und Schwestern, durch die Barmherzigkeit Gottes, dass ihr euren Leib hingebt als ein Opfer, das lebendig, heilig und Gott wohlgefällig sei. Das sei euer vernünftiger Gottesdienst. (Ro 6:13)2Und stellt euch nicht dieser Welt gleich, sondern ändert euch durch Erneuerung eures Sinnes, auf dass ihr prüfen könnt, was Gottes Wille ist, nämlich das Gute und Wohlgefällige und Vollkommene. (Ef 4:23; Ef 5:10; Ef 5:17)
Die Gnadengaben im Dienst der Gemeinde
3Denn ich sage durch die Gnade, die mir gegeben ist, jedem unter euch, dass niemand mehr von sich halte, als sich’s gebührt, sondern dass er maßvoll von sich halte, wie Gott einem jeden zugeteilt hat das Maß des Glaubens. (Mat 20:26; 1 Cor 4:6; 1 Cor 12:11; Ef 4:7)4Denn wie wir an einem Leib viele Glieder haben, aber nicht alle Glieder dieselbe Aufgabe haben, (1 Cor 12:12)5so sind wir, die vielen, ein Leib in Christus, aber untereinander ist einer des andern Glied. (1 Cor 12:27; Ef 4:4; Ef 4:25)6Wir haben mancherlei Gaben nach der Gnade, die uns gegeben ist. Hat jemand prophetische Rede, so übe er sie dem Glauben gemäß. (1 Cor 7:7; 1 Cor 12:4; 1 Pe 4:10)7Hat jemand ein Amt, so versehe er dies Amt. Ist jemand Lehrer, so lehre er. (1 Pe 4:11)8Hat jemand die Gabe, zu ermahnen und zu trösten, so ermahne und tröste er. Wer gibt, gebe mit lauterem Sinn. Wer leitet, tue es mit Eifer. Wer Barmherzigkeit übt, tue es mit Freude. (Mat 6:3; 2 Cor 8:2; 2 Cor 9:7)
Das Leben der Gemeinde
9Die Liebe sei ohne Falsch. Hasst das Böse, hängt dem Guten an. (Amos 5:15; 1 Tim 1:5)10Die brüderliche Liebe untereinander sei herzlich. Einer komme dem andern mit Ehrerbietung zuvor. (Filip 2:3)11Seid nicht träge in dem, was ihr tun sollt. Seid brennend im Geist. Dient dem Herrn. (Fapte 18:25; Col 3:23; Apo 3:15)12Seid fröhlich in Hoffnung, geduldig in Trübsal, beharrlich im Gebet.13Nehmt euch der Nöte der Heiligen an. Übt Gastfreundschaft. (Ev 13:2; 1 Pe 4:9; 3 Ioan 1:5)14Segnet, die euch verfolgen; segnet, und verflucht sie nicht. (Mat 5:44; 1 Cor 4:12)15Freut euch mit den Fröhlichen, weint mit den Weinenden. (1 Cor 12:26)16Seid eines Sinnes untereinander. Trachtet nicht nach hohen Dingen, sondern haltet euch zu den niedrigen. Haltet euch nicht selbst für klug. (Is 5:21; Ro 15:5; Filip 2:2)17Vergeltet niemandem Böses mit Bösem. Seid auf Gutes bedacht gegenüber jedermann. (Prov 20:22; 2 Cor 8:21; 1 Tes 5:15)18Ist’s möglich, soviel an euch liegt, so habt mit allen Menschen Frieden. (1 Tes 5:13; Ev 12:14)19Rächt euch nicht selbst, meine Lieben, sondern gebt Raum dem Zorn Gottes; denn es steht geschrieben: »Die Rache ist mein; ich will vergelten, spricht der Herr.« (Lev 19:18; Deut 32:35; Mat 5:38)20Vielmehr, »wenn deinen Feind hungert, so gib ihm zu essen; dürstet ihn, so gib ihm zu trinken. Wenn du das tust, so wirst du feurige Kohlen auf sein Haupt sammeln« (2 Re 6:22)21Lass dich nicht vom Bösen überwinden, sondern überwinde das Böse mit Gutem.