1Chiar dacă aș vorbi în limbile oamenilor și ale îngerilor, dar n‑am dragoste, am devenit o goarnă de aramă răsunătoare sau un țambal zdrăngănitor.2Și chiar dacă aș avea darul profeției și aș înțelege toate tainele și toată cunoștința, chiar dacă aș avea toată credința, așa încât să mut munții, dar n‑am dragoste, sunt nimic.3Chiar dacă mi‑aș împărți toate bunurile și chiar dacă mi‑aș da trupul să fiu ars[1], dar n‑am dragoste, nu‑mi folosește la nimic.4Dragostea este răbdătoare, dragostea este plină de bunătate, nu este invidioasă, dragostea nu se laudă, nu se îngâmfă,5nu se comportă necuviincios, nu caută foloasele sale, nu se supără, nu se gândește la rău,6nu se bucură de nedreptate, ci își găsește bucuria în adevăr,7acoperă totul[2], crede totul, speră totul, suportă totul.8Dragostea nu piere niciodată. Cât despre profeții însă, ele se vor sfârși; cât despre limbi, ele vor înceta; cât despre cunoștință, ea se va sfârși.9Căci cunoaștem în parte și profețim în parte,10însă, când va veni ce este desăvârșit, ceea ce există doar în parte se va sfârși.11Când eram copil, vorbeam ca un copil, judecam ca un copil, gândeam ca un copil; când am devenit bărbat, am sfârșit‑o cu lucrurile copilărești.12Acum vedem printr‑o oglindă[3], în mod neclar[4], însă atunci vom vedea față în față. Acum cunosc în parte, însă atunci voi cunoaște pe deplin, așa cum am fost și eu cunoscut pe deplin.13Acum deci rămân acestea trei: credința, speranța și dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.
1Wenn ich mit Menschen- und mit Engelzungen redete und hätte der Liebe nicht, so wäre ich ein tönendes Erz oder eine klingende Schelle.2Und wenn ich prophetisch reden könnte und wüsste alle Geheimnisse und alle Erkenntnis und hätte allen Glauben, sodass ich Berge versetzen könnte, und hätte der Liebe nicht, so wäre ich nichts. (Mat 7:22; Mat 17:20)3Und wenn ich alle meine Habe den Armen gäbe und meinen Leib dahingäbe, mich zu rühmen[1], und hätte der Liebe nicht, so wäre mir’s nichts nütze. (Mat 19:21)4Die Liebe ist langmütig und freundlich, die Liebe eifert nicht, die Liebe treibt nicht Mutwillen, sie bläht sich nicht auf, (1 Cor 8:1)5sie verhält sich nicht ungehörig, sie sucht nicht das Ihre, sie lässt sich nicht erbittern, sie rechnet das Böse nicht zu, (Filip 2:4)6sie freut sich nicht über die Ungerechtigkeit, sie freut sich aber an der Wahrheit; (Ro 12:9)7sie erträgt alles, sie glaubt alles, sie hofft alles, sie duldet alles. (Prov 10:12; Mat 18:21)8Die Liebe höret nimmer auf, wo doch das prophetische Reden aufhören wird und das Zungenreden aufhören wird und die Erkenntnis aufhören wird.9Denn unser Wissen ist Stückwerk und unser prophetisches Reden ist Stückwerk.10Wenn aber kommen wird das Vollkommene, so wird das Stückwerk aufhören.11Als ich ein Kind war, da redete ich wie ein Kind und dachte wie ein Kind und war klug wie ein Kind; als ich aber ein Mann wurde, tat ich ab, was kindlich war.12Wir sehen jetzt durch einen Spiegel in einem dunklen Bild; dann aber von Angesicht zu Angesicht. Jetzt erkenne ich stückweise; dann aber werde ich erkennen, gleichwie ich erkannt bin. (Num 12:8; 1 Cor 8:3; 2 Cor 5:7)13Nun aber bleiben Glaube, Hoffnung, Liebe, diese drei; aber die Liebe ist die größte unter ihnen. (Col 1:4; 1 Tes 1:3; 1 Ioan 4:16)