1Einige Zeit später geschah Folgendes: Ganz nah bei dem Palast König Ahabs von Samaria in Jesreel lag ein Weinberg, der einem Mann namens Nabot gehörte. (2Kön 9,21)2Da sagte Ahab zu Nabot: »Dein Weinberg liegt so nah bei meinem Palast; überlass ihn mir, damit ich einen Gemüsegarten daraus machen kann. Ich werde dir dafür einen besseren Weinberg geben, oder wenn du willst, werde ich ihn dir auch bezahlen.«3Doch Nabot antwortete: »Der HERR bewahre mich davor, dir das Erbe zu geben, das ich von meinen Vorfahren übernommen habe.« (3Mo 25,23; 4Mo 36,6; Hes 46,18)4Voller Zorn und Ärger darüber, dass Nabot aus Jesreel gesagt hatte: ›Ich will dir das Erbe meiner Vorfahren nicht geben‹, ging Ahab in seinen Palast. Er legte sich ins Bett, drehte sein Gesicht zur Wand und wollte auch nichts mehr essen.5»Was ist nur mit dir?«, fragte seine Frau Isebel, als sie zu ihm hereinkam. »Was hat dich so aufgebracht, dass du nicht einmal mehr essen willst?«6»Ich habe zu dem Jesreeliter Nabot gesagt: ›Verkaufe mir deinen Weinberg oder lass mich ihn gegen einen anderen eintauschen‹, und er antwortete: ›Ich werde dir meinen Weinberg nicht geben!‹«, erzählte Ahab ihr.7»Du bist doch der König von Israel?«, sagte seine Frau Isebel da zu ihm. »Steh auf und iss und ärgere dich nicht. Ich werde dir Nabots Weinberg verschaffen!« (1Sam 8,14)8Und sie schrieb Briefe in Ahabs Namen, versiegelte sie mit seinem Siegel und schickte sie an die Ältesten und die anderen führenden Männer der Stadt, in der Nabot lebte. (2Sam 11,14; 2Chr 32,17; Est 3,12; Est 8,8)9In ihren Briefen ordnete sie an: »Ruft ein Fasten aus und gebt Nabot dabei einen Ehrenplatz im Volk.10Setzt zwei gewissenlose Schurken[1] ihm gegenüber, die sollen ihn beschuldigen: ›Du hast Gott und den König verflucht.‹ Dann schleppt ihn hinaus und steinigt ihn zu Tode.« (2Mo 22,27; 3Mo 24,15; Apg 6,11)11Die Ältesten und die anderen führenden Männer, die in der Stadt wohnten, befolgten Isebels Anweisungen und verfuhren, wie sie es ihnen in den Briefen geschrieben hatte.12Sie ließen ein Fasten ausrufen und wiesen Nabot einen Ehrenplatz vor dem Volk zu.13Dann kamen zwei Schurken, die saßen ihm gegenüber und klagten ihn vor den Ohren der Anwesenden an: »Nabot hat Gott und den König verflucht.« Er wurde aus der Stadt hinausgeführt, gesteinigt und starb.14Danach benachrichtigten sie Isebel: »Nabot wurde gesteinigt und ist tot.«15Als Isebel hörte, dass Nabot zu Tode gesteinigt worden war, sagte sie zu Ahab: »Geh und nimm den Weinberg in Besitz, den der Jesreeliter Nabot dir nicht verkaufen wollte, denn Nabot ist tot!«16Und als Ahab hörte, dass Nabot tot war, ging er sofort hinunter, um Nabots Weinberg in Besitz zu nehmen.17Doch der HERR sprach zu Elia aus Tischbe:18»Steh auf und geh zu König Ahab von Israel, der in Samaria herrscht. Du findest ihn in Nabots Weinberg, denn dorthin ist er gegangen, um ihn in Besitz zu nehmen.19Richte ihm folgende Botschaft aus: So spricht der HERR: ›Du hast gemordet und jetzt auch noch geraubt.‹ Und weiter sage zu ihm: So spricht der HERR: ›Die Hunde werden vor der Stadt dein Blut auflecken, gerade dort, wo sie das Blut Nabots aufgeleckt haben!‹« (1Kön 22,38; 2Kön 9,26)20»So hat mein Feind mich also gefunden!«, rief Ahab Elia zu. »Ja«, antwortete Elia. »Ich habe dich gefunden, weil du dich dazu hergegeben hast, zu tun was unrecht ist in den Augen des HERRN. (1Kön 18,17; Röm 7,14)21›Ich bringe Unglück über dich und lösche dich aus. Keinen deiner männlichen Verwandten in Israel werde ich am Leben lassen, ganz gleich, ob sie als Sklaven dienen oder ihr eigener Herr sind. (1Kön 14,10; 2Kön 9,8)22Deine Familie rotte ich aus, wie ich es mit den Familien von Jerobeam, dem Sohn Nebats, und von Bascha, dem Sohn Ahijas, getan habe. Denn du hast meinen Zorn erregt und Israel zur Sünde verleitet.‹ (1Kön 14,16; 1Kön 15,29; 1Kön 16,3)23Und über Isebel hat der HERR gesagt: ›Die Hunde werden Isebel an der Stadtmauer von Jesreel fressen. (2Kön 9,10)24Wer aus Ahabs Familie in der Stadt stirbt, wird den Hunden zum Opfer fallen, und die auf offenem Feld sterben, werden von den Vögeln gefressen werden.‹« (1Kön 14,11; 1Kön 16,4)25Es gab keinen anderen, der sich so zu dem hergab, was in den Augen des HERRN Unrecht war, wie Ahab, der von seiner Frau Isebel dazu verführt wurde.26Vor allem machte er sich schuldig, weil er Götzen anbetete, wie die Amoriter es getan hatten, die der HERR vor den Israeliten aus dem Land vertrieben hatte. (1Mo 15,16; 3Mo 18,25; 2Kön 21,11)27Als Ahab diese Worte hörte, zerriss er seine Kleider, legte sich einen Sack um und begann zu fasten. Er schlief sogar in Sackleinen und ging sehr bedrückt umher. (1Mo 37,34; 2Kön 6,26)28Da bekam Elia aus Tischbe eine weitere Botschaft des HERRN:29»Hast du gesehen, wie Ahab vor mir Reue gezeigt hat? Weil er das getan hat, werde ich das Unglück nicht geschehen lassen, solange er lebt. Es wird erst seine Nachkommen treffen.« (1Kön 22,38; 2Kön 9,25; 2Chr 12,7; 2Chr 34,27)
1.Könige 21
Noua Traducere Românească
Via lui Nabot din Izreel
1Iată ce s‑a întâmplat după aceste evenimente: Izreelitul Nabot avea o vie în Izreel, aproape de palatul lui Ahab, regele Samariei.2Ahab i‑a zis lui Nabot: – Dă‑mi mie via ta, ca să‑mi slujească drept grădină de legume, căci este aproape de palatul meu. Îți voi da în schimb o vie mai bună decât aceasta sau, dacă este mai bine pentru tine[1], îți voi da prețul ei în argint.3Dar Nabot i‑a răspuns lui Ahab: – Să mă ferească DOMNUL să‑ți dau moștenirea părinților mei.4Ahab a intrat în palatul său supărat și mâniat din cauza cuvintelor pe care i le spusese izreelitul Nabot: „Nu‑ți voi da moștenirea părinților mei!“ S‑a așezat pe pat, și‑a întors fața și n‑a mâncat nimic.5Izabela, soția sa, a venit la el și l‑a întrebat: – De ce îți este supărat duhul și nu mănânci nimic?6El i‑a răspuns: – Am vorbit cu izreelitul Nabot și i‑am zis: „Dă‑mi via ta pe argint sau, dacă vrei, îți voi da în schimb altă vie.“ Dar el mi‑a răspuns: „Nu‑ți dau via mea!“7Atunci Izabela, soția sa, i‑a spus: – Nu‑ți exerciți tu domnia acum peste Israel? Ridică‑te, mănâncă ceva[2] și fii cu inima veselă! Eu îți voi da via izreelitului Nabot.8Ea a scris niște scrisori în numele lui Ahab, a pus sigiliul lui pe ele și le‑a trimis bătrânilor și nobililor care locuiau în aceeași cetate cu Nabot.9Iată ce a scris în acele scrisori: „Vestiți un post și puneți‑l pe Nabot în fruntea poporului.10Puneți înaintea lui doi oameni de nimic[3], care să mărturisească împotriva lui și să zică: «Tu L‑ai blestemat pe Dumnezeu și l‑ai blestemat și pe rege!» Apoi scoateți‑l afară din cetate și omorâți‑l cu pietre.“ (2Kor 6,15)11Oamenii din cetatea lui Nabot, bătrânii și nobilii care locuiau în cetatea lui, au făcut așa cum le‑a transmis Izabela, așa cum era scris în scrisorile pe care li le trimisese ea.12Au vestit un post și l‑au pus pe Nabot în fruntea poporului.13Cei doi oameni de nimic au venit și s‑au așezat în fața lui. Și oamenii de nimic au mărturisit împotriva lui Nabot, în prezența poporului, zicând: „Nabot a blestemat pe Dumnezeu și pe rege!“ Apoi l‑au scos afară din cetate, l‑au lovit cu pietre, și el a murit.14După aceea au trimis să‑i spună Izabelei: „Nabot a fost lovit cu pietre și a murit!“15Când Izabela a auzit că Nabot fusese lovit cu pietre și a murit, i‑a zis lui Ahab: „Ridică‑te și ia în stăpânire via izreelitului Nabot, cel care a refuzat să ți‑o dea pe argint, căci Nabot nu mai trăiește, ci a murit.“16Auzind că Nabot a murit, Ahab s‑a ridicat să se coboare la via izreelitului Nabot ca s‑o ia în stăpânire.17Atunci Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit lui Ilie tișbitul, zicând:18„Ridică‑te, coboară să‑l întâlnești pe Ahab, regele lui Israel, care este în Samaria! Iată că se află în via lui Nabot, unde a coborât ca s‑o ia în stăpânire.19Să‑i spui astfel: «Așa vorbește DOMNUL: ‘N‑ai ucis tu un om și n‑ai luat tu în stăpânire și proprietatea lui?’» Apoi să‑i spui astfel: «Așa vorbește DOMNUL: ‘Chiar în locul în care câinii au lins sângele lui Nabot, vor linge câinii și sângele tău!’»“20Ahab i‑a zis lui Ilie: – M‑ai găsit, dușmanule? El i‑a răspuns: – Te‑am găsit, pentru că te‑ai vândut ca să faci ce este rău în ochii DOMNULUI.21Iată ce zice Domnul: „Voi aduce nenorocirea asupra ta, îți voi nimici urmașii și voi omorî fiecare bărbat care ți‑a mai rămas în Israel, fie rob, fie liber.22Îi voi face familiei tale așa cum i‑am făcut familiei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, și familiei lui Bașa, fiul lui Ahia, pentru că M‑ai mâniat și pentru că l‑ai făcut și pe Israel să păcătuiască.“23DOMNUL a vorbit și despre Izabela, zicând: „Câinii o vor devora pe Izabela lângă zidul Izreelului!24Câinii îi vor devora pe cei ai lui Ahab, care vor muri în cetate, iar păsările cerului îi vor devora pe cei care vor muri pe câmp.“25(N‑a mai fost nimeni care să se fi vândut pe sine însuși ca să facă ce este rău în ochii DOMNULUI ca Ahab, pe care Izabela, soția sa, îl stârnea la aceasta.26El a săvârșit lucruri dezgustătoare, mergând după idoli, așa cum făceau amoriții pe care DOMNUL îi alungase dinaintea fiilor lui Israel.)27Când Ahab a auzit aceste cuvinte, și‑a sfâșiat hainele, și‑a pus un sac pe trup și a postit. Se culca înfășurat în acest sac și mergea încet.28Atunci Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit lui Ilie tișbitul, zicând:29„Ai văzut cum s‑a smerit Ahab înaintea Mea? Pentru că s‑a smerit înaintea Mea, nu voi aduce nenorocirea peste familia lui în timpul vieții sale, ci în timpul vieții fiului său.“