von Genfer Bibelgesellschaft1Alle Könige der Amoriter westlich des Jordans und alle Könige der Kanaaniter an der Küste des Mittelmeers hörten davon, dass der HERR den Jordan hatte austrocknen lassen, damit die Israeliten hindurchziehen konnten. Da verloren sie allen Mut und waren aus Angst vor den Israeliten wie gelähmt[1].
Beschneidung und erstes Passafest in Kanaan
2Damals sagte der HERR zu Josua: »Fertige Messer aus Stein an und beschneide alle ´männlichen` Israeliten.«3Josua stellte Steinmesser her und beschnitt die ´männlichen` Israeliten an einem Platz, der seitdem »Beschneidungshügel« heißt.4Josua musste die Israeliten erneut beschneiden, weil alle wehrfähigen Männer, die den Auszug aus Ägypten miterlebt hatten, unterwegs in der Wüste gestorben waren.5Zwar waren alle ´männlichen` Israeliten beschnitten gewesen, als sie Ägypten verlassen hatten, aber während der Wüstenwanderung waren die Neugeborenen nicht beschnitten worden.6Vierzig Jahre lang waren die Israeliten durch die Wüste gewandert, bis alle Männer, die Ägypten im wehrfähigen Alter verlassen hatten, nicht mehr lebten. Sie hatten dem HERRN nicht gehorcht, darum hatte er ihnen geschworen, dass sie das Land nicht sehen würden, das er ihren Vorfahren mit einem Eid versprochen hatte[2] – ein Land, das von Milch und Honig überfließt.7Inzwischen aber hatte der HERR ihre Söhne ´heranwachsen und` an ihre Stelle treten lassen, und sie waren es, die nun von Josua beschnitten wurden. Denn unterwegs war dies noch nicht geschehen.[3]8Nachdem alle beschnitten waren, blieben sie im Lager, bis ihre Wunden verheilt waren.9Der HERR sagte zu Josua: »Heute habe ich die Schande des Sklavendienstes von euch abgewälzt, die seit Ägypten auf euch lastet[4].« Darum wurde der Ort Gilgal (»Abwälzung«)[5] genannt, und so heißt er bis heute.10Während die Israeliten bei Gilgal in der Ebene von Jericho lagerten, feierten sie das Passafest. Das geschah im ´ersten` Monat am Abend des vierzehnten Tages.11Am folgenden Tag aßen sie ´zum ersten Mal` etwas von dem, was im Land ´Kanaan` gewachsen war: Brote aus ungesäuertem Teig und geröstete Getreidekörner.12Von dem Tag an, als die Israeliten ´zum ersten Mal` etwas vom Ertrag des Landes gegessen hatten, blieb das Manna aus. Es gab nun keines mehr. Bereits in ihrem ersten Jahr in Kanaan ernährten sie sich von dem, was sie im Land ernteten.
Der Befehlshaber über das Heer des Herrn erscheint
13In der Nähe von Jericho sah Josua plötzlich einen Mann vor sich stehen, der ein gezücktes Schwert in der Hand hielt. Josua ging auf ihn zu und fragte ihn: »Gehörst du zu uns oder zu unseren Feinden?«14»Weder noch«, antwortete der Fremde. »Ich bin der Befehlshaber über das Heer des HERRN. Und jetzt bin ich hier.« Da warf Josua sich vor ihm nieder und berührte mit der Stirn den Boden. »Ich bin dein Diener!«, sagte er. »Was befiehlst du mir, Herr?«15Der Befehlshaber über das Heer des HERRN antwortete: »Zieh deine Schuhe aus, denn du stehst auf heiligem Boden.« Und Josua tat, was ihm befohlen wurde.
1Când toți regii amoriți din partea de apus a Iordanului și toți regii canaaniți de pe țărm au auzit că DOMNUL a secat apele Iordanului înaintea fiilor lui Israel până l‑am traversat, li s‑a înmuiat inima, pierzându‑și curajul înaintea fiilor lui Israel.2În vremea aceea DOMNUL i‑a zis lui Iosua: „Fă‑ți niște cuțite de cremene și circumcide această a doua generație a fiilor lui Israel!“3Iosua a făcut niște cuțite de cremene și i‑a circumcis pe fiii lui Israel la Ghivat-Haaralot[1].4Acesta este motivul pentru care i‑a circumcis Iosua: tot poporul care ieșise din Egipt, și anume bărbații, toți războinicii[2], muriseră în pustie, pe drum, după ieșirea lor din Egipt.5Aceștia fuseseră circumciși, dar tot poporul născut în pustie, pe drum, după ieșirea lor din Egipt, nu fusese circumcis.6Fiii lui Israel au călătorit patruzeci de ani prin pustie până când a pierit întreaga generație de războinici care ieșise din Egipt și care nu ascultase de glasul DOMNULUI. DOMNUL le‑a jurat că nu îi va lăsa să vadă țara despre care DOMNUL jurase părinților lor că ne‑o va da, țară în care curge lapte și miere.7În locul acestei generații, El i‑a ridicat pe fiii lor, fii pe care i‑a circumcis Iosua, căci aceștia erau necircumciși; ei nu fuseseră circumciși în timpul călătoriilor.8După ce a terminat de circumcis tot poporul, aceștia au rămas în tabără până s‑au vindecat.9DOMNUL i‑a zis lui Iosua: „Astăzi am îndepărtat[3] de peste voi disprețul Egiptului!“ Și au pus acelui loc numele Ghilgal[4], nume care i‑a rămas până în ziua aceasta.10Fiii lui Israel și‑au așezat tabăra la Ghilgal, în câmpiile Ierihonului, și au sărbătorit Paștele în seara celei de‑a paisprezecea zi a lunii.11În prima zi după Paște, chiar în acea zi, au mâncat din roadele țării: azime și grăunțe prăjite.12Mana a încetat la o zi după ce[5] au mâncat din roadele țării Canaan, astfel că fiii lui Israel n‑au mai avut mană și, din anul acela, s‑au hrănit din roadele țării.
Căpetenia oștirii Domnului
13În timp ce era lângă Ierihon, Iosua și‑a ridicat ochii și s‑a uitat. Și iată că un Bărbat stătea înaintea lui, ținând în mână sabia scoasă din teacă. Iosua s‑a dus spre El și L‑a întrebat: – Ești dintre ai noștri sau dintre vrăjmașii noștri?14El a răspuns: – Nu, ci Eu sunt Căpetenia oștirii DOMNULUI. Acum am venit! Iosua s‑a aruncat cu fața la pământ înaintea Lui, I s‑a închinat și L‑a întrebat: – Ce spune Stăpânul meu robului Său?15Căpetenia oștirii DOMNULUI i‑a răspuns lui Iosua: – Dă‑ți jos sandalele din picioare, căci locul pe care stai este sfânt. Și Iosua a făcut întocmai.