Synopse der Evangelien

Tributul datorat Cezarului

15 Atunci fariseii s‑au dus și s‑au sfătuit cum să‑L prindă în cursă cu vorba. 16 I‑au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii*, care I‑au zis: – Învățătorule, știm că ești adevărat* și‑i înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr și că nu‑Ți pasă de nimeni, căci nu Te uiți la fața oamenilor*. 17 Așadar, spune‑ne ce crezi: se cuvine să‑i plătim tribut Cezarului* sau nu? 18 Isus însă, cunoscând răutatea lor, le‑a zis: – De ce Mă puneți la încercare, ipocriților? 19 Arătați‑Mi moneda pentru tribut! Ei I‑au adus un denar*. 20 El le‑a zis: – Chipul acesta și inscripția ale cui sunt? 21 Ei I‑au zis: – Ale Cezarului. Atunci El le‑a zis: – Așadar, dați înapoi Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!* 22 Ei au rămas uimiți când au auzit aceste cuvinte. Și astfel, L‑au lăsat și au plecat.

Tributul datorat Cezarului

13 I‑au trimis la El pe câțiva dintre farisei și dintre irodieni* ca să‑L prindă în cursă cu vorba. 14 Ei au venit și I‑au zis: – Învățătorule, știm că ești adevărat* și că nu‑Ți pasă de nimeni, căci nu Te uiți la fața oamenilor,* ci‑i înveți calea lui Dumnezeu potrivit cu adevărul. Se cuvine să plătim tribut Cezarului* sau nu? Să plătim sau să nu plătim? 15 El însă, înțelegând ipocrizia lor, le‑a zis: – De ce Mă puneți la încercare? Aduceți‑Mi un denar*, să‑l văd! 16 Ei I‑au adus. Isus le‑a zis: – Chipul acesta și inscripția, ale cui sunt? Ei I‑au zis: – Ale Cezarului. 17 Isus le‑a zis: – Dați înapoi Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!* Ei erau foarte uimiți de El.

Tributul datorat Cezarului

20 Atunci L‑au urmărit îndeaproape și au trimis niște oameni perfizi, care se prefăceau că sunt drepți, ca să‑L prindă cu vorba și să‑L poată da astfel pe mâna conducerii și autorității guvernatorului. 21 Aceștia L‑au întrebat: – Învățătorule, știm că vorbești și‑i înveți pe oameni ce este drept, că nu ai în vedere fața oamenilor,* ci‑i înveți calea lui Dumnezeu potrivit cu adevărul. 22 Se cuvine să plătim tribut Cezarului* sau nu? 23 El însă, observând viclenia lor, le‑a zis: 24 – Arătați‑Mi un denar*! Chipul și inscripția de pe el, ale cui sunt? Ei au zis: – Ale Cezarului. 25 El le‑a zis: – Prin urmare, dați înapoi Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!* 26 Astfel, ei n‑au putut să‑L prindă cu vorba înaintea poporului și, uimiți de răspunsul Lui, au tăcut.