Noua Traducere Românească (941 Treffer)

1Mo 4,5 însă spre Cain și darul lui de mâncare n‑a privit cu plăcere. Cain s‑a mâniat foarte tare și i s‑a posomorât fața. 1Mo 5,24 Enoh a umblat cu Dumnezeu. Apoi n‑a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu l‑a luat. 1Mo 8,9 Dar porumbelul n‑a găsit niciun loc de odihnă pentru talpa piciorului său și s‑a întors la Noe în corabie, căci încă mai era apă pe suprafața întregului pământ. Noe și‑a întins mâna, l‑a luat și l‑a adus la el în arcă. 1Mo 9,23 Dar Sem și Iafet au luat o haină, și‑au pus‑o pe umeri, au intrat în cort, mergând cu spatele și au acoperit goliciunea tatălui lor. Fețele lor erau întoarse, astfel încât ei n‑au văzut goliciunea tatălui lor. 1Mo 17,15 Dumnezeu i‑a zis lui Avraam: – În ce o privește pe Sarai, soția ta, să n‑o mai numești Sarai, căci numele ei va fi Sara*. 1Mo 18,28 Dacă din cei cincizeci de oameni drepți vor lipsi cinci, vei distruge toată cetatea din cauza lipsei celor cinci? El a răspuns: – Dacă voi găsi acolo patruzeci și cinci, n‑o voi distruge. 1Mo 18,29 Avraam I‑a vorbit din nou și a zis: – Poate vor fi găsiți acolo numai patruzeci. El a răspuns: – Datorită celor patruzeci, n‑o voi distruge. 1Mo 18,30 Avraam a zis: – Să nu Se mânie Stăpânul dacă vorbesc iarăși. Poate vor fi găsiți doar treizeci. Domnul a răspuns: – Dacă voi găsi acolo treizeci, n‑o voi distruge. 1Mo 18,31 Avraam a zis: – Iată‑mă îndrăznind să‑I vorbesc Stăpânului. Poate vor fi găsiți acolo doar douăzeci. Domnul a răspuns: – Datorită celor douăzeci, n‑o voi distruge. 1Mo 18,32 Avraam a zis: – Să nu Se mânie Stăpânul dacă mai vorbesc doar o dată. Poate vor fi găsiți doar zece. El a răspuns: – Datorită celor zece, n‑o voi distruge. 1Mo 19,8 Iată‑le pe cele două fiice ale mele care n‑au cunoscut bărbat. Lăsați‑mă, vă rog, să vi le aduc afară, și faceți‑le așa cum credeți că este bine.* Dar să nu le faceți nimic acestor bărbați, căci ei au venit să se adăpostească la umbra acoperișului meu. 1Mo 19,33 Astfel, l‑au făcut pe tatăl să bea vin în noaptea aceea, iar cea întâi născută s‑a dus și s‑a culcat cu tatăl ei. El n‑a știut nici când s‑a culcat ea, nici când s‑a sculat. 1Mo 19,35 Ele l‑au făcut pe tatăl lor să bea vin și în seara aceea, apoi cea tânără s‑a ridicat și s‑a culcat cu el. El n‑a știut nici când s‑a culcat ea, nici când s‑a ridicat. 1Mo 20,9 Atunci Abimelek l‑a chemat pe Avraam și i‑a zis: – Ce ne‑ai făcut? Cu ce am păcătuit împotriva ta ca să aduci un păcat atât de mare asupra mea și asupra regatului meu? Ai făcut față de mine lucruri care n‑ar fi trebuit făcute. 1Mo 24,16 Fata era foarte plăcută la înfățișare. Era fecioară și niciun bărbat n‑o cunoscuse. Ea a coborât la izvor, și‑a umplut urciorul și apoi s‑a suit înapoi. 1Mo 27,36 Esau a zis: – Nu pe bună dreptate se numește el Iacov*? M‑a înșelat de două ori: mi‑a luat dreptul de întâi născut și iată că acum mi‑a luat și binecuvântarea. Apoi a zis: – N‑ai păstrat nicio binecuvântare pentru mine? 1Mo 28,16 Când s‑a trezit din somn, Iacov a zis: „Cu siguranță DOMNUL este în acest loc, iar eu n‑am știut!“ 1Mo 31,33 Laban a intrat în cortul lui Iacov, în cortul Leei și în cortul celor două roabe, dar n‑a găsit nimic. După ce a ieșit din cortul Leei, a intrat în cortul Rahelei. 1Mo 31,38 Am stat la tine timp de douăzeci de ani. Oile și caprele tale n‑au pierdut fătul, iar eu n‑am mâncat berbeci din turma ta. 1Mo 31,42 Dacă Dumnezeul tatălui meu, Dumnezeul lui Avraam și Groaza lui Isaac, n‑ar fi fost cu mine, cu siguranță m‑ai fi lăsat acum să plec cu mâinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferința mea și truda mâinilor mele și te‑a mustrat azi noapte. 1Mo 34,19 Tânărul, care era cel mai respectat în familia tatălui său, n‑a întârziat să facă lucrul cerut, pentru că îi plăcea de fiica lui Iacov. 1Mo 34,30 Atunci Iacov le‑a zis lui Simeon și lui Levi: – M‑ați nenorocit făcându‑mă urât canaaniților și periziților, locuitorii țării. Eu n‑am un număr mare de oameni, iar ei se vor strânge împotriva mea și mă vor ataca, astfel încât voi fi nimicit, eu și familia mea. 1Mo 37,4 Când frații săi au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe ei, l‑au urât pe Iosif și n‑au putut să‑i vorbească prietenește. 1Mo 37,35 Toți fiii săi și toate fiicele sale au venit să‑l mângâie, dar el n‑a vrut să fie mângâiat, și a zis: „Bocind voi coborî la fiul meu în Locuința Morților*.“ Așa l‑a plâns tatăl său. 1Mo 38,20 Când Iuda a trimis iedul prin prietenul său adulamit, ca să ia garanția de la femeie, acesta n‑a mai găsit‑o. 1Mo 38,21 El i‑a întrebat pe oamenii din acel loc, zicând: – Unde este hierodula* care stătea lângă drum, la Enayim? Ei au răspuns: – N‑a fost aici nicio hierodulă. 1Mo 38,22 El s‑a întors la Iuda și a zis: – N‑am găsit‑o. Mai mult, oamenii din acel loc au zis: „N‑a fost nicio hierodulă aici.“ 1Mo 38,23 Iuda a răspuns: – Să păstreze pentru ea ce a luat. Altfel, ne vom face de râs. Iată, eu am trimis acest ied, dar n‑ai mai găsit‑o. 1Mo 39,10 Deși ea îi vorbea lui Iosif în fiecare zi, el n‑a ascultat de ea și n‑a vrut să se întindă lângă ea ca să fie cu ea. 1Mo 40,15 pentru că am fost luat cu forța din țara evreilor. Și nici chiar aici n‑am făcut nimic pentru care să merit să fiu aruncat în temniță*. 1Mo 41,8 Dimineața, duhul îi era tulburat. El a trimis să‑i cheme pe toți magicienii* Egiptului și pe toți înțelepții lui. Faraon le‑a istorisit visul, dar nimeni n‑a putut să i‑l interpreteze. 1Mo 41,19 Dar iată că după ele au ieșit alte șapte vaci, care erau slăbănoage, foarte urâte la chip și cu trupul slab, atât de urâte cum n‑am mai văzut niciodată în toată țara Egiptului. 1Mo 42,22 Ruben le‑a răspuns, zicând: – Nu v‑am spus eu: „Să nu păcătuiți împotriva băiatului!“? Dar n‑ați ascultat. Iată, trebuie să dăm socoteală pentru sângele lui. 1Mo 43,10 Căci dacă n‑am fi zăbovit, ne‑am fi întors de două ori până acum. 1Mo 45,1 Iosif li se face cunoscut fraților săi Atunci Iosif nu s‑a mai putut stăpâni înaintea tuturor celor ce stăteau lângă el și a strigat: „Să iasă toată lumea afară!“ Astfel, niciunul n‑a rămas cu el atunci când Iosif s‑a făcut cunoscut fraților săi. 1Mo 47,9 Iacov i‑a răspuns lui Faraon: – Anii pribegiei mele sunt o sută treizeci. Zilele anilor vieții mele au fost puține și grele. Ele n‑au ajuns zilele anilor vieții părinților mei în timpul pribegiei lor. 1Mo 47,22 Totuși, el n‑a cumpărat pământurile preoților, pentru că preoții aveau venit dat de Faraon și trăiau din venitul pe care li‑l dădea Faraon. De aceea ei nu și‑au vândut pământurile. 1Mo 47,26 Astfel, Iosif a făcut din aceasta o hotărâre cu privire la pământul Egiptului, care a rămas până în ziua aceasta: a cincea parte este a lui Faraon. Doar pământul preoților n‑a devenit a lui Faraon. 2Mo 1,17 Însă moașele s‑au temut de Dumnezeu și n‑au făcut cum le‑a poruncit regele Egiptului, ci au lăsat și băieții să trăiască. 2Mo 5,14 Supraveghetorii fiilor lui Israel, care fuseseră puși responsabili peste ei de către asupritorii numiți de Faraon, erau bătuți și întrebați: „De ce n‑ați terminat ieri și astăzi norma de cărămizi pe care‑o făceați înainte?“ 2Mo 7,16 Să‑i spui astfel: «DOMNUL, Dumnezeul evreilor, m‑a trimis la tine ca să‑ți spun: ‘Lasă‑Mi poporul să plece ca să‑Mi slujească în pustie. Dar iată că până acum n‑ai ascultat. 2Mo 7,21 Peștii din Nil au murit și Nilul s‑a împuțit, astfel că egiptenii n‑au mai putut să bea apă din Nil. Și a fost sânge în toată țara Egiptului. 2Mo 8,18 Magicienii* au încercat să facă și ei țânțari prin vrăjitoriile lor, dar n‑au putut. Țânțarii se aflau pe oameni și pe animale. 2Mo 8,31 DOMNUL a făcut așa cum I‑a cerut Moise: a îndepărtat roiurile de muște de la Faraon, de la slujitorii săi și din poporul său; n‑a rămas nici măcar una. 2Mo 8,32 Însă și de data aceasta Faraon și‑a împietrit* inima și n‑a lăsat poporul să plece. 2Mo 9,6 În ziua următoare, DOMNUL a făcut întocmai: toate vitele egiptenilor au murit, dar dintre vitele fiilor lui Israel n‑a murit niciuna. 2Mo 9,7 Faraon a trimis pe cineva să cerceteze și iată că niciuna dintre vitele fiilor lui Israel n‑a murit. Inima lui Faraon însă a rămas împietrită* și tot nu a lăsat poporul să plece. 2Mo 9,11 Magicienii* n‑au putut să stea înaintea lui Moise din cauza bubelor, pentru că bubele erau și pe magicieni, ca pe toți egiptenii. 2Mo 9,18 Iată, mâine, pe vremea aceasta, voi face să plouă cu o grindină așa de grea, cum n‑a mai fost vreodată în Egipt, din ziua când a fost întemeiat și până acum. 2Mo 9,21 dar cei care n‑au pus la inimă Cuvântul DOMNULUI și‑au lăsat robii și vitele pe câmp. 2Mo 9,24 era grindină și foc scânteind în mijlocul grindinii, o grindină atât de grea, cum n‑a mai fost vreodată în toată țara Egiptului de când a devenit ea o națiune. 2Mo 9,26 Singurul loc în care n‑a căzut grindină a fost ținutul Goșen, unde locuiau fiii lui Israel. 2Mo 9,32 însă grâul și secara albă n‑au fost distruse, pentru că erau recolte târzii. 2Mo 10,6 îți vor umple palatele, casele slujitorilor tăi și ale tuturor egiptenilor. Va fi ceva ce nici părinții, nici părinții părinților tăi n‑au văzut de când sunt ei pe pământ și până în ziua aceasta.»“ Apoi ei s‑au întors și au ieșit de la Faraon. 2Mo 10,14 Lăcustele au venit peste toată țara Egiptului și s‑au așezat pe întreg teritoriul ei. Era un roi de lăcuste atât de numeros, cum n‑a mai fost vreodată și nu va mai fi. 2Mo 10,15 Ele au acoperit întreaga țară, și tot pământul s‑a înnegrit. Au devorat toate plantele din țară și tot rodul pomilor pe care l‑a lăsat grindina. În toată țara Egiptului n‑a mai rămas nimic verde, nici copaci și nici plante pe câmp. 2Mo 10,19 DOMNUL a făcut să sufle dinspre apus un vânt foarte puternic care a luat lăcustele și le‑a aruncat în Marea Roșie*. Nicio lăcustă n‑a rămas pe întreg teritoriul Egiptului. 2Mo 10,27 Dar DOMNUL i‑a împietrit* inima lui Faraon și acesta n‑a vrut să‑i lase să plece. 2Mo 11,6 Apoi va fi un mare strigăt în toată țara Egiptului, așa cum n‑a mai fost și nu va mai fi. 2Mo 12,39 Au făcut turte din aluatul nedospit pe care l‑au adus din Egipt. Aluatul nu era dospit, pentru că atunci când au fost alungați din Egipt n‑au putut să întârzie, și nici să‑și pregătească provizii. 2Mo 14,28 Apele s‑au întors și au acoperit carele, călăreții și toată armata lui Faraon, care intrase după ei în mijlocul mării. N‑a mai rămas între ei nici măcar unul. 2Mo 15,23 Au ajuns la Mara, dar n‑au putut să bea apă din Mara pentru că era amară. De aceea i s‑a pus numele Mara*. 2Mo 16,18 După ce au măsurat‑o cu omerul, au văzut că celui ce a adunat mai mult nu i‑a rămas în plus, iar cel ce a adunat mai puțin n‑a dus lipsă; fiecare om a adunat după nevoile lui. 2Mo 16,24 Ei au păstrat‑o așa cum a poruncit Moise, și ea nu s‑a împuțit și n‑a făcut viermi. 2Mo 16,27 În ziua a șaptea însă, unii oameni din popor au ieșit să adune pâine, dar n‑au găsit nimic. 2Mo 20,17 Să nu poftești casa semenului tău! Să n‑o poftești pe soția semenului tău, nici pe robul lui, nici pe roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui și nici vreun alt lucru care este al semenului tău!“ 2Mo 21,13 Dacă n‑a stat la pândă ca să‑l omoare, ci Dumnezeu a îngăduit să se întâmple aceasta prin mâna lui, îi voi pregăti un loc în care să fugă. 2Mo 21,33 Dacă un om descoperă o groapă sau dacă un om sapă o groapă și n‑o acoperă, iar un bou sau un măgar cade în ea, 2Mo 22,11 să se facă un jurământ în Numele DOMNULUI între cele două părți. Cel căruia i se încredințase animalul va mărturisi că n‑a pus mâna pe bunurile semenului său. Stăpânul va accepta jurământul, și celălalt nu va plăti. 2Mo 22,18 Pe vrăjitoare să n‑o lași să trăiască. 2Mo 30,37 Când vei face tămâie după acest mod de preparare, să n‑o faci pentru voi înșivă, ci s‑o privești ca sfântă pentru DOMNUL. 2Mo 34,10 El i‑a răspuns: – Iată, Eu închei un legământ. Voi face minuni în fața întregului tău popor, cum n‑au mai fost înfăptuite în nicio țară și în niciun neam. Tot poporul care este în jurul tău va vedea lucrarea DOMNULUI, căci prin tine voi face lucruri de temut. 2Mo 34,28 Moise a stat acolo cu DOMNUL timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți, timp în care n‑a mâncat pâine și n‑a băut apă. El a scris pe table cuvintele legământului, Cele Zece Porunci. 2Mo 40,35 Moise n‑a putut să intre în Cortul Întâlnirii deoarece norul se așezase deasupra lui și slava DOMNULUI umplea Tabernaculul. 3Mo 7,24 Grăsimea de la cadavrul unui animal sau grăsimea unui animal care a fost sfâșiat de fiare poate fi folosită la orice altceva, dar să n‑o mâncați nicidecum. 3Mo 10,17 „De ce n‑ați mâncat jertfa pentru păcat în Lăcaș, căci aceasta este preasfântă și Dumnezeu v‑a dat‑o vouă ca să purtați nelegiuirea comunității și să faceți ispășire pentru ei înaintea DOMNULUI? 3Mo 10,18 Iată, sângele ei nici n‑a fost adus în Locul Sfânt! Trebuia s‑o mâncați în Lăcaș, așa cum am poruncit!“ 3Mo 21,3 și sora lui, care, fecioară fiind, încă mai locuiește în casa părintească și n‑a avut soț; pentru ea se poate pângări. 4Mo 1,47 Deosebirea leviților Leviții, după seminția părinților lor, n‑au fost numărați împreună cu ei. 4Mo 1,49 „Doar pe seminția lui Levi să n‑o numeri, și să nu îi ții socoteala în mijlocul fiilor lui Israel, 4Mo 3,4 Nadab și Abihu au murit înaintea DOMNULUI în pustia Sinai, atunci când au adus foc străin înaintea DOMNULUI. Ei n‑au avut copii. Elazar și Itamar au slujit ca preoți în prezența lui Aaron, tatăl lor. 4Mo 5,13 dacă un alt bărbat se culcă cu ea, dar lucrul aceasta este ascuns de ochii soțului ei și astfel ea rămâne nedescoperită, cu toate că s‑a pângărit, dacă nu există nicio mărturie împotriva ei și n‑a fost prinsă în fapt, 4Mo 9,6 Au existat însă niște oameni care, fiind necurați din cauză că se atinseseră de un mort, n‑au putut ține Paștele în ziua aceea. Ei s‑au înfățișat înaintea lui Moise și a lui Aaron în aceeași zi 4Mo 9,13 Dar dacă cineva este și curat, și nici nu este plecat în călătorie, dar se abține să țină Paștele, să fie nimicit din popor lui pentru că n‑a adus ofrandă DOMNULUI la vremea hotărâtă. Un astfel de om își va purta păcatul. 4Mo 11,11 Moise i‑a zis DOMNULUI: – De ce te‑ai purtat atât de rău cu robul Tău? De ce n‑am găsit bunăvoință înaintea Ta* și ai lăsat asupra mea povara acestui popor? 4Mo 11,17 Eu Mă voi coborî și îți voi vorbi acolo. Voi lua din Duhul Care este peste tine și‑L voi pune peste ei. Ei vor purta povara poporului împreună cu tine și astfel n‑o vei mai purta singur. 4Mo 11,25 Apoi DOMNUL S‑a coborât în nor, i‑a vorbit lui Moise, a luat din Duhul Care era peste el și L‑a pus peste cei șaptezeci de bătrâni. Când Duhul S‑a așezat peste ei, au profețit. Dar după aceea n‑au mai profețit. 4Mo 11,29 Dar Moise i‑a răspuns: – Ești gelos pentru mine? Cine n‑ar da ca tot poporul DOMNULUI să fie alcătuit din profeți și DOMNUL să‑Și pună Duhul Său peste ei! 4Mo 12,2 Ei ziceau: „Oare numai prin Moise a vorbit DOMNUL? N‑a vorbit și prin noi?“ DOMNUL a auzit ce spuneau. 4Mo 12,14 Dar DOMNUL i‑a răspuns lui Moise: – Dacă tatăl ei ar fi scuipat‑o în față, n‑ar fi fost ea făcută de rușine timp de șapte zile? Să fie deci închisă afară din tabără timp de șapte zile, iar după aceea poate fi primită din nou. 4Mo 12,15 Astfel Miriam a fost închisă în afara taberei timp de șapte zile. Poporul n‑a plecat mai departe până ce Miriam n‑a fost primită din nou. 4Mo 14,3 De ce ne aduce DOMNUL în țara aceasta? Ca să cădem loviți de sabie? Soțiile noastre și copilașii noștri vor ajunge pradă. N‑ar fi mai bine să ne întoarcem în Egipt? 4Mo 14,16 „Pentru că DOMNUL n‑a putut să ducă acest popor în țara pe care le‑o jurase, de aceea i‑a omorât în pustie.“ 4Mo 14,22 tot așa niciunul din oamenii care au văzut slava Mea și semnele pe care le‑am făcut în Egipt și în pustie și care totuși M‑au pus la încercare* de zece ori până acum și n‑au ascultat de glasul Meu, 4Mo 19,2 „Aceasta este o hotărâre a Legii pe care DOMNUL a dat‑o: spune‑le fiilor lui Israel să aducă o junincă roșie, fără meteahnă, care să nu aibă niciun cusur și care n‑a fost pusă încă la jug. 4Mo 19,13 Oricine atinge un mort, trupul vreunui om care a murit, și nu se va curăți pângărește Tabernaculul DOMNULUI. Omul acela să fie nimicit din Israel. Să fie necurat pentru că n‑a fost stropit cu apă de curățire. Necurăția lui rămâne asupra lui. 4Mo 19,20 Orice om care este necurat și nu se va curăți, să fie nimicit din adunare pentru că a pângărit Sfântul Lăcaș al DOMNULUI. El este necurat deoarece n‑a fost stropit cu apa de curățire. 4Mo 21,35 Astfel ei l‑au lovit, pe el împreună cu fiii lui și cu tot poporul lui, până ce n‑a mai rămas niciun supraviețuitor. Apoi au luat în stăpânire țara lui. 4Mo 22,18 Balaam le‑a răspuns slujitorilor lui Balak, zicând: – Chiar dacă Balak mi‑ar da palatul lui plin cu argint și aur, tot n‑aș putea să fac niciun lucru, oricât de mic sau mare, peste porunca DOMNULUI, Dumnezeul meu. 4Mo 22,34 Balaam I‑a răspuns Îngerului DOMNULUI: – Am păcătuit, căci n‑am știut că stăteai împotriva mea în drum. Dacă ceea ce fac este un lucru rău în ochii Tăi, mă voi întoarce.