Noua Traducere Românească (2180 Treffer)

1Mo 32,28 Atunci bărbatul acela i‑a zis: – Nu te vei mai numi Iacov, ci Israel*, pentru că te‑ai luptat cu Dumnezeu și cu oamenii și ai învins. 1Mo 32,32 Până în ziua aceasta, fiii lui Israel nu mănâncă tendonul de la încheietura coapsei animalelor, tocmai pentru că Iacov a fost lovit în tendonul de la încheietura coapsei. 1Mo 33,20 Acolo a ridicat un altar și l‑a numit El-Elohe-Israel*. 1Mo 34,7 Când au auzit lucrul acesta, fiii lui Iacov s‑au întors de la câmp. Ei s‑au supărat și s‑au mâniat foarte tare, pentru că Șehem făcuse un lucru spurcat în Israel*, culcându‑se cu fiica lui Iacov. Un astfel de lucru nu trebuia făcut. 1Mo 35,10 și i‑a zis: „Numele tău este Iacov; dar nu te vei mai numi Iacov*, ci numele tău va fi Israel*.“ Și i‑a pus numele Israel. 1Mo 35,21 Israel și‑a continuat călătoria și apoi și‑a întins cortul dincolo de Migdal-Eder. 1Mo 35,22 În timp ce Israel locuia în acel ținut, Ruben s‑a dus și s‑a culcat cu Bilha, țiitoarea tatălui său. Israel a aflat acest lucru. Iacov avea doisprezece fii. 1Mo 36,31 Regii Edomului Regii care au domnit în Edom, înainte ca vreun rege să domnească peste fiii lui Israel*, au fost: 1Mo 37,3 Israel îl iubea pe Iosif mai mult decât pe toți ceilalți fii ai săi, pentru că era un fiu născut la bătrânețe, și i‑a făcut o tunică decorată*. 1Mo 37,13 Israel i‑a zis lui Iosif: – Știi că frații tăi pasc oile lângă Șehem. Vino, căci vreau să te trimit la ei. El a răspuns: – Iată‑mă, sunt gata. 1Mo 37,14 Israel i‑a zis: – Du‑te, vezi dacă frații tăi și turma sunt bine și adu‑mi vești. Apoi l‑a trimis din valea Hebron. Când a ajuns la Șehem, 1Mo 42,5 Astfel, pentru că era foamete și în țara Canaan, fiii lui Israel s‑au dus să cumpere grâne din Egipt împreună cu alți oameni care mergeau într-acolo. 1Mo 43,6 Atunci Israel a zis: – De ce v‑ați purtat așa de rău cu mine și i‑ați spus acelui om că mai aveți un frate? 1Mo 43,8 Atunci Iuda i‑a zis tatălui său, Israel: – Trimite băiatul cu mine. Ne vom ridica și vom pleca, pentru ca noi, tu și copiii noștri să trăim și să nu murim. 1Mo 43,11 Atunci Israel, tatăl lor, le‑a zis: – Dacă așa trebuie, atunci așa să faceți. Luați în vasele voastre câteva dintre cele mai alese produse ale țării și duceți‑i acelui om un dar: puțin balsam, puțină miere, condimente, smirnă, fistic și migdale. 1Mo 45,21 Fiii lui Israel au făcut întocmai. Iosif le‑a dat care, după porunca lui Faraon, și provizii pentru călătorie. 1Mo 45,28 Israel a zis: „Destul! Iosif, fiul meu, este încă viu! Voi merge să‑l văd înainte de a muri.“ 1Mo 46,1 Iacov și familia sa merg în Egipt Israel a pornit în călătorie cu tot ce avea, iar când a ajuns la Beer-Șeba, a adus jertfe Dumnezeului tatălui său Isaac. 1Mo 46,2 Dumnezeu i‑a vorbit lui Israel în vedenii de noapte și i‑a zis: – Iacov, Iacov! El a răspuns: – Iată‑mă! 1Mo 46,5 Apoi Iacov a plecat din Beer-Șeba. Fiii lui Israel i‑au dus pe tatăl lor, Iacov, pe copiii și pe soțiile lor în carele pe care Faraon le trimisese să‑i aducă. 1Mo 46,8 Acestea sunt numele fiilor lui Israel (Iacov și urmașii săi) care au venit în Egipt: Ruben, întâiul născut al lui Iacov, 1Mo 46,29 Iosif și‑a pregătit carul și s‑a suit să‑l întâlnească pe Israel, tatăl său, în Goșen. Când a ajuns la el, l‑a îmbrățișat și a plâns pe umărul lui multă vreme. 1Mo 46,30 Apoi Israel i‑a zis lui Iosif: „Acum, după ce ți‑am văzut fața, pot să mor, căci ești încă în viață.“ 1Mo 47,27 Ultimele zile ale lui Iacov Israel a locuit în țara Egiptului, în ținutul Goșen. Ei au dobândit proprietăți acolo, au fost roditori și s‑au înmulțit foarte mult. 1Mo 47,31 Iacov i‑a zis: – Jură‑mi! Iosif i‑a jurat. Apoi Israel s‑a închinat* pe căpătâiul patului său. 1Mo 48,2 Când i s‑a spus lui Iacov: „Iată, fiul tău Iosif a venit la tine“, Israel și‑a adunat puterile și s‑a ridicat în șezut, pe pat. 1Mo 48,8 Când Israel i‑a văzut pe fiii lui Iosif, a întrebat: – Cine sunt aceștia? 1Mo 48,9 Iosif i‑a zis tatălui său: – Sunt fiii mei, pe care mi i‑a dat Dumnezeu aici. Israel a zis: – Adu‑i, te rog, la mine ca să‑i binecuvântez. 1Mo 48,10 Ochii lui Israel erau îngreunați de bătrânețe; nu mai putea să vadă bine. Iosif i‑a apropiat de Israel pe cei doi fii ai săi, iar acesta i‑a sărutat și i‑a îmbrățișat. 1Mo 48,11 Apoi Israel i‑a zis lui Iosif: – Nu mi‑am închipuit c‑o să‑ți mai văd fața, dar iată că Dumnezeu m‑a ajutat să‑ți văd și sămânța. 1Mo 48,13 Apoi Iosif i‑a luat pe amândoi, pe Efraim la dreapta sa și la stânga lui Israel, iar pe Manase la stânga sa și la dreapta lui Israel și i‑a apropiat de el. 1Mo 48,14 Dar Israel, încrucișându‑și mâinile, și‑a întins mâna dreaptă și a pus‑o pe capul lui Efraim, care era mai tânăr, iar mâna stângă a pus‑o pe capul lui Manase, deși el era întâiul născut. 1Mo 48,20 Israel i‑a binecuvântat în ziua aceea, zicând: – În numele tău va binecuvânta Israel și va zice: „Dumnezeu să te facă precum Efraim și Manase.“ Astfel, el l‑a pus pe Efraim înaintea lui Manase. 1Mo 48,21 Apoi Israel i‑a zis lui Iosif: – Iată, eu sunt pe moarte, dar Dumnezeu va fi cu voi și vă va întoarce în țara părinților voștri. 1Mo 49,2 Adunați‑vă și ascultați, fiii lui Iacov! Ascultați‑l pe tatăl vostru, Israel! 1Mo 49,7 Blestemată să fie mânia lor, pentru că este crâncenă și furia lor, pentru că este nemiloasă. Îi voi risipi în Iacov și îi voi împrăștia în Israel. 1Mo 49,16 Dan* îl va judeca pe poporul său, ca una dintre semințiile lui Israel. 1Mo 49,24 Totuși, arcul lui a rămas tare, iar brațele mâinilor sale au fost întărite de mâinile Puternicului lui Iacov, de Păstorul, Stânca lui Israel, 1Mo 49,28 Moartea și îngroparea lui Iacov Toate acestea sunt cele douăsprezece seminții ale lui Israel. Și acestea sunt cuvintele pe care li le‑a spus tatăl lor când i‑a binecuvântat. I‑a binecuvântat pe fiecare cu o binecuvântare potrivită. 1Mo 50,2 Apoi Iosif le‑a poruncit slujitorilor săi doctori să‑l îmbălsămeze pe tatăl său, și doctorii l‑au îmbălsămat pe Israel. 1Mo 50,25 Iosif i‑a pus pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Dumnezeu va veni sigur la voi. Să luați atunci oasele mele de aici.“ 2Mo 1,1 Asuprirea fiilor lui Israel în Egipt Acestea sunt numele fiilor lui Israel care au venit în Egipt împreună cu Iacov și împreună cu familiile lor: 2Mo 1,7 Fiii lui Israel au fost roditori și s‑au înmulțit foarte mult. Ei au devenit numeroși și au ajuns puternici, astfel încât țara s‑a umplut de ei. 2Mo 1,9 El a zis poporului său: „Iată că poporul fiilor lui Israel este prea mare și prea puternic pentru noi. 2Mo 1,12 Însă cu cât erau mai asupriți, cu atât se înmulțeau și se răspândeau mai mult. Egiptenii s‑au scârbit de fiii lui Israel. 2Mo 1,13 Atunci egiptenii i‑au supus la muncă pe fiii lui Israel cu asprime. 2Mo 2,23 Dumnezeu ia aminte la suferința fiilor lui Israel În timpul acelor zile multe, regele Egiptului a murit. Fiii lui Israel suspinau în robia lor și strigau. Și strigătul lor după ajutor, din cauza robiei, s‑a suit până la Dumnezeu. 2Mo 2,25 Astfel, Dumnezeu a privit spre fiii lui Israel și Dumnezeu a luat aminte. 2Mo 3,9 Iată că strigătul fiilor lui Israel a ajuns până la Mine. Am văzut cum îi asupresc egiptenii. 2Mo 3,10 Acum, vino! Te voi trimite la Faraon ca să scoți din Egipt poporul Meu, pe fiii lui Israel. 2Mo 3,11 Moise I‑a răspuns lui Dumnezeu: – Cine sunt eu, să merg la Faraon și să‑i scot pe fiii lui Israel din Egipt? 2Mo 3,13 Dar Moise I‑a răspuns lui Dumnezeu: – Iată, când voi merge la fiii lui Israel și le voi zice: „Dumnezeul părinților voștri m‑a trimis la voi“, iar ei mă vor întreba „Care este Numele Său“, ce le voi răspunde? 2Mo 3,14 Dumnezeu i‑a zis lui Moise: – EU SUNT CEL CE SUNT*! Apoi a zis: – Așa să le spui fiilor lui Israel: „EU SUNT“ m‑a trimis la voi. 2Mo 3,15 Dumnezeu i‑a mai zis lui Moise: – Așa să le spui fiilor lui Israel: „DOMNUL*, Dumnezeul părinților voștri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov m‑a trimis la voi. Acesta este Numele Meu pe veci și acesta este o aducere-aminte a Mea din generație în generație.“ 2Mo 3,16 Du‑te, adună‑i pe bătrânii lui Israel* și spune‑le: „DOMNUL, Dumnezeul părinților voștri, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacov, mi S‑a arătat, zicând: «Am luat aminte la voi și la ce vi se face în Egipt. 2Mo 3,18 Ei vor asculta de glasul tău, așa că tu, împreună cu bătrânii lui Israel, veți merge la regele Egiptului și îi veți zice: „DOMNUL, Dumnezeul evreilor, S‑a întâlnit cu noi. Acum, lasă‑ne, te rugăm, să mergem cale de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe DOMNULUI, Dumnezeul nostru.“ 2Mo 4,22 Atunci să‑i spui lui Faraon: «Așa vorbește DOMNUL: ‘Israel este fiul Meu, întâiul Meu născut. 2Mo 4,29 Apoi Moise și Aaron s‑au dus și i‑au adunat pe toți bătrânii fiilor lui Israel. 2Mo 4,31 Poporul a crezut, iar când au auzit că DOMNUL i‑a cercetat pe fiii lui Israel și le‑a văzut suferința, s‑au plecat la pământ și s‑au închinat. 2Mo 5,1 Moise și Aaron înaintea lui Faraon După aceea, Moise și Aaron s‑au dus la Faraon și i‑au zis: – Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul lui Israel: „Lasă‑Mi poporul să plece ca să țină o sărbătoare pentru Mine în pustie.“ 2Mo 5,2 Dar Faraon a răspuns: – Cine este DOMNUL ca să ascult de glasul Lui și să‑l las pe Israel să plece? Nu‑L cunosc pe DOMNUL și nu‑l voi lăsa pe Israel să plece. 2Mo 5,14 Supraveghetorii fiilor lui Israel, care fuseseră puși responsabili peste ei de către asupritorii numiți de Faraon, erau bătuți și întrebați: „De ce n‑ați terminat ieri și astăzi norma de cărămizi pe care‑o făceați înainte?“ 2Mo 5,15 Atunci supraveghetorii fiilor lui Israel au venit și s‑au plâns lui Faraon, zicând: – De ce te porți așa cu robii tăi? 2Mo 5,19 Supraveghetorii fiilor lui Israel și‑au dat seama că sunt în necaz când li s‑a spus: „Nu vi se va micșora norma zilnică de cărămizi!“ 2Mo 6,5 Tot Eu am auzit geamătul fiilor lui Israel, pe care egiptenii îi țin ca robi, și Mi‑am adus aminte de legământul Meu. 2Mo 6,6 De aceea așa să le spui fiilor lui Israel: „Eu sunt DOMNUL și vă voi scoate de sub jugul egiptenilor. Vă voi elibera din robia lor. Vă voi răscumpăra cu un braț întins și cu faptele mărețe ale judecății. 2Mo 6,9 Moise le‑a spus aceste cuvinte fiilor lui Israel, dar ei nu le‑au luat în seamă din cauza deznădejdii duhului lor și a robiei cumplite. 2Mo 6,11 – Du‑te și spune‑i lui Faraon, regele Egiptului, să‑i lase pe fiii lui Israel să plece din țara sa. 2Mo 6,12 Dar Moise a răspuns înaintea DOMNULUI, zicând: – Iată, fiii lui Israel nu m‑au ascultat. Cum mă va asculta deci Faraon pe mine, un vorbitor atât de slab*? 2Mo 6,13 DOMNUL le‑a vorbit lui Moise și Aaron și le‑a dat porunci cu privire la fiii lui Israel și la regele Egiptului, pentru a‑i putea scoate pe fiii lui Israel din țara Egiptului. 2Mo 6,14 Genealogia lui Moise și a lui Aaron Acestea au fost căpeteniile familiilor părinților lor: Fiii lui Ruben, întâiul născut al lui Israel, au fost: Hanoh, Palu, Hețron și Carmi; acestea au fost clanurile lui Ruben. 2Mo 6,26 Iar acești Aaron și Moise sunt cei cărora le‑a zis DOMNUL: „Scoateți‑i pe fiii lui Israel din țara Egiptului, după oștirile lor.“ 2Mo 6,27 Ei sunt cei care i‑au zis lui Faraon, regele Egiptului, să‑i lase pe fiii lui Israel să plece din Egipt – acești Moise și Aaron. 2Mo 7,2 Să‑i spui tot ce‑ți poruncesc, iar fratele tău, Aaron, să‑i spună lui Faraon să‑i lase pe fiii lui Israel să iasă din țara sa. 2Mo 7,4 Când Faraon nu va asculta de voi, Îmi voi întinde mâna împotriva Egiptului și prin faptele mărețe ale judecății Îmi voi scoate oștirile din țara Egiptului, pe fiii lui Israel, poporul Meu. 2Mo 7,5 Egiptenii vor ști că Eu sunt DOMNUL când Îmi voi întinde mâna împotriva Egiptului și îi voi scoate pe fiii lui Israel din mijlocul lor. 2Mo 9,4 Dar DOMNUL va face deosebire între vitele lui Israel și vitele Egiptului pentru ca nimic să nu moară din ce este al fiilor lui Israel.’»“ 2Mo 9,6 În ziua următoare, DOMNUL a făcut întocmai: toate vitele egiptenilor au murit, dar dintre vitele fiilor lui Israel n‑a murit niciuna. 2Mo 9,7 Faraon a trimis pe cineva să cerceteze și iată că niciuna dintre vitele fiilor lui Israel n‑a murit. Inima lui Faraon însă a rămas împietrită* și tot nu a lăsat poporul să plece. 2Mo 9,26 Singurul loc în care n‑a căzut grindină a fost ținutul Goșen, unde locuiau fiii lui Israel. 2Mo 9,35 Astfel inima lui Faraon s‑a împietrit* și nu i‑a lăsat pe fiii lui Israel să plece, după cum spusese DOMNUL prin Moise. 2Mo 10,20 Dar DOMNUL i‑a împietrit* inima lui Faraon și acesta nu i‑a lăsat pe fiii lui Israel să plece. 2Mo 10,23 Nu se vedeau unii pe alții și timp de trei zile nu s‑a ridicat niciunul din locul în care era. Dar toți fiii lui Israel au avut lumină în locuințele lor. 2Mo 11,7 Dar între fiii lui Israel nici măcar un câine nu va lătra, nici la animale, nici la oameni, ca să știți ce deosebire face DOMNUL între Egipt și Israel.“ 2Mo 11,10 Moise și Aaron au făcut toate aceste minuni înaintea lui Faraon, dar DOMNUL a împietrit* inima lui Faraon și acesta nu i‑a lăsat pe fiii lui Israel să plece din țara sa. 2Mo 12,3 Vorbiți întregii comunități a lui Israel, zicând: «În ziua a zecea a acestei luni, să‑și ia un miel* pentru fiecare familie, un miel pentru fiecare casă. 2Mo 12,6 Să aveți grijă de el până în ziua a paisprezecea a lunii, apoi întreaga adunare a comunității lui Israel să‑l înjunghie între cele două seri*. 2Mo 12,15 Timp de șapte zile să mâncați azime. Chiar din prima zi să scoateți aluatul din casele voastre, pentru că oricine mănâncă pâine dospită din prima zi până în a șaptea zi va fi nimicit din Israel. 2Mo 12,19 Timp de șapte zile să nu fie aluat în casele voastre, pentru că oricine mănâncă ce este dospit va fi nimicit din comunitatea lui Israel, fie că este străin, fie că este băștinaș. 2Mo 12,21 Moise i‑a chemat pe toți bătrânii lui Israel și le‑a zis: „Duceți‑vă și luați un miel pentru clanurile voastre și înjunghiați mielul de Paște. 2Mo 12,27 să le răspundeți: «Este jertfa de Paște în cinstea DOMNULUI, pentru că El a trecut pe lângă* casele fiilor lui Israel în Egipt, atunci când i‑a lovit pe egipteni și a eliberat familiile noastre.»“ Poporul s‑a plecat la pământ și s‑a închinat. 2Mo 12,28 Apoi fiii lui Israel au plecat și au făcut așa cum DOMNUL le‑a poruncit lui Moise și Aaron; așa au făcut. 2Mo 12,31 Faraon i‑a chemat pe Moise și pe Aaron în timpul nopții și le‑a zis: „Ridicați‑vă! Ieșiți din mijlocul poporului meu, voi și fiii lui Israel. Plecați! Slujiți‑I DOMNULUI, așa cum ați zis. 2Mo 12,35 Fiii lui Israel au făcut așa cum le‑a spus Moise; au cerut egiptenilor lucruri de argint și de aur, precum și îmbrăcăminte. 2Mo 12,37 Fiii lui Israel au călătorit pe jos, din Ramses spre Sucot. Ei erau în jur de șase sute de mii de bărbați care mergeau pe jos*, în afară de femei și copii. 2Mo 12,40 Perioada de ședere a fiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci de ani. 2Mo 12,42 Pentru că, în noaptea aceea, DOMNUL a vegheat să‑i scoată din țara Egiptului, toți fiii lui Israel, de‑a lungul generațiilor lor, trebuie să țină acea noapte de veghe în cinstea DOMNULUI. 2Mo 12,47 Paștele să fie ținut de întreaga comunitate a lui Israel. 2Mo 12,50 Toți fiii lui Israel au făcut așa cum DOMNUL le poruncise lui Moise și Aaron; așa au făcut. 2Mo 12,51 În ziua aceea, DOMNUL i‑a scos pe fiii lui Israel din țara Egiptului, după oștirile lor.