Noua Traducere Românească (2196 Treffer)

1Mo 1,1 Istoria creării cerurilor și a pământului La început, Dumnezeu* a creat cerurile* și pământul. 1Mo 1,2 Pământul era pustiu* și gol. Peste suprafața adâncului era întuneric, iar Duhul lui Dumnezeu plutea peste fața apelor. 1Mo 1,3 Atunci Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!“ Și a fost lumină. 1Mo 1,4 Dumnezeu a văzut că lumina era bună și a separat lumina de întuneric. 1Mo 1,5 Dumnezeu a numit lumina „zi“, iar întunericul l‑a numit „noapte“. Astfel, a fost o seară și a fost o dimineață: ziua întâi. 1Mo 1,6 Dumnezeu a zis: „Să fie o întindere* în mijlocul apelor și ea să separe apele de ape!“ 1Mo 1,7 Astfel, Dumnezeu a făcut întinderea și a separat apele care sunt sub întindere de apele care sunt deasupra întinderii. Și așa a fost. 1Mo 1,8 Dumnezeu a numit întinderea „ceruri“. Astfel, a fost o seară și a fost o dimineață: ziua a doua. 1Mo 1,9 Dumnezeu a zis: „Să se adune la un loc apele care sunt sub ceruri și să apară uscatul!“ Și așa a fost. 1Mo 1,10 Dumnezeu a numit uscatul „pământ“, iar apele care au fost adunate, le‑a numit „mări“. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 1Mo 1,11 Atunci Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vegetație: plante care să facă sămânță și pomi fructiferi care să facă rod cu sămânță în el pe pământ, după felul lor!“ Și așa a fost. 1Mo 1,12 Pământul a dat vegetație: plante care fac sămânță, după felul lor, și pomi care fac rod cu sămânță în el, după felul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 1Mo 1,14 Dumnezeu a zis: „Să fie niște luminători pe întinderea cerurilor, care să separe ziua de noapte. Ei să fie pentru semne*, pentru anotimpuri, pentru zile și pentru ani 1Mo 1,16 Dumnezeu a făcut cei doi luminători mari: luminătorul cel mare, ca să stăpânească ziua, și luminătorul cel mic, ca să stăpânească noaptea; a făcut și stelele. 1Mo 1,17 Dumnezeu i‑a așezat pe întinderea cerurilor, ca să dea lumină pe pământ, 1Mo 1,18 să stăpânească ziua și noaptea și să separe lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 1Mo 1,20 Dumnezeu a zis: „Să mișune apele de ființe vii și să zboare păsări deasupra pământului, pe suprafața întinderii cerurilor!“ 1Mo 1,21 Astfel, Dumnezeu a creat făpturile cele mari din ape, orice ființă vie, care se mișcă și de care mișună apele, după felul ei, și orice pasăre înaripată, după felul ei. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 1Mo 1,22 Dumnezeu le‑a binecuvântat, zicând: „Fiți roditoare, înmulțiți‑vă și umpleți apele mărilor. Să se înmulțească și păsările pe pământ!“ 1Mo 1,24 Dumnezeu a zis: „Să dea pământul ființe vii, după felul lor: vite,* târâtoare* și vietăți ale pământului, după felul lor!“ Și așa a fost. 1Mo 1,25 Dumnezeu a făcut vietățile pământului, după felul lor, vitele, după felul lor, și orice târâtoare a pământului, după felul ei. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 1Mo 1,26 Crearea omului Atunci Dumnezeu a zis: „Să facem om* după chipul Nostru, după asemănarea Noastră. Ei să domnească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul și peste orice animal care se târăște pe pământ!“ 1Mo 1,27 Astfel, Dumnezeu l‑a creat pe om după chipul Său, după chipul lui Dumnezeu l‑a creat; bărbat și femeie i‑a creat. 1Mo 1,28 Dumnezeu i‑a binecuvântat și le‑a zis: „Fiți roditori și înmulțiți‑vă, umpleți pământul și supuneți‑l. Domniți peste peștii mării, peste păsările cerului și peste orice vietate care se târăște pe pământ!“ 1Mo 1,29 Apoi Dumnezeu a zis: „Iată, v‑am dat orice plantă care face sămânță și care este pe suprafața întregului pământ și orice pom care are fruct cu sămânță în el. Le veți avea ca hrană. 1Mo 1,31 Dumnezeu S‑a uitat la tot ce a făcut și iată că toate erau foarte bune. Astfel, a fost o seară și a fost o dimineață: ziua a șasea. 1Mo 2,2 În ziua a șaptea, Dumnezeu Și‑a sfârșit lucrarea pe care o făcuse. El S‑a odihnit* în ziua a șaptea de toată lucrarea pe care o făcuse. 1Mo 2,3 Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit‑o, pentru că în ea S‑a odihnit de* toată lucrarea pe care a făcut‑o în creație. 1Mo 2,4 Adam și Eva Aceasta este istoria* cerurilor și a pământului, când au fost create. În ziua când DOMNUL Dumnezeu* a făcut pământul și cerurile, 1Mo 2,5 pe pământ nu era încă niciun tufiș, iar iarba câmpului încă nu încolțise pentru că DOMNUL Dumnezeu nu dăduse ploaie pe pământ și nu era niciun om ca să lucreze pământul, 1Mo 2,7 Atunci DOMNUL Dumnezeu l‑a întocmit pe Adam* din țărâna pământului și a suflat în nările lui suflare de viață, iar Adam a devenit un suflet viu. 1Mo 2,8 DOMNUL Dumnezeu a plantat o grădină în Eden, în răsărit, și l‑a pus acolo pe omul pe care îl întocmise. 1Mo 2,9 DOMNUL Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi plăcuți la vedere și buni pentru hrană, precum și Pomul Vieții, în mijlocul grădinii, și Pomul Cunoașterii Binelui și a Răului. 1Mo 2,15 DOMNUL Dumnezeu l‑a luat pe Adam și l‑a așezat în grădina Edenului, ca s‑o lucreze și s‑o păzească. 1Mo 2,16 DOMNUL Dumnezeu i‑a poruncit lui Adam, zicând: „Să mănânci, desigur, din orice pom din grădină, 1Mo 2,18 Apoi DOMNUL Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca Adam să fie singur. Îi voi face un ajutor potrivit.“ 1Mo 2,19 DOMNUL Dumnezeu a întocmit din pământ fiecare vietate a câmpului și fiecare pasăre a cerului și le‑a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi. Și orice nume pe care Adam îl punea fiecărei ființe vii, acela îi era numele. 1Mo 2,21 Atunci DOMNUL Dumnezeu a trimis un somn adânc peste Adam, iar acesta a adormit. El a luat una dintre coastele lui și a închis carnea la locul ei. 1Mo 2,22 Și, din coasta pe care a luat‑o din Adam, DOMNUL Dumnezeu a făcut o femeie și a adus‑o la Adam. 1Mo 3,1 Căderea în păcat și consecințele sale Șarpele era mai viclean* decât orice vietate a câmpului, pe care o făcuse DOMNUL Dumnezeu. El i‑a zis femeii: – A zis într-adevăr Dumnezeu: „Să nu mâncați din orice pom din grădină“? 1Mo 3,3 dar despre pomul care este în mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncați din el și nici să nu‑l atingeți, ca nu cumva să muriți!“ 1Mo 3,5 Căci Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu*, cunoscând binele și răul. 1Mo 3,8 Ei au auzit glasul* DOMNULUI Dumnezeu, Care umbla prin grădină în adierea* zilei, și s‑au ascuns de fața DOMNULUI Dumnezeu printre pomii din grădină. 1Mo 3,9 Dar DOMNUL Dumnezeu l‑a chemat pe Adam și i‑a zis: – Unde ești? 1Mo 3,13 Atunci DOMNUL Dumnezeu i‑a zis femeii: – Ce‑ai făcut? Femeia a răspuns: – Șarpele m‑a înșelat și am mâncat. 1Mo 3,14 DOMNUL Dumnezeu i‑a zis șarpelui: „Pentru că ai făcut aceasta, blestemat ești tu între toate vitele și între toate vietățile de pe câmp. Vei umbla pe pântec și vei mânca țărână în toate zilele vieții tale. 1Mo 3,21 DOMNUL Dumnezeu a făcut niște tunici din piele pentru Adam și pentru soția sa și i‑a îmbrăcat. 1Mo 3,22 Atunci DOMNUL Dumnezeu a zis: „Iată, omul a ajuns ca unul dintre Noi, cunoscând binele și răul. Acum, să nu cumva să‑și întindă mâna și să ia și din Pomul Vieții ca să mănânce și să trăiască veșnic!“ 1Mo 3,23 Astfel, DOMNUL Dumnezeu l‑a trimis* pe om afară din grădina Edenului ca să lucreze pământul din care fusese luat. 1Mo 4,25 Adam a cunoscut‑o din nou pe soția sa. Aceasta a născut un fiu căruia i‑a pus numele Set*, zicând: „Dumnezeu mi‑a rânduit o altă sămânță* în locul lui Abel, deoarece l‑a ucis Cain.“ 1Mo 5,1 Urmașii lui Adam până la Noe Aceasta este cartea istoriei* lui Adam. În ziua în care l‑a creat Dumnezeu pe om*, l‑a făcut după asemănarea lui Dumnezeu. 1Mo 5,22 După nașterea lui Metușelah, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani și i s‑au mai născut fii și fiice. 1Mo 5,24 Enoh a umblat cu Dumnezeu. Apoi n‑a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu l‑a luat. 1Mo 6,2 fiii lui Dumnezeu au văzut că fiicele oamenilor erau frumoase și și‑au luat soții dintre toate acelea pe care le‑au ales. 1Mo 6,4 Uriașii* erau pe pământ în zilele acelea, și chiar și după aceea, când fiii lui Dumnezeu* au intrat* la fiicele oamenilor și ele le‑au născut copii. Aceștia au fost vitejii din vechime, oameni cu renume. 1Mo 6,9 Vestirea potopului Aceasta este istoria* lui Noe. Noe a fost un om drept, fără pată în generația sa*. Noe a umblat cu Dumnezeu. 1Mo 6,11 Pământul era pervertit înaintea lui Dumnezeu și plin de violență. 1Mo 6,12 Dumnezeu S‑a uitat spre pământ și iată că acesta era pervertit, căci orice făptură* își pervertise calea pe pământ. 1Mo 6,13 Dumnezeu i‑a zis lui Noe: „Sfârșitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, pentru că pământul este plin de violență din cauza lor. Iată, le voi distruge împreună cu pământul. 1Mo 6,22 Noe a făcut totul așa cum i‑a poruncit Dumnezeu; așa a făcut. 1Mo 7,9 au intrat în arca lui Noe două câte două, mascul și femelă, așa cum i‑a poruncit Dumnezeu lui Noe. 1Mo 7,16 Cele ce au venit erau mascul și femelă din orice făptură. Ele au intrat în arcă, așa cum i‑a poruncit Dumnezeu lui Noe. Apoi DOMNUL a închis arca în urma acestuia. 1Mo 8,1 Dumnezeu Și‑a adus aminte* de Noe și de toate vietățile sălbatice și toate vitele care erau cu el în arcă. Dumnezeu a făcut să sufle un vânt peste pământ, iar apele s‑au potolit. 1Mo 8,15 Atunci Dumnezeu i‑a vorbit lui Noe, zicând: 1Mo 9,1 Legământul lui Dumnezeu cu Noe Dumnezeu i‑a binecuvântat pe Noe și pe fiii săi și le‑a zis: „Fiți roditori, înmulțiți‑vă și umpleți pământul! 1Mo 9,6 Celui ce varsă sângele omului, de om sângele‑i va fi vărsat; căci după chipul lui Dumnezeu l‑a făcut El pe om. 1Mo 9,8 Apoi Dumnezeu le‑a vorbit lui Noe și fiilor lui, care erau cu el, zicând: 1Mo 9,12 Dumnezeu a zis: „Acesta este semnul legământului pe care‑l fac între Mine și voi și orice ființă vie care este cu voi, de‑a lungul generațiilor viitoare: 1Mo 9,16 Când curcubeul va fi în nori, îl voi vedea și Îmi voi aminti de legământul veșnic dintre Dumnezeu și orice ființă vie, de orice trup, care este pe pământ.“ 1Mo 9,17 Dumnezeu i‑a zis lui Noe: „Acesta este semnul legământului pe care l‑am încheiat între Mine și orice făptură care este pe pământ.“ 1Mo 9,27 Fie ca Dumnezeu să mărească teritoriul lui Iafet*; el să locuiască în corturile lui Sem, iar Canaan să‑i fie rob.“ 1Mo 17,3 Atunci Avram s‑a aruncat cu fața la pământ, iar Dumnezeu a vorbit cu el, zicând: 1Mo 17,9 Apoi Dumnezeu i‑a zis lui Avraam: – În ce te privește pe tine, să păzești legământul Meu, tu și sămânța ta după tine de‑a lungul generațiilor ei. 1Mo 17,15 Dumnezeu i‑a zis lui Avraam: – În ce o privește pe Sarai, soția ta, să n‑o mai numești Sarai, căci numele ei va fi Sara*. 1Mo 17,18 Apoi Avraam I‑a zis lui Dumnezeu: – Aș vrea ca Ismael să trăiască înaintea Ta! 1Mo 17,19 Dar Dumnezeu i‑a zis: – Cu siguranță soția ta, Sara, îți va naște un fiu căruia să‑i pui numele Isaac*. Eu voi încheia legământul Meu cu el, ca pe un legământ veșnic cu el și cu sămânța* lui după el. 1Mo 17,22 Când a terminat de vorbit cu Avraam, Dumnezeu S‑a înălțat de la el. 1Mo 17,23 Avraam i‑a luat pe fiul său Ismael, pe toți cei născuți în casa lui și pe toți cei cumpărați cu argintul său, pe toți bărbații din casa lui, și le‑a circumcis carnea prepuțului chiar în ziua aceea, așa cum îi spusese Dumnezeu. 1Mo 19,29 Lot și fiicele sale Atunci când Dumnezeu a distrus cetățile din câmpie, Și‑a adus aminte de Avraam și l‑a scos pe Lot din mijlocul nenorocirii, când a nimicit cetățile în care locuise Lot. 1Mo 20,3 Dar Dumnezeu a venit la Abimelek noaptea într‑un vis și i‑a zis: – Iată, vei muri din cauza femeii pe care ai luat‑o, căci este măritată cu altcineva. 1Mo 20,6 Atunci Dumnezeu i‑a zis în vis: – Da, știu că ai făcut acest lucru în curăție de inimă, dar te‑am oprit să păcătuiești împotriva Mea. De aceea nu te‑am lăsat să te atingi de ea. 1Mo 20,11 Avraam a răspuns: – Mi‑am zis: „Sigur nu este teamă de Dumnezeu în locul acesta și mă vor ucide din cauza soției mele.“ 1Mo 20,13 Când Dumnezeu m‑a făcut să părăsesc casa tatălui meu, i‑am zis Sarei: „Aceasta este favoarea pe care să mi‑o faci: în orice loc în care vom ajunge să spui despre mine: «El este fratele meu»“. 1Mo 20,17 Atunci Avraam s‑a rugat lui Dumnezeu, iar Dumnezeu i‑a vindecat pe Abimelek, pe soția lui, precum și pe roabele lui, așa încât au putut avea copii. 1Mo 21,2 Sara a rămas însărcinată și i‑a născut lui Avraam un fiu la bătrânețe, la vremea hotărâtă, despre care îi vorbise Dumnezeu. 1Mo 21,4 Avraam l‑a circumcis pe fiul său Isaac, la vârsta de opt zile, așa cum i‑a poruncit Dumnezeu. 1Mo 21,6 Sara a zis: „Dumnezeu m‑a făcut să râd și oricine va auzi despre acest lucru va râde împreună cu mine.“ 1Mo 21,12 Dar Dumnezeu i‑a zis lui Avraam: „Să nu fii tulburat* din cauza băiatului și a roabei tale. Ascult‑o pe Sara în tot ce îți spune, pentru că prin Isaac își va primi numele sămânța* ta. 1Mo 21,17 Dar Dumnezeu a auzit glasul băiatului. Îngerul lui Dumnezeu a strigat din ceruri către Agar și i‑a zis: „Ce se întâmplă, Agar? Nu te teme, pentru că Dumnezeu a auzit glasul băiatului din locul în care este. 1Mo 21,19 Apoi Dumnezeu i‑a deschis ochii, iar ea a văzut o fântână cu apă. S‑a dus, a umplut burduful cu apă și i‑a dat băiatului să bea. 1Mo 21,20 Dumnezeu a fost cu băiatul, iar el a crescut, a locuit în pustie și a ajuns arcaș. 1Mo 21,22 Legământul dintre Avraam și Abimelek În vremea aceea, Abimelek, împreună cu Pihol, comandantul oștirii sale, i‑au vorbit lui Avraam, zicând: – Dumnezeu este cu tine în tot ceea ce faci. 1Mo 21,23 Jură‑mi acum pe Dumnezeu că nu mă vei trăda nici pe mine, nici pe copiii mei, nici pe descendenții mei, ci, așa cum eu am arătat îndurare față de tine, tot așa vei arăta și tu față de mine și față de țara în care locuiești ca străin. 1Mo 22,1 Încercarea credinței lui Avraam După toate acestea, Dumnezeu l‑a pus la încercare pe Avraam și i‑a zis: – Avraam! El a răspuns: – Iată‑mă! 1Mo 22,2 Dumnezeu i‑a zis: – Ia‑l pe fiul tău, pe singurul tău fiu pe care‑l iubești, pe Isaac, du‑te în ținutul Moria și jertfește‑l acolo ca ardere‑de‑tot pe unul dintre munții despre care îți voi spune. 1Mo 22,3 Avraam s‑a sculat dis‑de‑dimineață, și‑a înșeuat măgarul, i‑a luat pe doi dintre slujitorii săi și pe fiul său Isaac, a tăiat lemne pentru arderea‑de‑tot, apoi s‑a ridicat și a plecat spre locul despre care îi vorbise Dumnezeu. 1Mo 22,8 Avraam i‑a răspuns: – Dumnezeu Însuși Se va îngriji de mielul pentru arderea‑de‑tot, fiule. Și cei doi au mers împreună mai departe. 1Mo 22,9 Când au ajuns în locul despre care îi spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar și a așezat lemnele pe el. După aceea, l‑a legat pe fiul său Isaac și l‑a pus pe altar, deasupra lemnelor. 1Mo 22,12 Îngerul i‑a zis: – Nu pune mâna pe băiat. Nu‑i face nimic, pentru că acum știu că te temi de Dumnezeu, întrucât nu l‑ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine. 1Mo 23,6 – Ascultă‑ne, stăpâne! Tu ești un prinț al lui Dumnezeu printre noi. Înmormântează‑ți moarta în cel mai bun dintre mormintele noastre. Niciunul dintre noi nu te va opri să‑ți înmormântezi moarta în mormântul lui.