Noua Traducere Românească (900 Treffer)

Rut 4,17 Vecinele i‑au pus numele Obed, zicând: „I s‑a născut un fiu lui Naomi.“ El a fost tatăl lui Ișai, tatăl lui David. Rut 4,22 din Obed s‑a născut Ișai, iar din Ișai s‑a născut David. 1Sam 16,13 Samuel a luat cornul cu untdelemn și l‑a uns în mijlocul fraților lui, iar Duhul DOMNULUI a venit peste David, începând din ziua aceea. După toate acestea, Samuel s‑a ridicat și a plecat la Rama. 1Sam 16,19 Saul a trimis mesageri la Ișai, zicând: – Trimite‑mi‑l pe David, fiul tău, cel care este cu turmele. 1Sam 16,20 Ișai a luat un măgar încărcat cu pâine, un burduf de vin și un ied pe care le‑a trimis lui Saul prin fiul său David. 1Sam 16,21 David a venit la Saul și s‑a înfățișat înaintea lui. Lui Saul i‑a plăcut foarte mult de David și l‑a luat să‑i poarte armele. 1Sam 16,22 Saul a trimis la Ișai să‑i spună: – Dă‑i voie lui David să rămână în slujba mea, pentru că a găsit bunăvoință înaintea mea.* 1Sam 16,23 Ori de câte ori venea duhul de la Dumnezeu asupra lui Saul, David lua lira și cânta. Atunci Saul avea parte de alinare, se simțea mai bine, iar duhul cel rău pleca de la el. 1Sam 17,12 David era fiul acelui efratit pe nume Ișai, din Betleemul lui Iuda. El avea opt fii, iar în zilele lui Saul, era bătrân, înaintat în vârstă. 1Sam 17,14 David era cel mai tânăr. Cei trei fii mai mari îl urmaseră pe Saul. 1Sam 17,15 David însă pleca și se întorcea de la Saul pentru a paște turma tatălui său, la Betleem. 1Sam 17,17 Ișai i‑a zis fiului său David: „Ia, te rog, pentru frații tăi, efa* aceasta de grâne prăjite și aceste zece pâini și du‑le repede în tabără. 1Sam 17,20 David s‑a sculat dis‑de‑dimineață, a lăsat turma în grija unui paznic, a luat cu el tot ce i‑a poruncit Ișai și a plecat. Când a ajuns în tabără, armata se alinia în poziție de luptă, scoțând strigăte de război. 1Sam 17,22 David și‑a lăsat lucrurile în grija celui ce păzea bagajele și a fugit la pozițiile de luptă. Cum a ajuns, și‑a întrebat frații de sănătate. 1Sam 17,23 Pe când vorbea cu ei, iată că viteazul pe nume Goliat, filisteanul din Gat, a ieșit din rândurile filistenilor. El a rostit aceleași cuvinte ca mai înainte, iar David le‑a auzit. 1Sam 17,26 David i‑a întrebat pe bărbații care stăteau lângă el: – Ce i se va face celui care‑l va ucide pe acest filistean și va ridica astfel disprețul de peste Israel? Cine este acest filistean, acest necircumcis, ca să batjocorească oștirile Dumnezeului cel Viu? 1Sam 17,28 Eliab, fratele lui cel mai mare, l‑a auzit vorbind cu bărbații, s‑a aprins de mânie împotriva lui David și i‑a zis: – De ce ai venit și cu cine ai lăsat acele puține oi în pustie? Îți cunosc eu îngâmfarea și răutatea inimii. Ai venit să vezi lupta. 1Sam 17,29 David a zis: – Cu ce am greșit acum? Nu pot nici măcar să vorbesc? 1Sam 17,31 Cuvintele rostite de David au fost auzite și istorisite lui Saul, care a trimis după el. 1Sam 17,32 David i‑a zis lui Saul: – Niciun om să nu se descurajeze în inima lui din cauza acestuia. Robul tău va merge și se va lupta cu acest filistean. 1Sam 17,33 Saul însă i‑a zis lui David: – Nu poți să mergi împotriva acestui filistean ca să te lupți cu el, fiindcă tu ești doar un tinerel, pe când el este un războinic încă din tinerețea lui. 1Sam 17,34 Dar David i‑a zis lui Saul: – Robul tău era păstor la turmele tatălui său. Când venea un leu sau un urs și lua o oaie din turmă, 1Sam 17,37 David a zis: – DOMNUL, Care m‑a scăpat din laba leului și a ursului, mă va scăpa și din mâna acestui filistean. Atunci Saul i‑a zis lui David: – Du‑te și DOMNUL să fie cu tine. 1Sam 17,38 Saul l‑a îmbrăcat pe David cu armura sa: i‑a pus un coif de bronz pe cap și l‑a îmbrăcat cu o platoșă din zale. 1Sam 17,39 David a legat sabia lui Saul peste armură și a încercat să meargă, deoarece nu era obișnuit cu ele. S‑a dezbrăcat însă de ele, zicându‑i lui Saul: – Nu pot să merg cu ele, căci nu sunt obișnuit. 1Sam 17,41 Filisteanul se apropia din ce în ce mai mult de David, iar cel ce‑i ducea scutul era înaintea lui. 1Sam 17,42 Filisteanul s‑a uitat și când l‑a văzut pe David, l‑a disprețuit, căci acesta nu era decât un tinerel roșcovan și cu înfățișare frumoasă. 1Sam 17,43 El i‑a zis lui David: – Sunt eu un câine de vii la mine cu toiege? Apoi l‑a blestemat pe David în numele dumnezeilor săi. 1Sam 17,44 Filisteanul i‑a zis lui David: – Vino la mine și voi da trupul tău păsărilor cerului și fiarelor câmpului. 1Sam 17,45 David i‑a zis filisteanului: – Tu vii la mine cu sabie, suliță și lance, dar eu vin la tine în Numele DOMNULUI Oștirilor, Dumnezeul oștirilor lui Israel, pe Care tu L‑ai batjocorit. 1Sam 17,48 De îndată ce filisteanul a început să se apropie de David, acesta a alergat repede înspre liniile de luptă ca să‑l înfrunte. 1Sam 17,49 David și‑a băgat mâna în traistă* de unde a scos o piatră. A aruncat piatra cu ajutorul praștiei și l‑a lovit pe filistean în frunte. Piatra a pătruns în fruntea lui, iar el a căzut cu fața la pământ. 1Sam 17,50 Astfel, cu o praștie și cu o piatră, David a fost mai tare decât filisteanul. El l‑a lovit pe filistean și l‑a ucis. David n‑a avut nici măcar o sabie în mână. 1Sam 17,51 Apoi David a alergat și s‑a oprit lângă filistean. I‑a luat sabia, a scos‑o din teaca ei și i‑a tăiat capul cu ea. Când au văzut că viteazul lor era mort, filistenii au luat‑o la fugă. 1Sam 17,54 David a luat capul filisteanului și l‑a adus la Ierusalim, iar armele filisteanului le‑a dus la el în cort. 1Sam 17,55 Când l‑a văzut Saul pe David ieșind împotriva filisteanului, l‑a întrebat pe Abner, conducătorul oștirii: – Abner, al cui fiu este acest tânăr? Abner i‑a răspuns: – Viu este sufletul tău, rege, că nu știu. 1Sam 17,57 Îndată ce David s‑a întors de la uciderea filisteanului, Abner l‑a luat și l‑a adus înaintea lui Saul. David avea în mână capul filisteanului. 1Sam 17,58 Saul i‑a zis: – Al cui fiu ești, tinere? David i‑a răspuns: – Sunt fiul robului tău Ișai din Betleem. 1Sam 18,1 David, invidiat de Saul După ce David a terminat de vorbit cu Saul, sufletul lui Ionatan s‑a legat de sufletul lui David. Ionatan l‑a iubit ca pe propriul său suflet. 1Sam 18,2 În ziua aceea, Saul l‑a ținut pe David la el și nu l‑a lăsat să se întoarcă în casa tatălui său. 1Sam 18,3 Ionatan a încheiat un legământ cu David pentru că îl iubea ca pe propriul său suflet. 1Sam 18,4 Ionatan și‑a scos mantaua pe care o purta și i‑a dat‑o lui David. I‑a dat și hainele sale de luptă, sabia sa, arcul său și cingătoarea sa. 1Sam 18,5 David se ducea oriunde îl trimitea Saul, și reușea* în toate. De aceea Saul l‑a pus în fruntea războinicilor. Lucrul acesta a fost plăcut atât înaintea întregului popor, cât și înaintea slujitorilor lui Saul.* 1Sam 18,6 La întoarcerea lui David de la uciderea filisteanului, în timp ce veneau ei, femeile din toate cetățile lui Israel au ieșit în întâmpinarea regelui Saul. Ele cântau cântări de bucurie și dansau în sunetul tamburinelor și al lăutelor. 1Sam 18,7 Femeile cântau, în veselia lor, zicând: „Saul a ucis miile lui, iar David zecile lui de mii.“ 1Sam 18,8 Lui Saul nu i‑au plăcut aceste cuvinte și s‑a înfuriat foarte tare, zicând: „I‑au dat lui David zecile de mii, iar mie doar miile. Acum nu‑i mai lipsește decât regatul.“ 1Sam 18,9 Și din ziua aceea, Saul l‑a privit cu suspiciune* pe David. 1Sam 18,10 În ziua următoare, duhul cel rău* de la Dumnezeu a venit peste Saul, care profețea* înăuntrul casei sale. David cânta la liră, așa cum făcea în fiecare zi, iar Saul avea în mână o suliță. 1Sam 18,11 Saul a aruncat sulița, gândindu‑se: „Îl voi țintui pe David de zid.“ Însă David s‑a ferit de el de două ori. 1Sam 18,12 Lui Saul i‑a fost teamă de David pentru că DOMNUL era cu acesta, dar de Saul Se îndepărtase. 1Sam 18,13 De aceea Saul l‑a îndepărtat de lângă el și l‑a pus căpetenie peste o mie de oameni. David ieșea și intra în fruntea poporului. 1Sam 18,15 Când Saul a văzut că David reușea întotdeauna, i‑a fost frică de el. 1Sam 18,16 Însă tot Israelul și Iuda îl iubeau pe David pentru că acesta ieșea și intra în fruntea lor. 1Sam 18,17 Atunci Saul i‑a zis lui David: – Iată, ți‑o voi da de soție pe Merab, fiica mea cea mare; numai să‑mi fii un luptător viteaz și să porți războaiele DOMNULUI! Saul însă își zicea: „Să nu fie mâna mea împotriva lui, ci să fie mâna filistenilor împotriva lui.“ 1Sam 18,18 David i‑a răspuns lui Saul: – Cine sunt eu și cine este neamul meu, clanul tatălui meu în Israel, ca să fiu ginerele regelui? 1Sam 18,19 Însă atunci când a sosit timpul ca Merab, fiica lui Saul, să‑i fie dată lui David de soție, ea a fost dată lui Adriel din Mehola. 1Sam 18,20 David, ginerele lui Saul Mihal, o altă fiică a lui Saul, îl iubea pe David. L‑au înștiințat pe Saul, iar lui i‑a plăcut lucrul acesta. 1Sam 18,21 Atunci Saul și‑a zis: „I‑o voi da ca să‑i fie o cursă și astfel mâna filistenilor va fi împotriva lui.“ Saul i‑a zis lui David pentru a doua oară: – Astăzi vei fi ginerele meu. 1Sam 18,22 Apoi Saul le‑a poruncit slujitorilor săi: – Vorbiți‑i lui David în taină și spuneți‑i: „Iată că regele își găsește plăcerea în tine și toți slujitorii săi te iubesc. Acceptă, așadar, să fii ginerele regelui.“ 1Sam 18,23 Slujitorii lui Saul i‑au spus aceste cuvinte lui David, dar David a zis: – Credeți că este un lucru neînsemnat să fii ginerele regelui? Eu sunt un om sărac și de puțină însemnătate. 1Sam 18,24 Slujitorii lui Saul l‑au înștiințat de cuvintele acestea pe care le spusese David. 1Sam 18,25 Atunci Saul a zis: „Așa să‑i vorbiți lui David: «Regele nu dorește zestre, ci o sută de prepuțuri de‑ale filistenilor, astfel încât regele să fie răzbunat pe dușmanii lui.»“ Saul însă plănuia să‑l facă pe David să cadă în mâinile filistenilor. 1Sam 18,26 Slujitorii lui Saul i‑au spus aceste cuvinte lui David, și propunerea de a fi ginerele regelui a fost dreaptă în ochii lui David. Înainte să se împlinească vremea hotărâtă, 1Sam 18,27 David s‑a ridicat, a plecat împreună cu oamenii săi și a ucis două sute de filisteni. A adus prepuțurile lor și le‑a dat în număr întreg regelui, ca să devină ginerele regelui. Atunci Saul i‑a dat‑o de soție pe fiica sa Mihal. 1Sam 18,28 Când Saul a văzut și a înțeles că DOMNUL era cu David și că Mihal, fiica lui, îl iubea, 1Sam 18,29 s‑a temut și mai tare de David. Saul i‑a fost dușman lui David în toate zilele. 1Sam 18,30 Domnitorii filisteni ieșeau la război și, ori de câte ori ieșeau, David reușea mai multe isprăvi* decât toți slujitorii lui Saul. Și numele lui a ajuns foarte prețuit. 1Sam 19,1 David, persecutat de Saul Saul a vorbit cu fiul său Ionatan și cu toți slujitorii săi să‑l omoare pe David. Însă Ionatan, fiul lui Saul, îl aprecia foarte mult pe David. 1Sam 19,2 Prin urmare, Ionatan l‑a înștiințat pe David, zicând: – Tatăl meu, Saul, caută să te omoare. De aceea, te rog, păzește‑te mâine dimineață și stai într‑un loc ascuns. 1Sam 19,4 Ionatan l‑a vorbit de bine pe David tatălui său Saul, zicându‑i: – Să nu păcătuiască regele împotriva robului său David, pentru că el n‑a păcătuit împotriva ta, ci dimpotrivă, faptele sale ți‑au slujit foarte bine. 1Sam 19,5 Și‑a riscat viața atunci când l‑a ucis pe filistean, iar DOMNUL a adus o mare victorie pentru tot Israelul. Tu ai văzut lucrul acesta și te‑ai bucurat. De ce atunci să păcătuiești împotriva unui sânge nevinovat, omorându‑l pe David fără niciun motiv? 1Sam 19,6 Saul a ascultat de Ionatan și a jurat: – Viu este DOMNUL că David nu va fi omorât. 1Sam 19,7 Atunci Ionatan l‑a chemat pe David și i‑a spus toate aceste cuvinte. Apoi Ionatan l‑a adus pe David la Saul și David a fost înaintea lui ca mai înainte. 1Sam 19,8 Între timp a izbucnit din nou războiul. David a ieșit să lupte împotriva filistenilor și le‑a provocat o înfrângere așa de mare, încât aceștia au fugit dinaintea lui. 1Sam 19,9 Într‑o zi, pe când Saul ședea în casa lui, duhul cel rău* de la DOMNUL a venit peste el. Saul ținea în mână o suliță, iar David cânta la liră. 1Sam 19,10 Saul a încercat să‑l țintuiască pe David cu sulița de zid, însă acesta s‑a ferit de Saul, care a înfipt sulița în perete. Apoi David a fugit și a scăpat în noaptea aceea. 1Sam 19,11 Atunci Saul a trimis niște mesageri la casa lui David ca să‑l pândească, iar dimineața să‑l omoare. Însă Mihal, soția lui David, l‑a înștiințat, zicând: „Dacă nu‑ți scapi viața în noaptea aceasta, mâine vei fi omorât.“ 1Sam 19,12 Mihal l‑a coborât pe David pe fereastră, iar acesta a fugit și a scăpat. 1Sam 19,14 Când Saul a trimis mesagerii să‑l captureze pe David, Mihal le‑a zis că este bolnav. 1Sam 19,15 Dar Saul a trimis mesagerii înapoi să‑l vadă pe David, zicând: – Aduceți‑l la mine, în patul lui, ca să‑l omor. 1Sam 19,18 David a fugit și a scăpat; s‑a dus la Samuel, la Rama și i‑a spus tot ceea ce i‑a făcut Saul. Apoi, împreună cu Samuel, a plecat și a locuit la Naiot. 1Sam 19,19 L‑au înștiințat pe Saul de lucrul acesta, zicând: „Iată, David se află la Naiot, în Rama.“ 1Sam 19,20 Atunci Saul a trimis niște mesageri să‑l prindă pe David. Dar când aceștia au văzut o ceată de profeți profețind și pe Samuel stând în fruntea lor, Duhul lui Dumnezeu a venit peste oamenii lui Saul, astfel că și ei au profețit. 1Sam 19,22 În cele din urmă, a plecat el însuși spre Rama. A ajuns la puțul* cel mare, care se află în Secu și a întrebat: – Unde sunt Samuel și David? Cineva i‑a răspuns: – Iată, sunt la Naiot, în Rama. 1Sam 20,1 David și Ionatan David a fugit din Naiot, din Rama, a venit la Ionatan și l‑a întrebat: – Ce am făcut? Care este nelegiuirea mea și cu ce am păcătuit împotriva tatălui tău de caută să‑mi ia viața? 1Sam 20,3 Dar David a jurat din nou și a zis: – Tatăl tău știe foarte bine că am găsit bunăvoință înaintea ta* și trebuie să‑și fi zis: „Să nu știe Ionatan lucrul acesta, căci s‑ar întrista.“ Cu adevărat, viu este DOMNUL și viu este sufletul tău că între mine și moarte nu este decât un pas. 1Sam 20,4 Ionatan i‑a zis lui David: – Voi face pentru tine orice vei spune. 1Sam 20,5 David i‑a zis lui Ionatan: – Iată, mâine va fi lună nouă* și ar trebui să stau la masă împreună cu regele. Totuși, lasă‑mă să plec și să mă ascund în câmp până în a treia seară. 1Sam 20,6 Dacă tatăl tău va observa lipsa mea, să‑i spui: „David m‑a rugat stăruitor să‑l las să dea o fugă până la Betleem, cetatea sa, căci se aduce acolo o jertfă anuală pentru toată familia.“ 1Sam 20,10 David l‑a întrebat pe Ionatan: – Cine mă va înștiința dacă tatăl tău îți va răspunde cu asprime? 1Sam 20,12 Ionatan i‑a zis lui David: – Martor îmi este DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, că îl voi cerceta pe tatăl meu mâine și poimâine cam pe la ora asta. Iar dacă are gânduri bune față de David, nu voi trimite eu pe cineva la tine și nu‑ți voi dezvălui lucrul acesta? 1Sam 20,15 Să nu‑ți îndepărtezi niciodată bunătatea față de familia mea, nici chiar atunci când DOMNUL va șterge de pe fața pământului pe fiecare din dușmanii lui David. 1Sam 20,16 Ionatan a încheiat legământ cu Casa lui David. „DOMNUL să ceară socoteală din mâna dușmanilor lui David!“ 1Sam 20,17 Ionatan a rostit din nou un jurământ cu David, din dragoste pentru el, căci îl iubea cu o dragoste ca pentru propriul său suflet. 1Sam 20,24 David s‑a ascuns în câmp. A venit luna nouă, și regele s‑a așezat la masă să mănânce. 1Sam 20,25 Regele s‑a așezat, ca de obicei, pe scaunul său, pe scaunul de lângă perete. Ionatan s‑a ridicat, iar Abner s‑a așezat lângă Saul. Locul lui David a rămas însă gol. 1Sam 20,26 Saul n‑a spus nimic în acea zi, pentru că se gândea că s‑a întâmplat ceva cu David. Își spunea: „El nu este curat, cu siguranță nu este curat.“ 1Sam 20,27 În ziua următoare, a doua zi a lunii noi, locul lui David era tot gol. Atunci Saul l‑a întrebat pe fiul său Ionatan: – De ce nu a venit fiul lui Ișai la masă, nici ieri și nici astăzi? 1Sam 20,28 Ionatan i‑a răspuns: – David mi‑a cerut voie să se ducă la Betleem. 1Sam 20,33 Atunci Saul a aruncat sulița spre el ca să‑l lovească. Astfel, Ionatan a înțeles că tatăl său era hotărât să‑l omoare pe David.