1Doch dabei machten die Männer des Stammes Efraïm Gideon heftige Vorwürfe: „Was hast du uns da angetan? Warum hast du uns nicht rufen lassen, als du zum Kampf gegen die Midianiter aufgebrochen bist?“2Doch Gideon antwortete: „Was habe ich denn schon geleistet im Vergleich zu euch? Ist die Nachlese Efraïms nicht besser als die ganze Weinlese Abiësers?3Euch hat Gott doch die Fürsten der Midianiter, Oreb und Seeb, in die Hand gegeben! Das stellt alles in den Schatten, was ich getan habe.“ Mit diesen Worten besänftigte er sie, und sie gaben sich zufrieden.
Der Feldzug im Ostjordanland
4Als Gideon mit seinen 300 Männern erschöpft von der Verfolgung den Jordan überquert hatte,5bat er die Bewohner von Sukkot:* „Gebt meinen Leuten doch ein paar Brotfladen. Sie sind ganz erschöpft. Wir verfolgen die Midianiterkönige Sebach und Zalmunna.“6Doch die Stadtobersten erwiderten: „Hast du Sebach und Zalmunna denn schon in der Hand? Warum sollen wir deiner Truppe Brot geben?“7Da sagte Gideon: „Das werdet ihr mir büßen! Wenn Jahwe die beiden Könige in meine Hand gegeben hat, werde ich euch mit Wüstendornen und Stachelruten verdreschen.“8Dann zog er nach Pnuël* weiter und bat auch dort um Brot. Doch er bekam die gleiche Antwort wie in Sukkot.9„Wenn ich heil zurückkomme, reiße ich eure Burg nieder“, drohte Gideon.10Sebach und Zalmunna hatten mit ihren Truppen – etwa 15.000 Mann – in Karkor Halt gemacht. Das war alles, was von dem ganzen Heerlager der östlichen Nomaden übrig geblieben war. 120.000 Kämpfer* waren gefallen.11Gideon folgte ihnen auf der Beduinenstraße, die östlich von Nobach und Jogboha* verläuft, und griff das feindliche Heer, das sich in Sicherheit wähnte, völlig unerwartet an.12Das ganze Lager geriet in Panik, und die beiden Könige Sebach und Zalmunna flohen. Gideon verfolgte sie und nahm beide gefangen.13Nach der Schlacht machte sich Gideon Ben-Joasch auf den Rückweg. Als er den Pass von Heres hinabstieg,14griff er einen jungen Burschen aus Sukkot auf. Er fragte ihn aus und ließ sich von ihm die Namen der führenden Männer und der Stadtoberen aufschreiben, insgesamt 77 Namen.15Als er nach Sukkot kam, sagte er zu den Männern der Stadt: „Hier sind Sebach und Zalmunna, mit denen ihr mich verspottet und gesagt habt: 'Hast du Sebach und Zalmunna denn schon in der Hand? Warum sollen wir deiner erschöpften Truppe Brot geben?'“16Dann ließ er die führenden Männer der Stadt ergreifen und zahlte es ihnen mit Wüstendornen und Stachelruten heim.17In Pnuël ließ er die Männer der Stadt erschlagen und die Burg niederreißen.18Schließlich wandte er sich an Sebach und Zalmunna: „Wie sahen die Männer aus, die ihr am Berg Tabor erschlagen habt?“ – „Sie waren wie du“, antworteten sie, „jeder sah aus wie ein Königssohn.“19Da rief Gideon: „Es waren meine eigenen Brüder! So wahr Jahwe lebt: Hättet ihr sie am Leben gelassen, würde ich euch nicht umbringen!“20Er wandte sich an Jeter, seinen ältesten Sohn: „Töte sie!“ Doch Jeter war noch jung und zögerte, sein Schwert zu ziehen; er hatte Angst davor.21Da sagten Sebach und Zalmunna: „Steh doch auf und tu es selbst! Hier braucht es den ganzen Mann!“ Da sprang Gideon auf und erschlug beide. Dann nahm er die Halbmonde an sich, die an den Hälsen ihrer Kamele hingen.
Gideons Efod
22Die Israeliten sagten zu Gideon: „Du sollst unser Herrscher sein, du, dein Sohn und dein Enkel, denn du hast uns von den Midianitern befreit.“23Doch Gideon erwiderte: „Ich will nicht über euch herrschen, und auch mein Sohn soll es nicht; Jahwe soll euer König sein!24Ich habe jedoch eine Bitte an euch: Gebt mir die geweihten Ringe, die ihr erbeutet habt!“ Die Midianiter hatten nämlich goldene Ringe getragen, weil sie Ismaëliten waren.25„Das tun wir gern“, sagten sie. Sie breiteten einen Umhang aus, und jeder warf den Weihring von seiner Beute darauf.26Auf diese Weise kamen etwa 20 Kilogramm* Gold zusammen, dazu noch die Halbmonde, Ohrgehänge und Purpurkleider der Midianiterkönige und der kostbare Halsschmuck ihrer Kamele.27Gideon ließ daraus ein Efod* machen und stellte es in seiner Heimatstadt Ofra auf. Ganz Israel kam dorthin und verehrte es. Das wurde Gideon und seiner Familie zum Verhängnis.
Gideons Tod
28So wurden die Midianiter gezwungen, sich vor Israel zu beugen. Sie wagten es nicht mehr, den Kopf hoch zu tragen. So lange Gideon lebte, hatte das Land Ruhe vor seinen Feinden, 40 Jahre lang.29Dann setzte sich Jerub-Baal Ben-Joasch, ‹also Gideon›, in seinem Haus zur Ruhe.30Von seinen vielen Frauen hatte er 70 Söhne.31Eine seiner Nebenfrauen wohnte in Sichem. Sie bekam einen Sohn von ihm, den er Abimelech, „mein Vater ist König“, nannte.32Gideon starb in hohem Alter und wurde in der Grabstätte seines Vaters Joasch in Ofra, der Stadt der Abiëser-Sippe, beigesetzt.33Bald nach Gideons Tod fingen die Israeliten wieder an, es mit den Baalen zu treiben, und machten sich den Baal-Berit zum Gott.34Sie vergaßen Jahwe, ihren Gott, der sie aus der Gewalt aller ihrer Feinde ringsum gerettet hatte.35Auch der Familie von Jerub-Baal-Gideon dankten sie es nicht, obwohl dieser so viel Gutes für Israel getan hatte.
Noua Traducere Românească
Cearta cu efraimiții
1Efraimiții i‑au zis lui Ghedeon: – Cum ai putut să te porți astfel cu noi? De ce nu ne‑ai chemat și pe noi când te‑ai dus să lupți împotriva midianiților? Și au început o ceartă aprigă cu el.2El le‑a răspuns: – Ce‑am făcut eu mai mult în comparație cu voi? Nu este mai bun culesul ciorchinilor rămași în via lui Efraim decât culesul întregii vii a lui Abiezer?3În mâinile voastre i‑a dat Dumnezeu pe Oreb și Zeeb, căpeteniile midianiților. Am putut eu oare să fac mai mult decât voi? După ce le‑a spus aceste cuvinte, li s‑a potolit mânia.
Ghedeon îi omoară pe regii midianiți
4Apoi Ghedeon a ajuns la Iordan și l‑a traversat împreună cu cei trei sute de bărbați care erau cu el, obosiți, dar încă în urmărirea dușmanului.5El le‑a zis oamenilor din Sucot: – Dați‑le, vă rog, câteva bucăți de pâine oamenilor care sunt cu mine, căci sunt obosiți și suntem încă în urmărirea lui Zebah și Țalmuna, regii Midianului.6Căpeteniile din Sucot i‑au răspuns: – Sunt deja Zebah și Țalmuna în mâna ta, ca să dăm pâine oștirii tale?7Ghedeon le‑a zis: – Ei bine, după ce DOMNUL îi va da pe Zebah și pe Țalmuna în mâinile mele, vă voi treiera carnea cu spinii pustiei și cu mărăcini.8De acolo s‑au suit la Peniel și a cerut același lucru. Oamenii din Peniel i‑au răspuns așa cum îi răspunseseră oamenii din Sucot.9Atunci el le‑a vorbit oamenilor din Peniel, zicând: „Când mă voi întoarce în pace vă voi dărâma turnul acesta!“10Zebah și Țalmuna erau în Karkor, împreună cu ei fiind și tabăra lor, în jur de cincisprezece mii de bărbați, toți cei ce mai rămăseseră din toată tabăra fiilor Răsăritului, căci căzuseră uciși o sută douăzeci de mii de războinici.11Ghedeon s‑a suit pe drumul celor ce locuiesc în corturi, la răsărit de Nobah și Iogbeha, și a atacat tabăra în timp ce aceasta se credea în siguranță.12Zebah și Țalmuna au fugit, dar el i‑a urmărit și i‑a capturat pe cei doi regi ai Midianului, Zebah și Țalmuna. Și a pus pe fugă toată tabăra.13Apoi Ghedeon, fiul lui Ioaș, s‑a întors de la luptă prin trecătoarea Heres.14A prins un tânăr dintre oamenii din Sucot căruia i‑a pus câteva întrebări. Acesta i‑a dat în scris numele căpeteniilor și bătrânilor* Sucotului. Erau șaptezeci și șapte de bărbați.15S‑a dus la oamenii din Sucot și le‑a zis: „Iată‑i pe Zebah și Țalmuna din cauza cărora m‑ați batjocorit, zicând: «Sunt deja Zebah și Țalmuna în mâna ta, ca să dăm pâine oamenilor tăi obosiți?»“16I‑a luat pe bătrânii cetății, a luat spini din pustie și mărăcini și i‑a pedepsit cu ei pe oamenii din Sucot.17Apoi a dărâmat turnul din Peniel și i‑a ucis pe oamenii cetății.18După aceea le‑a zis lui Zebah și Țalmuna: – Cum erau bărbații pe care i‑ați ucis la Tabor? Ei i‑au răspuns: – Erau ca tine. Fiecare era la înfățișare ca un fiu de rege.19El le‑a zis: – Erau frații mei, fiii mamei mele. Viu este DOMNUL că dacă i‑ați fi lăsat în viață, nu v‑aș ucide acum.20Și i‑a zis lui Ieter, întâiul lui născut: – Ridică‑te și ucide‑i! Dar tânărul nu a scos sabia pentru că îi era teamă, fiind încă un copil.21Atunci Zebah și Țalmuna i‑au zis: – De ce nu ne omori tu însuți? Cum este omul așa este și puterea lui! Ghedeon s‑a ridicat și i‑a ucis pe Zebah și pe Țalmuna, luând apoi lunișoarele* care erau la gâtul cămilelor lor.
Idolatria lui Ghedeon și a poporului
22Bărbații lui Israel i‑au zis lui Ghedeon: – Stăpânește tu peste noi, tu, fiul tău și fiul fiului tău, căci ne‑ai izbăvit din mâna lui Midian.23Ghedeon le‑a răspuns: – Nu eu voi stăpâni peste voi și nici fiul meu nu va stăpâni peste voi, ci DOMNUL va stăpâni peste voi.24Ghedeon le‑a zis: – Doresc însă să vă cer ceva: dați‑mi fiecare câte un cercel din prada voastră. Dușmanii lor purtaseră cercei de aur, pentru că fuseseră ismaeliți.25Ei i‑au răspuns: – Desigur, ți‑i vom da! Apoi au așternut o învelitoare și fiecare om a aruncat pe ea cerceii luați ca pradă.26Greutatea cerceilor de aur pe care i‑a cerut a ajuns la o mie șapte sute de șecheli* de aur, în afară de lunișoare, ornamente și hainele de purpură pe care le purtau regii Midianului și în afară de lănțișoarele de la gâtul cămilelor lor.27Ghedeon a făcut din ei un efod* pe care l‑a pus în cetatea sa, la Ofra. Tot Israelul s‑a prostituat, închinându‑se la el acolo. El a devenit o cursă pentru Ghedeon și familia lui.
Moartea lui Ghedeon
28Astfel, Midianul a fost supus înaintea fiilor lui Israel și n‑a mai îndrăznit să‑și ridice capul. Și țara a avut liniște timp de patruzeci de ani, în zilele lui Ghedeon.29Apoi Ierub-Baal, fiul lui Ioaș, s‑a retras și a locuit în casa lui.30Ghedeon a avut șaptezeci de fii, ieșiți din coapsa lui, căci a avut multe soții.31Țiitoarea lui din Șehem i‑a născut și ea un fiu, căruia el i‑a pus numele Abimelek*.32Ghedeon, fiul lui Ioaș, a murit după o bătrânețe fericită și a fost înmormântat în mormântul lui Ioaș, tatăl său, în Ofra abiezriților.33După ce a murit Ghedeon, fiii lui Israel s‑au întors la păcatele dinainte, prostituându‑se înaintea BAALILOR*. Ei l‑au înălțat pe BAAL-BERIT* ca dumnezeu al lor.34Astfel, fiii lui Israel nu și‑au adus aminte de DOMNUL, Dumnezeul lor, Care îi eliberase din mâna tuturor dușmanilor dimprejur35și nici n‑au fost loiali familiei lui Ierub-Baal, adică Ghedeon, în pofida binelui pe care el îl făcuse lui Israel.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.