Psalm 89 | Neue evangelistische Übersetzung Noua Traducere Românească

✕

Anmelden
... und alle Funktionen nutzen!
Psalm 89 | Neue evangelistische Übersetzung

Hat Gott das Haus Davids verworfen?

1 Ein Lehrgedicht von Etan, dem Esrachiter. 2 Immer will ich die Gnade besingen, die Jahwe uns erwiesen hat, / und den nach uns Kommenden verkündigen wie treu du bist! 3 Ja, ich bekenne: „Die Gnade ist auf Dauer gebaut, / deine Treue steht im Himmel fest!“ 4 Ich schloss einen Bund mit meinem Erwählten / und schwor meinem Diener David: 5 „Deine Nachkommenschaft wird ewig bestehen; / für immer hat dein Königshaus Bestand!“ ♪ 6 Die Himmel preisen deine Wunder, Jahwe, / deine Treue die versammelten Engel.* 7 Wer über den Wolken ist so wie Jahwe, / welches himmlische Wesen gleicht ihm? 8 Gott ist gefürchtet im himmlischen Rat; / Ehrfurcht packt alle, die rings um ihn sind. 9 Jahwe, Gott, Allmächtiger, wer ist stark wie du? / Mächtig bist du, Jahwe, und die Treue in Person. 10 Du beherrschst das Ungestüm des Meeres, / wenn seine Wogen toben, glättest du sie. 11 Du hast Ägypten durchbohrt und zertreten, / mit starkem Arm deine Feinde zerstreut. 12 Dein ist der Himmel und dein auch die Erde. / Du erschufst die Welt und was sie erfüllt. 13 Norden und Süden hast du gemacht, / Tabor* und Hermon* jubeln dir zu. 14 Dein ist der Arm mit gewaltiger Kraft, / dein die siegreich erhobene Hand. 15 Gerechtigkeit und Recht gründen deinen Thron, / Gnade und Wahrheit sind die Boten vor dir. 16 Wie glücklich ist das Volk, das den Festjubel kennt! / Sie leben im Licht deiner Nähe, Jahwe. 17 In deinem Namen freuen sie sich jeden Tag, / an deiner Gerechtigkeit richten sie sich auf. 18 Denn der Ruhm ihrer Stärke bist du, / und deine Gnade vermehrt unsere Kraft. 19 Denn unser schützender Schild gehört Jahwe, / unser König dem Heiligen des Volkes Israel. 20 Damals sprachst du in einer Vision zu denen, die dich lieben: / „Einen Helden habe ich zum Helfer gemacht, / einen Erwählten erhöht aus dem Volk. 21 Ich habe meinen Diener David gefunden / und ihn mit dem heiligen Öl ‹zum König› gesalbt. 22 Ich begleite ihn mit starker Hand / und mein Arm verleiht ihm die nötige Kraft. 23 Kein Feind soll ihn überlisten, / kein Gottloser setzt ihn herab. 24 Seine Gegner zerschlag ich vor ihm, / und die ihn hassen, mache ich klein. 25 Meine Treue und Gnade sollen mit ihm sein, / und durch meinen Namen wächst seine Macht. 26 Seine Herrschaft breite ich aus bis zum Meer, / bis zu den Strömen seine Gewalt. 27 Er wird zu mir sagen: 'Du bist mein Vater, / mein Gott, mein rettender Fels!' 28 Ich mache ihn zum erstgeborenen Sohn, / zum größten aller Könige der Erde. 29 Meine Gnade will ich ihm ewig bewahren, / ich stehe zu meinem Bund mit ihm. 30 Sein Königsgeschlecht will ich für immer erhalten; / sein Thron wird bleiben, solange der Himmel besteht. 31 Wenn seine Söhne meine Weisung verlassen / und nicht nach meinen Ordnungen leben, 32 wenn sie meine Gesetze entweihen / und meine Gebote nicht halten, 33 dann bestrafe ich ihr Vergehen mit dem Stock, / ihre Ungerechtigkeit mit Schlägen. 34 Aber meine Gnade entziehe ich ihm nicht, / und meine Treue verleugne ich nicht. 35 Ich werde meinen Bund nicht entweihen, / und meine Worte ändere ich nicht ab. 36 Einmal schwor ich bei meiner Heiligkeit: / 'Ich werde David niemals belügen. 37 Sein Königsgeschlecht soll ewig bestehen, / sein Thron, solange es die Sonne gibt. 38 Er stehe dauerhaft fest wie der Mond.' / Denn dieser Zeuge in den Wolken ist treu.“♪ 39 Und doch hast du verstoßen und verschmäht; / du wurdest zornig auf deinen Gesalbten, 40 hast den Bund mit deinem Diener gelöst, / seine Krone im Schmutz entweiht. 41 Seine Mauern hast du durchbrochen, / seine Burgen in Trümmer gelegt. 42 Alle, die vorbeikommen, plündern ihn aus. / Den Nachbarn dient er zum Gespött. 43 Seinen Gegnern gabst du den Sieg, / alle seine Feinde hast du erfreut. 44 Sein Schwert hast du stumpf werden lassen, / hast ihn im Kampf nicht unterstützt. 45 Seinem Glanz hast du ein Ende gemacht, / seinen Thron zu Boden gestürzt. 46 Du hast ihn vorzeitig alt werden lassen, / mit Schimpf und Schande ihn bedeckt. ♪ 47 Wie lange noch willst du dich verbergen, Jahwe, / lodert wie Feuer dein Zorn? 48 Denk doch daran, wie kurz mein Leben ist, / zu welcher Nichtigkeit du die Menschen erschufst! 49 Wo ist der Mann, der unsterblich ist, / der sein Leben aus der Macht des Todes befreit? ♪ 50 Herr, wo sind deine früheren Gnadenerweise, / die du David bei deiner Treue geschworen hast? 51 Herr, denk doch daran, wie man deine Diener beschimpft, / wie ich es von den vielen Völkern ertrage, 52 wie deine Feinde höhnen, Jahwe, / wie sie alles verlachen, was dein Gesalbter unternimmt. 53 Gelobt sei Jahwe für immer! Amen,* ja, Amen!
Noua Traducere Românească

Un maschil al ezrahitului Etan.

1 Voi cânta mereu îndurările DOMNULUI, din generație în generație voi face cunoscută credincioșia Ta cu gura mea.* 2 Căci zic: „Îndurarea Ta are temelii veșnice și în ceruri Ți‑ai întărit credincioșia!“ 3 „Am încheiat un legământ cu alesul Meu și i‑am jurat robului Meu David, zicând: 4 «Îți voi întări sămânța* pe vecie și voi statornici tronul tău din generație în generație.»“ Selah 5 Cerurile laudă minunile Tale, DOAMNE, precum și credincioșia Ta în adunarea sfinților. 6 Căci cine, printre nori, se poate asemăna cu DOMNUL? Este cineva ca DOMNUL printre fiii lui Dumnezeu*? 7 Dumnezeu insuflă groază în marea adunare a sfinților și este de temut pentru cei din preajma Lui. 8 DOAMNE, Dumnezeu al Oștirilor*, cine este puternic ca Tine, DOAMNE*? Credincioșia Ta Te înconjoară! 9 Tu stăpânești mândria mării; când i se ridică valurile, Tu i le liniștești. 10 Tu ai zdrobit Rahabul* ca pe un om ucis; cu brațul Tău puternic i‑ai împrăștiat pe dușmanii Tăi. 11 Cerurile sunt ale Tale, așa cum tot al Tău este și pământul; Tu ai întemeiat lumea cu tot ce cuprinde ea! 12 Tu ai creat nordul și sudul*. Taborul și Hermonul strigă de bucurie la auzirea Numelui Tău. 13 Brațul Tău este tare, mâna Ta este puternică, dreapta Ta este înălțată. 14 Dreptatea și judecata sunt temelia tronului Tău; îndurarea și credincioșia merg înaintea Ta. 15 Ferice de poporul care cunoaște strigătul de bucurie! DOAMNE, ei vor umbla în lumina feței Tale! 16 Ei se vor bucura de Numele Tău toată ziua și se vor lăuda cu dreptatea Ta. 17 Căci măreția tăriei lor ești Tu și prin bunăvoința Ta ne înalți cornul*. 18 Căci scutul nostru este al DOMNULUI, și împăratul nostru este al Sfântului lui Israel! 19 Atunci ai vorbit printr‑o vedenie și le‑ai zis credincioșilor Tăi: „I‑am dat ajutor unui viteaz, am ridicat din popor pe unul ales. 20 L‑am găsit pe robul Meu David și l‑am uns cu untdelemnul Meu cel sfânt. 21 Mâna Mea îl va sprijini; da, brațul Meu îl va întări. 22 Dușmanul nu‑i va pretinde și nelegiuitul nu‑l va înjosi. 23 Îi voi zdrobi pe vrăjmașii lui dinaintea lui și‑i voi lovi pe cei ce‑l urăsc. 24 Credincioșia și îndurarea Mea îl vor însoți; cornul îi va fi înălțat prin Numele Meu. 25 Voi da în mâna lui marea și în dreapta lui râurile. 26 El Îmi va zice: «Tatăl meu, Dumnezeul meu, Stânca izbăvirii mele!» 27 Eu îl voi face întâi născut, cel mai înălțat dintre regii pământului. 28 Îi voi păstra îndurarea Mea pe vecie, iar legământul Meu cu el va fi trainic. 29 Îi voi întări sămânța* pe veci și voi întări tronul lui cât vor dăinui cerurile. 30 Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea și nu vor umbla după judecățile Mele, 31 dacă vor desconsidera hotărârile Mele și nu vor păzi poruncile Mele, 32 atunci le voi pedepsi fărădelegea cu toiagul, iar nelegiuirea cu lovituri. 33 Nu‑Mi voi îndepărta însă îndurarea de la el și nu‑Mi voi trăda credincioșia. 34 Nu‑Mi voi desconsidera legământul și nu voi schimba ce Mi‑a ieșit de pe buze. 35 Odată ce am jurat pe sfințenia Mea, nu‑l voi minți pe David! 36 Veșnică‑i va fi sămânța*, iar tronul lui va dăinui cât va fi soarele înaintea Mea; 37 va fi întărit pe veci precum luna, martorul cel credincios de printre nori.“ Selah 38 Dar Tu l‑ai respins, l‑ai îndepărtat, Te‑ai mâniat pe unsul Tău. 39 Ai desconsiderat legământul cu robul Tău, i‑ai întinat coroana în țărână, 40 i‑ai dărâmat toate zidurile, i‑ai prefăcut fortificațiile în ruine, 41 l‑au jefuit toți trecătorii și a ajuns de disprețul vecinilor. 42 Ai înălțat dreapta vrăjmașilor lui și i‑ai înveselit pe toți dușmanii lui. 43 De asemenea, ai făcut ca tăișul sabiei lui să dea înapoi și nu l‑ai sprijinit în luptă. 44 I‑ai pus capăt strălucirii, iar tronul i l‑ai azvârlit la pământ. 45 I‑ai scurtat zilele tinereții sale și l‑ai acoperit cu rușine. Selah 46 DOAMNE, până când? Vei sta ascuns pentru totdeauna? Până când va mai arde mânia Ta ca un foc? 47 Adu‑mi aminte ce este lungimea vieții! Pentru ce deșertăciune i‑ai creat pe toți fiii omului? 48 Este oare vreun om care să poată trăi și să nu vadă moartea sau care să‑și scape sufletul din mâna Locuinței Morților? Selah 49 Stăpâne, unde sunt îndurările Tale de la început, pe care, în credincioșia Ta, i le‑ai jurat lui David? 50 Stăpâne, adu‑Ți aminte de disprețul împotriva robilor Tăi, pe care îl port în piept din partea multor popoare, 51 disprețul cu care m‑au disprețuit dușmanii Tăi, DOAMNE, cu care au disprețuit pașii unsului Tău! 52 Binecuvântat să fie DOMNUL în veci! Amin! Amin!