Matthäus 9 | Neue evangelistische Übersetzung

1 Jesus stieg wieder ins Boot, fuhr über den See und kehrte in seine Stadt zurück. 2 Dort brachten sie auf einer Matte einen Gelähmten zu ihm. Als Jesus ihren Glauben sah, sagte er zu dem Gelähmten: „Du musst keine Angst haben, mein Sohn, deine Sünden sind dir vergeben.“ 3 Einige Gesetzeslehrer dachten im Stillen: „Das ist ja Gotteslästerung!“ 4 Jesus durchschaute sie und sagte: „Warum gebt ihr so schlechten Gedanken Raum in euch? 5 Was ist leichter zu sagen: 'Deine Sünden sind dir vergeben' oder: 'Steh auf und geh umher!'? 6 Doch ihr sollt wissen, dass der Menschensohn* die Vollmacht hat, hier auf der Erde Sünden zu vergeben.“ Damit wandte er sich zu dem Gelähmten und befahl ihm: „Steh auf, nimm deine Matte und geh nach Hause!“ 7 Der Mann stand auf und ging nach Hause. 8 Als die Leute das sahen, erschraken sie. Und sie priesen Gott, der den Menschen solche Vollmacht gegeben hat.

Matthäus folgt Jesus

9 Als Jesus weiterging und an der Zollstelle vorbeikam, sah er dort einen Mann sitzen, der Matthäus hieß. Er sagte zu ihm: „Komm, folge mir!“ Matthäus stand auf und folgte ihm. 10 Später war Jesus in seinem Haus zu Gast. Aber viele Zolleinnehmer und ähnliche Sünder waren ebenfalls zu dem Essen gekommen, um mit Jesus und seinen Jüngern zusammen zu sein. 11 Das sahen einige Pharisäer und sagten zu seinen Jüngern: „Wie kann euer Lehrer sich nur mit Zöllnern und Sündern an einen Tisch setzen?“ 12 Jesus hörte es und erwiderte: „Nicht die Gesunden brauchen den Arzt, sondern die Kranken. 13 Nun geht, und denkt darüber nach, was das bedeutet: 'Barmherzigkeit will ich und nicht Opfer!' Dann versteht ihr auch, dass ich nicht gekommen bin, die Gerechten zu rufen, sondern die Sünder.“ 14 Einmal kamen die Jünger des Johannes zu Jesus und fragten: „Wie kommt es, dass wir und die Pharisäer so viel fasten, deine Jünger aber nicht?“ 15 Jesus erwiderte: „Können die Hochzeitsgäste denn trauern, wenn der Bräutigam bei ihnen ist? Die Zeit kommt früh genug, dass der Bräutigam von ihnen weggenommen sein wird. Dann werden sie fasten. 16 Niemand näht doch ein neues Stück Stoff auf ein altes Gewand, sonst reißt das neue Stück aus und der Riss im alten Stoff wird noch größer. 17 Und niemand wird doch neuen Wein in alte Schläuche füllen. Er gärt ja noch und würde die Schläuche zum Platzen bringen. Dann würde der Wein auslaufen und die Schläuche wären verdorben. Nein, neuen Wein füllt man in neue Schläuche, und beides bleibt erhalten.“

Jesus heilt durch Glauben

18 Während Jesus ihnen das erklärte, kam einer der führenden Männer des Ortes zu ihm. Er warf sich vor ihm nieder und rief: „Meine Tochter ist eben gestorben. Aber komm bitte und lege ihr die Hand auf, dann wird sie wieder leben!“ 19 Jesus stand auf und folgte ihm. Auch seine Jünger kamen mit. 20 Unterwegs drängte sich eine Frau von hinten heran und berührte die Quaste* seines Obergewands. Sie litt seit zwölf Jahren an starken Blutungen 21 und sagte sich: „Wenn ich nur sein Gewand berühre, werde ich wieder gesund.“ 22 Jesus drehte sich um, sah die Frau an und sagte: „Du musst keine Angst haben, meine Tochter, dein Glaube hat dich gerettet.“ Im selben Augenblick war die Frau geheilt. 23 Als Jesus in das Haus des Vorstehers kam und die Flötenspieler und die aufgeregten Menschen sah, 24 sagte er: „Hinaus mit euch! Das Mädchen ist nicht gestorben, es schläft nur.“ Da lachten sie ihn aus. 25 Als die Leute endlich draußen waren, ging Jesus zu dem Mädchen hinein und fasste es bei der Hand. Da stand es auf. 26 Die Nachricht davon verbreitete sich in der ganzen Gegend. 27 Als Jesus von dort weiterging, folgten ihm zwei Blinde und schrien: „Sohn Davids, hab Erbarmen mit uns!“ 28 Sie folgten ihm bis in das Haus, wo er wohnte. Er fragte sie: „Glaubt ihr, dass ich euch helfen kann?“ – „Ja, Herr“, sagten sie. 29 Da berührte er ihre Augen und sagte: „Was ihr mir zutraut, soll geschehen.“ 30 Sofort konnten sie sehen. Doch Jesus verbot ihnen streng, irgendjemand davon zu erzählen. 31 Aber kaum waren sie aus dem Haus, machten sie Jesus in der ganzen Gegend bekannt. 32 Als die beiden gegangen waren, brachten die Leute einen Stummen zu Jesus, der von einem Dämon beherrscht wurde. 33 Als dieser böse Geist von dem Mann ausgefahren war, konnte der Stumme reden. Die Leute staunten und sagten: „So etwas hat man in Israel noch nie gesehen!“ 34 Die Pharisäer aber behaupteten: „Kein Wunder, er treibt die Dämonen ja durch den Oberdämon aus.“

Der Auftrag der Apostel

35 Jesus zog durch alle Städte und Dörfer in dieser Gegend. Er lehrte in den Synagogen, verkündigte die Botschaft vom Reich Gottes und heilte alle Kranken und Leidenden. 36 Als er die vielen Menschen sah, ergriff ihn tiefes Mitgefühl, denn sie waren hilflos und erschöpft wie Schafe ohne Hirten. 37 Dann sagte er zu seinen Jüngern: „Die Ernte ist groß, aber es gibt nur wenig Arbeiter. 38 Bittet deshalb den Herrn der Ernte, mehr Arbeiter auf seine Felder zu schicken!“

Noua Traducere Românească

Vindecarea unui paralitic

1 Isus S‑a urcat în barcă, a trecut marea și a venit în cetatea Lui*. 2 Și iată că niște oameni au adus la El un paralitic întins pe un pat*. Văzând Isus credința lor, i‑a zis paraliticului: „Îndrăznește, copile! Păcatele îți sunt iertate!“ 3 Dar iată că unii dintre cărturari și‑au zis în ei înșiși: „Acesta blasfemiază!“ 4 Isus, cunoscând gândurile lor, a zis: „De ce gândiți lucruri rele în inimile voastre? 5 Căci ce este mai ușor: a spune«Păcatele îți sunt iertate!» sau a spune: «Ridică‑te și umblă!»? 6 Dar, ca să știți că Fiul Omului are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele, ție îți spun – i‑a zis El paraliticului – ridică‑te, ia‑ți patul și du‑te acasă!“ 7 Și, ridicându‑se, s‑a dus acasă. 8 Mulțimile s‑au înfricoșat când au văzut lucrul acesta și L‑au slăvit pe Dumnezeu, Cel Care a dat oamenilor o astfel de autoritate.

Chemarea lui Matei; Isus stă la masă cu „păcătoșii“

9 Plecând mai departe de acolo, Isus a văzut un om, numit Matei, șezând la vamă* și i‑a zis: „Urmează‑Mă!“ El s‑a ridicat și L‑a urmat. 10 În timp ce Isus era la masă, în casa lui Matei, iată că mulți vameși și păcătoși* au venit și ședeau la masă împreună cu Isus și cu ucenicii Săi. 11 Văzând lucrul acesta, fariseii le‑au zis ucenicilor Lui: – De ce mănâncă Învățătorul vostru împreună cu vameșii și cu păcătoșii? 12 Însă Isus i‑a auzit și le‑a zis: – Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci bolnavii. 13 Duceți‑vă, deci, și învățați ce înseamnă: „Milă doresc, și nu jertfă!“* Căci Eu n‑am venit să‑i chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși.

Întrebarea ucenicilor lui Ioan despre post

14 Atunci ucenicii lui Ioan s‑au apropiat de El, zicând: – De ce noi și fariseii postim mult, iar ucenicii Tăi nu postesc? 15 Isus le‑a răspuns: – Oare pot jeli nuntașii cât timp mirele este cu ei? Vor veni însă zile când mirele va fi luat de la ei și atunci vor posti. 16 Nimeni nu aplică un petic de pânză nouă la o haină veche, căci umplutura trage din haină și ruptura se face mai rea. 17 Și oamenii nu toarnă vin nou în burdufuri vechi. Altfel, burdufurile se crapă, vinul se varsă și burdufurile sunt distruse. Ci vinul nou se toarnă în burdufuri noi și astfel se păstrează amândouă.

Vindecarea unei femei și învierea unei fetițe

18 În timp ce Isus spunea aceste lucruri, iată că unul dintre conducătorii sinagogii a venit și I s‑a închinat, zicând: „Fiica mea tocmai a murit; dar vino și pune‑Ți mâna peste ea și va trăi!“ 19 Ridicându‑Se, Isus l‑a urmat împreună cu ucenicii Săi. 20 Și iată că o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge, apropiindu‑se prin spate, s‑a atins de marginea hainei Lui. 21 Căci își zicea în ea însăși: „Dacă doar aș atinge haina Lui, voi fi vindecată!“ 22 Isus, întorcându‑Se și văzând‑o, i‑a zis: „Îndrăznește, fiică! Credința ta te‑a vindecat!“ Și femeia a fost vindecată chiar în ceasul acela. 23 Când a ajuns Isus la casa conducătorului sinagogii și a văzut cântăreții la fluier și mulțimea tulburată, 24 le‑a zis: „Plecați, pentru că fetița n‑a murit, ci doarme!“ Dar ei râdeau de El. 25 După ce mulțimea a fost scoasă afară, Isus a intrat, a apucat‑o pe fetiță de mână și ea a fost înviată. 26 Iar vestea despre aceasta s‑a răspândit în tot ținutul acela.

Vindecarea a doi orbi și a unui mut

27 În timp ce Isus pleca de acolo, L‑au urmat doi orbi, strigând și zicând: – Ai milă de noi, Fiul lui David*! 28 Când a ajuns în casă, orbii s‑au apropiat de El. Isus le‑a zis: – Credeți că pot face lucrul acesta? Ei I‑au zis: – Da, Doamne. 29 Atunci El le‑a atins ochii și le‑a zis: – Să vi se facă după credința voastră! 30 Și ochii lor au fost deschiși. Isus i‑a avertizat și le‑a zis: – Vedeți să nu știe nimeni! 31 Dar ei, ieșind, au răspândit vestea despre El în tot ținutul acela. 32 După ce au plecat ei, iată că au adus la Isus un om mut, care era demonizat. 33 După ce demonul a fost alungat, mutul a vorbit. Mulțimile au rămas uimite, zicând: „Niciodată nu s‑a mai văzut așa ceva în Israel!“ 34 Însă fariseii ziceau: „El alungă demonii cu ajutorul conducătorului* demonilor.“

Lucrători puțini pentru un seceriș atât de mare

35 Isus călătorea prin toate cetățile și satele, dând învățătură în sinagogi, predicând Evanghelia Împărăției și vindecând orice boală și orice neputință. 36 Când a văzut El mulțimile, I s‑a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite și risipite, ca niște oi care n‑au păstor*. 37 Atunci le‑a zis ucenicilor Săi: „Secerișul este mare, dar lucrătorii sunt puțini. 38 Deci, rugați‑L fierbinte pe Domnul secerișului să trimită lucrători la secerișul Său!“

Matthäus 9 | Neue evangelistische Übersetzung Noua Traducere Românească