1„Ich versichere euch ernstlich: Wer nicht durch das Tor in den Pferch für die Schafe hineingeht, sondern anderswo über die Mauer klettert, ist ein Dieb und ein Räuber.2Der Hirt geht durch das Tor zu den Schafen hinein.3Ihm öffnet der Wächter am Eingang, und die Schafe hören seine Stimme. Dann ruft er seine eigenen Schafe mit Namen und führt sie hinaus.4Wenn er sie alle draußen hat, geht er vor ihnen her. Und die Schafe folgen ihm, weil sie seine Stimme kennen.5Einem Fremden würden sie nicht folgen, sondern weglaufen, weil sie seine Stimme nicht kennen.“6Die Zuhörer verstanden nicht, was Jesus mit diesem Bild meinte.7Jesus begann noch einmal: „Ja, ich versichere euch: Ich bin das Tor zu den Schafen.8Alle, die vor mir kamen, waren Diebe und Räuber. Aber die Schafe haben nicht auf sie gehört.9Ich bin das Tor. Wenn jemand durch mich hineinkommt, wird er gerettet. Er wird ein- und ausgehen und gute Weide finden.10Ein Dieb kommt nur, um ‹Schafe› zu stehlen und zu schlachten und Verderben zu bringen. Ich bin gekommen, um ihnen Leben zu bringen und alles reichlich dazu.11Ich bin der gute Hirt. Ein guter Hirt setzt sein Leben für die Schafe ein.12Ein bezahlter Hirt, dem die Schafe nicht selbst gehören, läuft davon, wenn er den Wolf kommen sieht. Dann fällt der Wolf über die Schafe her und jagt die Herde auseinander.13Einem bezahlten Hirten geht es nur um die Bezahlung. Die Schafe interessieren ihn nicht.14Ich bin der gute Hirt; ich kenne meine Schafe, und meine Schafe kennen mich15– so wie der Vater mich kennt und ich den Vater kenne. Und ich setze mein Leben für die Schafe ein.16Ich habe auch noch andere Schafe, die nicht aus diesem Pferch sind. Auch sie muss ich herführen. Sie werden auf meine Stimme hören, und alle werden eine einzige Herde unter einem Hirten sein.17Und weil ich mein Leben hergebe, liebt mich mein Vater. Ich gebe es her, um es wieder an mich zu nehmen.18Niemand nimmt es mir, sondern ich gebe es freiwillig her. Ich habe die Macht, es zu geben, und die Macht, es wieder an mich zu nehmen. So lautet der Auftrag, den ich von meinem Vater erhalten habe.“19Wegen dieser Worte entstand wieder ein Zwiespalt unter den Juden.20Viele von ihnen sagten: „Er ist von einem bösen Geist besessen! Er ist verrückt! Warum hört ihr ihm überhaupt zu?“21Aber andere meinten: „Nein, so redet kein Besessener. Kann etwa ein Dämon Blinden das Augenlicht geben?“
Vorwurf der Gotteslästerung
22Damals war es gerade Winter, und in Jerusalem fand das Fest der Tempelweihe* statt.23Auch Jesus hielt sich im Tempel auf, in der Säulenhalle Salomos.24Da umringten ihn die Juden und fragten: „Wie lange willst du uns noch hinhalten? Wenn du der Messias bist, dann sage es freiheraus!“25„Ich habe es euch doch schon gesagt“, erwiderte Jesus, „aber ihr glaubt mir ja nicht. Alles, was ich im Namen meines Vaters tue, beweist, wer ich bin.26Aber ihr gehört nicht zu meiner Herde, wie ich euch schon gesagt habe, und darum glaubt ihr nicht.27Meine Schafe hören auf meine Stimme. Ich kenne sie, sie folgen mir,28und ich gebe ihnen das ewige Leben. Sie werden niemals verlorengehen. Niemand wird sie mir aus den Händen reißen.29Denn mein Vater, der sie mir gegeben hat, ist größer als alles, was es gibt. Niemand ist in der Lage, sie ihm zu entreißen.30Ich und der Vater sind untrennbar eins.“31Da hoben die Juden wieder Steine auf, um ihn damit zu töten.32Jesus sagte ihnen: „Viele gute Werke habe ich im Auftrag meines Vaters unter euch getan. Für welches davon wollt ihr mich steinigen?“33„Wegen eines guten Werkes steinigen wir dich nicht“, wüteten die Juden, „sondern wegen Gotteslästerung! Denn du machst dich selbst zu Gott, obwohl du nur ein Mensch bist.“34Jesus erwiderte: „Steht in eurem Gesetz nicht auch der Satz: 'Ich habe gesagt, ihr seid Götter!'?35Wenn also diejenigen Götter genannt werden, an die das Wort Gottes erging – und die Schrift kann nicht außer Kraft gesetzt werden –,36wie könnt ihr da behaupten: 'Du lästerst Gott!', weil ich sagte: 'Ich bin Gottes Sohn'; ich, der vom Vater gerade dazu erwählt und in die Welt gesandt wurde?37Wenn das, was ich tue, nicht die Taten meines Vaters sind, müsst ihr mir nicht glauben.38Sind sie es aber, dann lasst euch wenigstens von den Taten überzeugen, wenn ihr schon mir nicht glauben wollt. An ihnen müsstet ihr doch erkennen, dass der Vater in mir ist und dass ich im Vater bin.“39Da versuchten sie wieder, ihn festzunehmen. Aber er entzog sich ihren Händen.40Er überquerte den Jordan und ging an die Stelle, an der Johannes zuerst getauft hatte. Dort blieb er,41und viele Menschen kamen zu ihm. „Johannes hat zwar keine Wunder getan“, sagten sie, „aber alles, was er über diesen Mann gesagt hat, ist wahr.“42Viele kamen dort zum Glauben an ihn.
Noua Traducere Românească
Isus, Păstorul cel bun
1Adevărat, adevărat vă spun că cel care nu intră pe poartă în staulul oilor, ci sare prin altă parte, este hoț și tâlhar.2Însă cel care intră pe poartă este păstorul* oilor.3Portarul îi deschide, iar oile îi aud glasul. El își cheamă oile pe nume și le duce afară.4După ce le‑a adus afară pe toate care sunt ale lui, merge înaintea lor, iar oile îl urmează, pentru că îi cunosc glasul.5Ele nu urmează nicidecum un străin, ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.6Isus le‑a spus această alegorie*, dar ei n‑au înțeles ce le spunea.7Atunci Isus a vorbit din nou: – Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Poarta oilor.8Toți cei ce au venit înaintea Mea sunt hoți și tâlhari; dar oile n‑au ascultat de ei.9Eu sunt Poarta. Dacă intră cineva prin Mine va fi mântuit. Va intra, va ieși și va găsi pășune.10Hoțul nu vine decât ca să fure, să înjunghie și să distrugă. Eu am venit ca ele să aibă viață și s‑o aibă din belșug.11Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Își dă viața pentru oi.12Cel plătit, care nu este păstor și căruia nu‑i aparțin oile, când vede lupul venind, lasă oile și fuge, iar lupul le prinde și le împrăștie.13El fuge pentru că este plătit și nu‑i pasă de oi.14Eu sunt Păstorul cel bun și le cunosc pe cele care sunt ale Mele, iar cele care sunt ale Mele Mă cunosc pe Mine,15tot așa cum Tatăl Mă cunoaște pe Mine, și Eu Îl cunosc pe Tatăl. Iar Eu Îmi dau viața pentru oi.16Mai am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Și pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta glasul Meu și vor fi o turmă și un Păstor.17De aceea Mă iubește Tatăl, pentru că Eu Îmi dau viața ca s‑o iau din nou.18Nimeni nu o ia de la Mine, ci Eu o dau de la Mine Însumi. Am autoritate s‑o dau și am autoritate s‑o iau din nou. Am primit această poruncă de la Tatăl Meu.19Din cauza acestor cuvinte s‑a făcut din nou dezbinare între iudei.20Mulți dintre ei spuneau: „Are demon și este nebun! De ce‑L ascultați?!“21Alții ziceau: „Cuvintele acestea nu sunt cuvinte de om demonizat. Poate un demon să deschidă ochii orbilor?!“
Necredința iudeilor
22În Ierusalim avea loc atunci Sărbătoarea Dedicării Templului*. Era iarnă.23Isus Se plimba prin Templu, în porticul lui Solomon.24Iudeii L‑au înconjurat și I‑au zis: – Până când ne mai ții sufletul în încordare? Dacă Tu ești Cristosul, spune‑ne‑o deschis!25Isus le‑a răspuns: – V‑am spus, dar nu credeți. Lucrările pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine.26Însă voi nu credeți, pentru că nu sunteți dintre oile Mele.27Oile Mele ascultă glasul Meu. Eu le cunosc, iar ele Mă urmează.28Eu le dau viață veșnică și în veci nu vor pieri. Și nimeni nu le va smulge din mâna Mea.29Tatăl Meu, Care Mi le‑a dat, este mai mare decât toți. Și nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui.30Eu și Tatăl una suntem.31Iudeii au luat din nou pietre ca să‑L omoare.32Isus le‑a răspuns: – V‑am arătat multe lucrări bune de la Tatăl. Pentru care din aceste lucrări vreți să Mă omorâți cu pietre?33Iudeii I‑au răspuns: – Nu pentru o lucrare bună vrem să Te omorâm cu pietre, ci pentru o blasfemie, pentru că Tu, Care ești om, Te faci Dumnezeu!34Isus le‑a răspuns: – Nu este scris în Legea* voastră: „Eu am zis: «Sunteți ‘dumnezei’»“?35Dacă pe aceia la care a venit Cuvântul lui Dumnezeu, El i‑a numit „dumnezei“*, și Scriptura nu poate fi desființată,36puteți spune voi despre Cel pe Care Tatăl L‑a sfințit și L‑a trimis în lume că blasfemiază, și aceasta pentru că am zis: „Sunt Fiul lui Dumnezeu!“?!37Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeți!38Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeți pe Mine, credeți lucrările acestea, ca să cunoașteți și să înțelegeți că Tatăl este în Mine și Eu în Tatăl.39Atunci au încercat din nou să‑L aresteze, dar El a scăpat din mâinile lor.40Apoi S‑a dus din nou dincolo de Iordan, în locul unde botezase Ioan mai înainte, și a rămas acolo.41Mulți veneau la El și ziceau: „Ioan n‑a făcut niciun semn, dar tot ce a spus Ioan despre Acesta era adevărat.“42Și mulți au crezut în El acolo.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.