1Einige der Oberen des Königs, nämlich Schefatja Ben-Mattan, Gedalja Ben-Paschhur, Juchal Ben-Schelemja und Paschhur Ben-Malkija hörten, wie Jeremia im Wachthof öffentlich sagte:2„So spricht Jahwe: 'Wer in dieser Stadt bleibt, wird entweder durch das Schwert, durch den Hunger oder die Pest sterben. Wer aber hinausgeht und sich den Chaldäern ergibt, kommt mit dem Leben davon.'3So spricht Jahwe: 'Das Heer des Königs von Babylon wird diese Stadt ganz gewiss in die Hand bekommen und erobern.'“4Die Oberen sagten zum König: „Dieser Mann muss getötet werden! Wenn er so weiterredet, raubt er den Soldaten, die in der Stadt noch übrig sind, und dem ganzen Volk den letzten Mut. Dieser Mensch sucht nicht das Wohl des Volkes, sondern seinen Untergang.“5„Macht mit ihm, was ihr wollt“, sagte der König. „Ich kann euch nicht daran hindern.“6Da brachten sie Jeremia zur Zisterne des Prinzen Malkija und ließen ihn an Stricken hinunter. In der Zisterne war kein Wasser mehr, sondern nur Schlamm. Jeremia sank tief darin ein.7Im Königspalast lebte ein Eunuch aus Nubien* namens Ebed-Melech; der hörte, dass sie Jeremia in die Zisterne gebracht hatten. Der König hielt sich gerade im Benjamintor auf.8Da verließ Ebed-Melech den Palast und ging zum König.9„Mein Herr und König“, sagte er, „diese Männer haben dem Propheten Jeremia übel mitgespielt. Sie haben ihn in die Zisterne geworfen. Er wird dort verhungern, denn es gibt kein Brot mehr in der Stadt.“10Da befahl der König: „Nimm dir dreißig Männer von hier mit und hole ihn aus der Zisterne, bevor er stirbt.“11Ebed-Melech ging in Begleitung dieser Männer in den Königspalast und holte aus der Vorratskammer Lumpen und zerrissene Kleider. Dann ließ er diese an Stricken zu Jeremia hinunter12und rief ihm zu: „Leg die zerlumpten Kleider unter deine Achseln, damit die Stricke nicht einschneiden.“ Jeremia tat es.13Nun zogen sie ihn an den Stricken hoch und holten ihn aus der Zisterne. Jeremia blieb von da an wieder im Wachthof.
Letzte Warnung an den König
14Dann ließ König Zidkija den Propheten Jeremia zu sich in den dritten Eingang vom Haus Jahwes holen. Er sagte: „Ich frage dich, ob du eine Botschaft für mich hast. Verschweige mir nichts!“15Jeremia erwiderte: „Wenn ich es dir sage, lässt du mich bestimmt umbringen. Und wenn ich dir einen Rat gebe, hörst du ja doch nicht darauf.“16Da schwor der König Jeremia heimlich: „So wahr Jahwe lebt, der uns das Leben gegeben hat: Ich lasse dich nicht töten und liefere dich auch nicht den Männern aus, die dich umbringen wollen!“17Da sagte Jeremia zu Zidkija: „So spricht Jahwe, der allmächtige Gott, der Gott Israels: 'Wenn du hinausgehst und dich den Heerführern des Königs von Babylon ergibst, wirst du mit deiner Familie am Leben bleiben, und diese Stadt wird nicht in Brand gesteckt.18Wenn du aber nicht hinausgehst, wird die Stadt den Chaldäern in die Hände fallen und sie werden sie niederbrennen. Auch du wirst ihnen dann nicht entkommen.'“19Der König entgegnete: „Ich fürchte, dass die Chaldäer mich den Judäern ausliefern, die schon zu ihnen übergelaufen sind. Die würden mir sicher übel mitspielen.“20„Nein“, sagte Jeremia, „man wird dich nicht ausliefern. Hör doch auf das, was Jahwe dir durch mich sagen lässt; dann geschieht dir nichts und du bleibst am Leben!21Doch wenn du dich nicht ergibst, wird geschehen, was Jahwe mir gezeigt hat.22Du wirst sehen: Alle Frauen, die im Palast des Königs von Juda übrig geblieben sind, werden zu den Heerführern des Königs von Babylon hinausgeführt. Sie werden klagen:
, Verführt und betrogen haben sie dich, / die Männer deines Vertrauens. / Deine Füße versanken im Sumpf, / doch sie machten sich alle davon!'23Man wird alle deine Frauen und Kinder zu den Chaldäern hinausführen. Auch du wirst ihnen nicht entkommen, sondern dem König von Babylon gefangen ausgeliefert werden. Und du wirst schuld daran sein, dass diese Stadt niedergebrannt wird.“24Zidkija sagte noch zu Jeremia: „Niemand darf erfahren, was wir hier besprochen haben, sonst bringen sie dich um.25Und wenn die Oberen hören, dass ich mit dir geredet habe, werden sie zu dir kommen und dich ausfragen: 'Was hast du zum König gesagt? Was hat dir der König erwidert? Verschweige uns nichts, sonst bringen wir dich um!'26Dann sage ihnen nur: 'Ich habe den König dringend gebeten, mich nicht ins Haus Jonatans zurückzuschicken, denn dort würde ich sterben.'“27Tatsächlich kamen alle Oberen zu Jeremia und fragten ihn aus. Er antwortete ihnen genauso, wie der König es ihm befohlen hatte. Da ließen sie ihn in Ruhe, denn die Sache war sonst nicht bekannt geworden.28Jeremia blieb im Wachthof bis zu dem Tag, an dem Jerusalem erobert wurde.
Noua Traducere Românească
Ieremia este aruncat într‑un puț
1Șefatia, fiul lui Matan, Ghedalia, fiul lui Pașhur, Iehucal, fiul lui Șelemia și Pașhur, fiul lui Malchia, au auzit cuvintele pe care Ieremia le rostea înaintea întregului popor. El spunea:2„Așa vorbește DOMNUL: «Cel care va mai rămâne în cetatea aceasta va fi ucis de sabie, de foamete și de molimă, dar cel care va ieși și se va duce la caldeeni va trăi. Prada lui va fi însăși viața lui și astfel el va trăi.»“3„Așa vorbește DOMNUL: «Această cetate va fi dată cu siguranță în mâinile oștirii împăratului Babilonului, care o va cuceri.»“4Atunci conducătorii poporului i‑au zis regelui: – Omul acesta ar trebui omorât, căci descurajează războinicii care au mai rămas în cetate și întreg poporul prin cuvântările pe care le ține. Omul acesta nu caută binele poporului, ci nenorocirea lui.5Regele Zedechia le‑a răspuns: – Iată, el este în mâinile voastre, căci nu este ceva ce regele ar putea să vă facă.6Ei l‑au luat pe Ieremia și l‑au aruncat în puțul lui Malchia, fiul regelui, care era în curtea temniței. Ei l‑au coborât înăuntru cu niște funii. Acolo nu era apă, ci doar noroi, astfel că Ieremia s‑a afundat în noroi.7Însă cușitul* Ebed-Melek, un demnitar de la palatul regelui, auzise că Ieremia fusese aruncat într‑un puț. În timp ce regele stătea la Poarta lui Beniamin,8Ebed-Melek a ieșit din palat și i‑a zis:9– O, rege, stăpânul meu, oamenii aceștia s‑au purtat cu răutate prin tot ce i‑au făcut profetului Ieremia. Ei l‑au aruncat într‑un puț și va muri de foame acolo, căci nu mai este pâine în cetate!10Atunci regele a poruncit cușitului Ebed-Melek, zicând: – Ia de aici treizeci de oameni cu tine și scoate‑l pe profetul Ieremia din puț, până nu moare!11Ebed-Melek i‑a luat cu el pe oamenii aceia, s‑au dus într‑o odaie aflată sub vistieria palatului și au luat de acolo niște zdrențe vechi și niște haine purtate, pe care le‑au coborât apoi cu niște funii în puțul în care era Ieremia.12Atunci cușitul Ebed-Melek i‑a zis lui Ieremia: „Pune‑ți, te rog, aceste zdrențe și aceste haine vechi sub subsuori și apoi leagă‑ți funia de jur împrejur.“ Ieremia a făcut așa,13iar ei l‑au tras cu funiile și l‑au scos din puț. Ieremia a rămas în curtea temniței.
Zedechia îi cere iarăși sfatul lui Ieremia
14După aceea, regele Zedechia a trimis după profetul Ieremia și acesta a fost adus la intrarea a treia a Casei DOMNULUI. Regele i‑a zis lui Ieremia: – Te voi întreba ceva, dar să nu ascunzi de mine nimic.15Ieremia i‑a răspuns lui Zedechia: – Dacă‑ți voi răspunde, oare nu mă vei omorî tu sigur? Iar dacă te voi sfătui, nu mă vei asculta.16Regele Zedechia i‑a jurat lui Ieremia în secret, zicând: – Viu este DOMNUL, Care ne‑a dat viață, că nu te voi omorî și nu te voi da în mâinile celor ce caută să‑ți ia viața!17Atunci Ieremia i‑a zis lui Zedechia: – Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Dacă te vei preda conducătorilor împăratului Babilonului, vei rămâne în viață și cetății acesteia nu i se va da foc; astfel tu și familia ta veți trăi.18Dar, dacă nu te vei preda conducătorilor împăratului Babilonului, cetatea aceasta va fi dată în mâinile caldeenilor, care îi vor da foc, iar tu nu vei scăpa din mâna lor!“19Regele Zedechia i‑a zis lui Ieremia: – Mi‑e frică de iudeii care s‑au dus de partea caldeenilor, ca nu cumva să fiu dat în mâinile lor, iar ei să mă maltrateze.20Ieremia a răspuns: – Nu te vor da. Ascultă, te rog, glasul DOMNULUI în ceea ce‑ți spun. Atunci îți va merge bine și vei rămâne în viață.21Dar, dacă refuzi să te predai, iată ce mi‑a descoperit DOMNUL:22„Iată, toate femeile care au mai rămas în palatul regelui lui Iuda vor fi duse la conducătorii împăratului Babilonului. Ele îți vor zice: «Prietenii tăi de încredere te‑au ademenit și te‑au învins! Acum că ți s‑au afundat picioarele în noroi, prietenii tăi ți‑au întors spatele!»23Toate soțiile și toți copiii tăi vor fi duși la caldeeni. Nici tu nu vei scăpa din mâna lor, căci vei fi prins de împăratul Babilonului, iar cetății acesteia i se va da foc.“24Zedechia i‑a zis lui Ieremia: – Să nu știe nimeni despre cuvintele acestea și nu vei muri.25Iar dacă conducătorii vor auzi că am vorbit cu tine și dacă vor veni și îți vor zice: „Spune‑ne ce i‑ai zis regelui! Nu ne ascunde nimic și nu te vom omorî! Și ce ți‑a spus regele?“,26să le răspunzi astfel: „L‑am rugat pe rege să nu mă trimită iarăși în casa lui Ionatan, ca nu cumva să mor acolo.“27Toți conducătorii au venit la Ieremia și l‑au întrebat, iar el le‑a zis toate cuvintele pe care regele i‑a poruncit să le spună. Atunci ei nu i‑au mai spus nimic, căci niciunul nu auzise discuția cu regele.28Ieremia a rămas astfel în curtea temniței până în ziua în care a fost cucerit Ierusalimul.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.