1Eines Tages sagte Noomi zu ihr: „Meine Tochter, sollte ich dir nicht ein Zuhause suchen, wo du es gut hast?2Du weißt, dass Boas, mit dessen Mägden du auf dem Feld warst, mit uns verwandt ist. Pass auf! Heute Abend worfelt* er die Gerste auf dem Dreschplatz.3Nimm ein Bad, salbe dich, zieh deine besten Kleider an und geh dorthin. Pass auf, dass er dich nicht entdeckt, bevor er mit Essen und Trinken fertig ist.4Merk dir die Stelle, wo er sich hinlegt. Dorthin gehst du dann, deckst seine Füße auf und legst dich nieder. Er wird dir schon sagen, was du tun sollst.“5„Ich werde alles so machen, wie du gesagt hast“, antwortete Rut.6Sie ging zum Dreschplatz hinunter und machte alles so, wie ihre Schwiegermutter sie angewiesen hatte.7Als Boas gegessen und getrunken hatte, legte er sich gutgelaunt am Rand des Getreidehaufens schlafen. Da kam sie leise, deckte seine Füße auf und legte sich ‹davor› hin.8Um Mitternacht zitterte der Mann ‹vor Kälte›, beugte sich vor und entdeckte eine Frau an seinem Fußende.9„Wer bist du?“, fragte er. „Ich bin Rut, deine Dienerin“, sagte sie. „Breite doch den Zipfel deines Gewands über mich aus, denn du bist der Löser!“10Da sagte er: „Jahwe segne dich, meine Tochter! Was du jetzt getan hast, zeigt deine Treue noch mehr als vorher. Denn du bist nicht den jungen Männern nachgelaufen, weder armen noch reichen.11Und nun, sei unbesorgt, meine Tochter! Alles, was du gesagt hast, werde ich für dich tun. Jeder in der Stadt weiß ja, dass du eine tüchtige Frau bist.12Es stimmt, dass ich Löser bin, aber es gibt da noch einen Löser, der näher mit dir verwandt ist als ich.13Bleib heute Nacht hier. Ich werde es morgen früh klären, ob er dich lösen will oder nicht. Wenn er keine Lust dazu hat, werde ich es tun, so wahr Jahwe lebt. Bleib jetzt liegen bis zum Morgen.“14So blieb sie bis zum Morgen an seinem Fußende liegen. Und noch bevor einer den anderen erkennen konnte, stand sie auf. Boas hatte sich nämlich gesagt: „Es darf nicht bekannt werden, dass diese Frau auf dem Dreschplatz war.“15Nun sagte er: „Gib dein Umschlagtuch her und halt es auf!“ Er füllte sechs Maß* Gerste hinein und hob es ihr auf die Schulter. Dann ging er in die Stadt.16Sie aber ging zu ihrer Schwiegermutter. Die fragte: „Wie ist es dir ergangen, meine Tochter?“ Rut erzählte ihr alles, was Boas für sie getan hatte,17und fügte hinzu: „Diese Menge Gerste hat er mir gegeben und gesagt: 'Du sollst nicht mit leeren Händen zu deiner Schwiegermutter kommen.'“18Da sagte sie: „Bleib hier, meine Tochter, bis du siehst, wie die Sache ausgeht! Der Mann wird nicht ruhen, bis er sie heute noch zu Ende geführt hat.“
Noua Traducere Românească
Strategia lui Naomi
1După o vreme Naomi, soacra ei, i‑a zis: – Fiica mea, aș vrea să‑ți găsesc un loc de odihnă, unde să‑ți fie bine.2Oare Boaz, cu ale cărui slujnice ai fost, nu este el rudă cu noi? Iată că la noapte își va vântura orzul în arie.3Tu spală‑te, unge‑te, pune‑ți mantia pe tine și coboară la aria de treierat. Să nu te faci însă cunoscută lui până nu termină de mâncat și de băut.4Și când urmează să se culce, să afli locul unde se va culca. Apoi să te duci, să‑i dezvelești picioarele și să te culci. După aceea îți va spune el ce să faci.5Ea i‑a răspuns: – Voi face tot ce mi‑ai spus.6Rut a coborât la aria de treierat și a făcut întocmai cum o sfătuise soacra ei.7După ce a mâncat și a băut, Boaz, mulțumit în inima lui, s‑a întins să se culce la marginea unui stog. Atunci ea s‑a apropiat încet, i‑a dezvelit picioarele și s‑a culcat acolo.8Pe la miezul nopții omul s‑a speriat. El s‑a aplecat și iată că o femeie era culcată la picioarele sale.9El a întrebat: – Cine ești tu? Ea i‑a răspuns: – Sunt eu, Rut, slujitoarea ta. Întinde‑ți marginea mantiei peste slujitoarea ta,* căci tu ești cel cu drept de răscumpărare.10El a zis: – Binecuvântată să fii de DOMNUL, fiica mea! Bunătatea* pe care ai arătat‑o la urmă spune mai mult decât ceea ce ai făcut prima dată, de vreme ce nu ai umblat după cei tineri, fie ei săraci sau bogați.11De aceea, fiica mea, nu te teme. Voi face pentru tine tot ce mi‑ai spus, deoarece tot poporul meu în cetate știe că ești o femeie cinstită.12Este adevărat că eu am drept de răscumpărare, dar mai există cineva, mai apropiat decât mine, care are și el acest drept.13Rămâi în noaptea aceasta aici, iar dimineața, dacă el va dori să te răscumpere, bine, să te răscumpere! Dar dacă nu va dori să te răscumpere, viu este DOMNUL că te voi răscumpăra eu! Deci culcă‑te aici până dimineață.14Ea a rămas culcată la picioarele lui până spre dimineață, trezindu‑se mai înainte ca oamenii să se poată vedea unii pe alții, deoarece Boaz îi spusese: – Să nu se afle că a intrat o femeie în arie.15Apoi Boaz a zis: – Adu mantaua de pe tine și ține‑o bine. Ea a ținut‑o, iar Boaz i‑a măsurat șase măsuri de orz și le‑a pus în ea. Apoi el s‑a dus în cetate.16Când Rut a ajuns la soacra sa, aceasta a întrebat‑o: – Cum a fost, fiica mea? Rut i‑a istorisit tot ce a făcut omul acela pentru ea.17Apoi a zis: – Mi‑a mai dat și aceste șase măsuri de orz, zicându‑mi: „Să nu te întorci cu mâinile goale la soacra ta.“18Naomi i‑a zis: – Așteaptă, fiica mea, până vei vedea ce întorsătură vor lua lucrurile, dar îți spun că omul acesta nu‑și va găsi liniștea până nu va lămuri lucrurile chiar astăzi.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.