1Zu dieser Zeit, als es in Israel noch keinen König gab, lebte ganz im Norden des Gebirges Efraïm ein Levit, der sich eine Nebenfrau aus Bethlehem in Juda genommen hatte.2Doch diese wurde ihm untreu und ging fremd. Dann lief sie ihm weg und kehrte ins Haus ihres Vaters nach Bethlehem zurück. Vier Monate später3machte ihr Mann sich auf, um mit ihr zu sprechen und sie zurückzugewinnen. Er hatte seinen Diener, einen jungen Mann, mitgenommen und zwei Esel. Die junge Frau brachte ihn zu ihrem Vater ins Haus. Als dieser ihn sah, kam er ihm freudig entgegen.4Sein Schwiegervater wollte ihn gar nicht wieder gehen lassen. So blieben sie drei Tage da, aßen, tranken und übernachteten bei ihm.5Am vierten Tag standen sie früh auf, um sich auf den Weg zu machen. Da sagte der Vater der jungen Frau zu seinem Schwiegersohn: „Iss doch noch eine Kleinigkeit und stärke dich für den Weg! Dann könnt ihr gehen.“6So setzten sich die beiden Männer hin und aßen und tranken. „Tu mir doch den Gefallen“, sagte der Schwiegervater dann, „und bleib noch eine Nacht. Lass es dir bei mir gut gehen!“7Doch der Levit erhob sich, um zu gehen. Sein Schwiegervater aber drängte ihn, dass er doch noch eine Nacht blieb.8Am fünften Tag stand der Levit wieder früh auf, um sich auf den Weg zu machen. Da sagte der Vater der jungen Frau: „Stärke dich doch erst noch und bleibt hier, bis der Tag kühler wird!“ So aßen sie noch einmal miteinander.9Dann erhob sich der Levit, um sich mit seiner Frau und seinem Diener auf den Weg zu machen. Doch der Vater der jungen Frau versuchte es noch einmal: „Schau, es wird schon wieder Abend. Übernachte doch noch einmal. Bleib noch eine Nacht und lass es dir wohl sein. Morgen früh könnt ihr dann aufbrechen und nach Hause zurückkehren.“10Aber der Levit wollte nicht noch einmal übernachten. Er stand auf und machte sich mit seiner Nebenfrau und den beiden gesattelten Eseln auf den Heimweg.
Nachtquartier gesucht
11Als sie nach Jebus* kamen, war der Tag schon fast zu Ende gegangen. Da sagte der junge Mann zu seinem Herrn: „Lass uns doch in die Jebusiterstadt hier gehen und dort übernachten!“12Doch sein Herr erwiderte: „Nein, wir kehren nicht bei Fremden ein, die keine Israeliten sind. Lasst uns nach Gibea* hinübergehen!13Wenn wir uns beeilen, können wir Gibea oder sogar Rama* erreichen und dort übernachten.“14So zogen sie weiter. Als sie in die Nähe von Gibea gekommen waren, das zu Benjamin gehört, ging ihnen die Sonne unter.15Da bogen sie vom Weg ab und betraten die Stadt. Doch es gab niemand, der sie zum Übernachten in sein Haus aufgenommen hätte. So ließen sie sich auf dem Marktplatz nieder.16Es war schon Abend, da kam ein alter Mann von seiner Feldarbeit nach Hause. Er stammte vom Gebirge Efraïm und lebte als Fremder unter den Benjaminiten im Ort.17Als er den Wanderer im Freien rasten sah, sprach er ihn an: „Wohin gehst du und woher kommst du?“18„Wir kommen aus Bethlehem in Juda und wollen an das andere Ende des Gebirges Efraïm. Ich stamme von dort und habe eine Reise nach Bethlehem unternommen und bin jetzt auf dem Rückweg nach Hause. Aber hier in Gibea will uns niemand aufnehmen,19obwohl wir Stroh und Futter für die Esel und Brot und Wein für uns, deine Diener, mitgenommen haben, für mich, die Frau und den jungen Mann hier. Wir sind wirklich mit allem versorgt.“20Da sagte der alte Mann: „Schalom, seid mir willkommen! Lasst mich für euch sorgen und übernachtet nicht hier auf dem Platz!“21Er führte sie in sein Haus und schüttete den Eseln Futter vor. Dann wuschen sie ihre Füße und aßen und tranken miteinander.
Das Verbrechen von Gibea
22Während sie noch fröhlich beisammensaßen, umstellten plötzlich die Männer der Stadt das Haus. Es war ein übles Gesindel. Sie trommelten gegen die Tür und schrien nach dem alten Mann, dem Hausherrn: „Los, bring uns den Mann heraus, der bei dir ist! Wir wollen es mit ihm treiben!“23Da ging der alte Mann, der Besitzer des Hauses, zu ihnen hinaus und sagte: „Nein, meine Brüder, so etwas Schändliches dürft ihr nicht tun! Der Mann ist doch mein Gast!24Eher gebe ich euch meine unberührte Tochter heraus und dazu die Nebenfrau des Fremden, damit ihr sie vergewaltigen könnt. Macht mit ihnen, was ihr wollt! Aber diesem Mann dürft ihr nicht so etwas Schändliches antun!“25Doch die Männer wollten nicht auf ihn hören. Da packte der Mann seine Nebenfrau und brachte sie zu ihnen hinaus. Sie fielen über sie her und vergewaltigten sie die ganze Nacht. Erst als der Tag anbrach, ließen sie von ihr ab.26Die Frau schleppte sich noch bis zum Eingang des Hauses, in dem ihr Mann war, und brach dort zusammen. So lag sie, bis es hell wurde.27Als der Mann am Morgen aus der Tür trat, um weiterzuziehen, sah er die Frau, seine Nebenfrau. Sie lag am Eingang des Hauses, die ausgestreckten Hände auf der Schwelle.28„Steh auf“, sagte er zu ihr, „wir müssen weiter!“ Aber er bekam keine Antwort. Da lud er sie auf den Esel und reiste nach Hause.29Dort angekommen, nahm er ein Messer, zerteilte den Leichnam seiner Frau in zwölf Stücke und schickte diese im ganzen Gebiet Israels herum.30Jeder, der so ein Stück sah, sagte: „Solch ein Verbrechen hat es in Israel noch nie gegeben, seit unsere Vorfahren aus Ägypten hierhergekommen sind. Bedenkt das und überlegt genau, was ihr jetzt tun müsst!“
Noua Traducere Românească
Un levit și țiitoarea lui
1În zilele acela, când nu era rege în Israel, un levit care locuia la marginea muntelui lui Efraim își luase o țiitoare din Betleemul lui Iuda.2Dar țiitoarea s‑a mâniat pe el și s‑a întors la familia ei, în Betleemul lui Iuda, unde a rămas timp de patru luni.3Soțul ei s‑a ridicat și s‑a dus la ea ca să‑i vorbească pe placul inimii ei și s‑o aducă înapoi. Era însoțit de slujitorul său și de o pereche de măgari. Ea l‑a adus în locuința tatălui ei, iar tatăl fetei l‑a primit cu bucurie când l‑a văzut.4Socrul său, tatăl fetei, l‑a reținut și astfel ei au rămas la el trei zile. Au mâncat, au băut și au înnoptat acolo.5În a patra zi, s‑au sculat dis‑de‑dimineață și s‑au pregătit să plece. Dar tatăl fetei i‑a zis ginerelui său: „Ia o bucată de pâine ca să prinzi putere, apoi veți pleca!“6Astfel, ei au rămas, au mâncat și au băut din nou împreună. Tatăl fetei i‑a zis ginerelui său: „Te rog, binevoiește să înnoptezi aici și înveselește‑ți inima!“7Bărbatul se sculase să plece, dar socrul său l‑a convins să rămână. Astfel, el s‑a întors și a înnoptat din nou acolo.8În a cincea zi, s‑a sculat dis‑de‑dimineață ca să plece, dar tatăl fetei a zis: „Te rog, întărește‑ți inima și mai rămâneți la mine până la miezul zilei!“ Și au mâncat amândoi.9După aceea bărbatul s‑a ridicat ca să plece împreună cu slujitorul și cu țiitoarea sa, dar socrul lui, tatăl fetei, i‑a zis: „Iată, ziua aproape a trecut; se apropie seara! Te rog, înnoptează aici! Iată, ziua este pe sfârșite! Înnoptează aici, te rog, și înveselește‑ți inima! Mâine te vei scula dis‑de‑dimineață ca să pornești la drum și te vei duce acasă.“10Dar bărbatul n‑a vrut să mai înnopteze acolo, ci s‑a ridicat și a plecat. El a ajuns până în dreptul Iebusului, adică Ierusalim, cu cei doi măgari înșeuați și cu țiitoarea sa.11Când erau aproape de Iebus, nu mai era mult din ziuă. Slujitorul i‑a zis stăpânului său: – Vino, te rog, să ne abatem spre cetatea acestor iebusiți ca să înnoptăm acolo.12Dar stăpânul lui i‑a răspuns: – Nu ne vom abate spre o cetate străină, ai cărei locuitori nu sunt dintre fiii lui Israel, ci vom merge până la Ghiva. Apoi i‑a zis slujitorului său:13– Vino să ne apropiem de unul din aceste locuri și să înnoptăm în Ghiva sau în Rama.14Și au plecat mai departe. Când erau aproape de Ghiva, care aparține de Beniamin, soarele apunea.15Ei s‑au îndreptat într-acolo, ca să intre și să înnopteze în Ghiva. Au intrat și s‑au oprit în piața cetății, dar nimeni nu i‑a invitat acasă ca să rămână peste noapte.16Iată totuși că un bătrân se întorcea seara de la lucrul câmpului. Bărbatul era din muntele lui Efraim, dar locuia ca străin în Ghiva. Oamenii din acel loc erau beniamiți.17Când și‑a ridicat ochii și l‑a văzut pe călător în piața cetății, bătrânul i‑a zis: – Încotro mergi și de unde vii?18El i‑a răspuns: – Călătoresc din Betleemul lui Iuda spre marginea muntelui lui Efraim, de unde sunt. Mă dusesem până în Betleemul lui Iuda, iar acum mă duc la Casa DOMNULUI*. Nu este nimeni care să mă primească în casa lui,19deși avem paie și nutreț pentru măgarii noștri, avem pâine și vin pentru mine însumi, pentru slujitoarea ta și pentru tânărul care este cu robii tăi, așa că nu ne lipsește nimic.20Bătrânul i‑a zis: – Fii liniștit! Mă voi îngriji eu de toate nevoile tale, numai să nu rămâi peste noapte în piață.21I‑a dus în casa lui și a dat nutreț măgarilor. Apoi și‑au spălat picioarele, au mâncat și au băut.22În timp ce‑și înveseleau ei inimile, iată că niște oameni din cetate, niște bărbați, fii ai lui Belial*, au înconjurat casa și au bătut la ușă. Ei l‑au strigat pe bătrân, stăpânul casei, zicând: – Scoate‑l afară pe bărbatul care a intrat în casa ta, ca să‑l cunoaștem*!23Bătrânul, stăpânul casei, a ieșit la ei și le‑a răspuns: – Fraților, vă rog, nu fiți răi. Omul acesta a venit în casa mea. Nu săvârșiți spurcăciunea aceasta!24Iată, am o fiică fecioară, iar el are o țiitoare. Vi le voi aduce afară pe ele. Înjosiți‑le și faceți‑le ce credeți că este bine*, dar nu săvârșiți un lucru atât de spurcat cu acest om!25Oamenii însă n‑au vrut să‑l asculte. Atunci călătorul și‑a înșfăcat țiitoarea și le‑a scos‑o afară. Ei au necinstit‑o* și au abuzat de ea toată noaptea, până dimineața. Apoi, când s‑au ivit zorii, au lăsat‑o să plece.26La ivirea zorilor, femeia a venit și a căzut la ușa casei bătrânului, unde se afla și stăpânul ei, rămânând acolo până când s‑a luminat bine de ziuă.27Dimineața, stăpânul ei s‑a trezit, a deschis ușile casei și a ieșit să‑și continue drumul. Și iată că femeia, țiitoarea sa, era întinsă lângă ușa casei, având mâinile pe prag.28El i‑a zis: „Ridică‑te și hai să mergem!“ Dar ea nu a răspuns nimic. Atunci bărbatul a pus‑o pe măgar și a plecat către casă.29Când a ajuns acasă, a luat un cuțit, și‑a apucat țiitoarea și a tăiat‑o mădular cu mădular în douăsprezece bucăți pe care le‑a trimis în tot teritoriul lui Israel.30Toți cei ce au văzut lucrul acesta, au zis: „Niciodată nu s‑a întâmplat și nu s‑a văzut așa ceva, de când s‑au suit fiii lui Israel din țara Egiptului și până în ziua aceasta. Luați aminte asupra acestei fapte, sfătuiți‑vă și spuneți ce‑i de făcut!“
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.