Jesaja 5 | Neue evangelistische Übersetzung Noua Traducere Românească

✕

Anmelden
... und alle Funktionen nutzen!
Jesaja 5 | Neue evangelistische Übersetzung

Das Weinberglied

1 Ich will singen von dem, den ich liebe, / ein Lied von meinem Freund und seinem Weinberg: / Mein Freund hatte einen Weinberg auf einer fruchtbaren Höhe. 2 Er grub ihn um und entfernte die Steine / und bepflanzte ihn mit edelsten Reben. / Einen Turm baute er mitten darin / und hieb auch eine Kelter aus. / Dann wartete er auf die süße Frucht. / Doch die Trauben waren sauer und schlecht. 3 Nun, ihr Bürger von Jerusalem, Männer von Juda: / Wie denkt ihr über meinen Weinberg und mich? 4 Habe ich nicht alles an meinem Weinberg getan? / Warum hoffte ich auf süße Trauben / und er brachte saure Frucht? 5 Jetzt sage ich euch, was ich ihm tue: / Ich reiße seine Hecke aus, / damit er von Herden abgeweidet wird, / ich breche seine Mauer ab, / dass er von allen zertrampelt wird. 6 Zu einer Wüste soll er werden, / nicht mehr beschnitten und behackt – und von Dornen und Disteln bedeckt. / Und den Wolken will ich befehlen, / dass kein Regen mehr auf ihn fällt. 7 Denn der Weinberg, der Jahwe, dem Allmächtigen, gehört, ist das Volk Israel. / Und die Männer von Juda sind die Pflanzung seiner Lust. / Er hoffte auf Rechtsspruch / und erntete Rechtsbruch, / er hoffte auf Gerechtigkeit / und hörte Geschrei über Schlechtigkeit.

Sechs Wehrufe über das trotzige Volk

8 Wehe denen, die sich ein Haus neben das andere stellen, / ein Feld nach dem anderen kaufen, / bis kein Grundstück mehr da ist / und ihnen alles gehört. 9 Da hörte ich den Schwur Jahwes: / „Die vielen Häuser werden öde und leer, / so groß und schön sie auch sind: / Sie werden ohne Bewohner sein. 10 Denn zehn Joch* Rebland geben einen Eimer* Saft / und ein Sack* Saatgut nur einen Beutel* Ertrag.“ 11 Wehe denen, die schon am frühen Morgen hinterm Bier her sind / und sich erhitzen am Wein bis spät in die Nacht. 12 Zither und Harfe, Pauke und Flöte / und Wein gehören zu ihrem Gelage, / doch was Jahwe tut, beachten sie nicht, / vor seinem Wirken haben sie keinen Respekt. 13 Weil mein Volk keine Einsicht hat, wird es gefangen weggeschleppt. / Seine Edelleute werden Hungerleider sein, / und seine lärmende Menge verschmachtet vor Durst. 14 Das Totenreich reißt seinen Schlund weit auf, / und hinab fährt seine ganze Pracht, das ganze johlende und lärmende Gewühl. 15 Da werden Menschen gebeugt und Männer geduckt, / da werden stolze Augen gesenkt. 16 Und Jahwe, der allmächtige Gott, wird durch sein Urteil erhöht. / Der heilige Gott zeigt sich heilig im gerechten Gericht. 17 Lämmer weiden zwischen den Trümmern der Stadt, / und Ziegen nähren sich in den Ruinen der Vertriebenen. 18 Wehe denen, die die Strafe für ihre Schuld / herbeiziehen an Stricken des Wahns. / Das Gericht über ihre Sünde schleppen sie mit Wagenseilen herbei 19 und sagen dazu: „Er soll sich beeilen, der heilige Gott Israels, / wir wollen endlich sehen, was er mit uns tut!“ 20 Wehe denen, die Böses gut und Gutes böse nennen, / die Finsternis zum Licht erklären und Licht zur Finsternis, / die das Bittere süß und das Süße bitter machen. 21 Wehe denen, die sich selbst für weise halten / und meinen, dass sie verständig sind. 22 Wehe denen, die Helden im Weintrinken sind / und tapfer im Mischen von starkem Getränk. 23 Sie sprechen den Gottlosen gerecht durch ein Bestechungsgeschenk, / und den Gerechten nehmen sie ihr Recht. 24 Darum: Wie eine Feuerzunge Stoppeln verzehrt, / wie dürres Gras in der Flamme zusammensinkt, / wird ihre Wurzel wie Asche sein, / ihre Blüte auffliegen wie Staub. / Denn sie haben das Gesetz Jahwes, des Allmächtigen, verworfen, / das Wort des Heiligen Israels verschmäht. 25 Darum entflammte der Zorn Jahwes gegen sein Volk, / er hob seine Hand und schlug zu, / dass die Berge erbebten / und Leichen wie Abfall auf den Straßen lagen. / Und immer noch hat sich sein Zorn nicht gelegt, / seine Hand bleibt drohend ausgestreckt.

Drohung durch ein fremdes Heer

26 Er stellt ein Feldzeichen auf für ein Volk in der Ferne, / er pfeift es herbei vom Ende der Welt, / und schon kommen sie eilig heran. 27 Keiner ist erschöpft, und keiner schleppt die Füße nach; / keiner nickt ein, sie alle sind wach; / keinem geht der Hüftgurt auf, und keinem löst sich ein Riemen vom Schuh. 28 Ihre Pfeile sind scharf, ihre Bogen gespannt. / Die Hufe ihrer Pferde sind hart wie Stein, / die Räder sausen dahin wie der Sturm. 29 Ihr Kriegsschrei ist wie Löwengebrüll. / Wie junge Löwen brüllen sie auf. / Sie knurren, packen die Beute und schleppen sie fort, / und niemand reißt sie ihnen weg. 30 An dem Tag wird es dröhnen über dem Land, / es wird tosen wie die Brandung am Meer. / Wohin man dann auf der Erde auch blickt: / nur Finsternis und bedrückende Angst. / Dichte Wolken verdunkeln das Licht.
Noua Traducere Românească

O cântare despre via Domnului

1 Voi cânta Preaiubitului meu o cântare despre via Lui: Iubitul meu avea o vie pe un deal fertil. 2 A săpat‑o, a curățat‑o de pietre și a sădit în ea cele mai alese vițe. I‑a zidit un turn de pază și i‑a săpat un teasc. Apoi a așteptat să facă struguri buni, dar ea a făcut struguri sălbatici*. 3 „Acum, voi, locuitori ai Ierusalimului și bărbați ai lui Iuda, judecați, vă rog, între Mine și via Mea. 4 Ce‑ar fi trebuit să mai fac viei Mele și nu i‑am făcut? De ce a făcut struguri sălbatici când Eu Mă așteptam să facă struguri buni? 5 Acum vă voi spune ce voi face cu via Mea: îi voi îndepărta gardul, și ea va fi lăsată pentru pășune; îi voi dărâma zidul, și ea va fi călcată‑n picioare. 6 O voi preface într‑o pustie; nu va mai fi curățată, nici săpată, iar în ea vor crește mărăcini și spini. De asemenea, voi porunci norilor să nu mai dea ploaie peste ea.“ 7 Via DOMNULUI Oștirilor este Casa lui Israel, iar bărbații lui Iuda sunt grădina desfătării Sale. El Se aștepta la judecată dreaptă, și iată că are loc vărsare de sânge; Se aștepta la dreptate, dar iată că se aude strigăt de durere.

Păcatul lui Iuda și condamnarea lui

8 Vai de voi, cei ce înșirați casă după casă și uniți ogor lângă ogor până nu mai rămâne loc și trăiți singuri în țară! 9 DOMNUL Oștirilor a jurat în auzul meu: „Cu siguranță, multe case vor fi pustiite, case mari și frumoase, în care nu va mai sta nimeni. 10 O vie de zece iugăre* va da doar un bat*, un homer* de sămânță nu va da decât o efă*.“ 11 Vai de cei ce se scoală dis‑de‑dimineață ca să alerge după băutură și vai de cei ce stau până noaptea târziu, ca să se înfierbânte de vin! 12 Ei au liră și harfă, tamburină, flaut și vin la ospețele lor, dar nu iau seama de faptele DOMNULUI și nu văd lucrarea mâinilor Sale! 13 Și astfel, poporul meu va merge în captivitate din lipsă de cunoștință. Conducătorii* lui vor ajunge oameni ai foametei, iar mulțimea lui se va usca de sete. 14 De aceea Locuința Morților* și‑a mărit pofta și și‑a deschis gura peste măsură. În ea vor coborî nobilii* lui Iuda și mulțimea lui, precum și cei ce petrec și se veselesc în ea. 15 Omul va fi trântit, fiecare va fi umilit, iar privirile trufașe vor fi smerite. 16 Dar DOMNUL Oștirilor va fi înălțat prin judecată; Dumnezeul cel Sfânt Se va arăta sfânt prin dreptate. 17 Atunci mieii vor paște ca pe pășunea lor, vor mânca printre dărâmăturile bogaților. 18 Vai de cei ce trag nelegiuirea cu funiile deșertăciunii și păcatul – cum ar trage frânghiile de la car! 19 Vai de cei ce zic: „Să se grăbească, să‑Și facă repede lucrarea ca s‑o vedem! Să se împlinească planul Sfântului lui Israel, ca noi să‑l cunoaștem!“ 20 Vai de cei ce numesc răul bine, și binele rău, întunericul lumină, și lumina întuneric, amărăciunea dulceață, și dulceața amărăciune! 21 Vai de cei ce se cred înțelepți și de cei ce se consideră isteți! 22 Vai de cei ce sunt viteji la băut vin și curajoși la amestecat băuturi tari, 23 care, pentru mită, îl achită pe cel rău, și‑i lipsesc de dreptate pe cei drepți! 24 De aceea, așa cum limba focului mistuie miriștea și așa cum iarba uscată piere în flăcări, tot așa le va putrezi și lor rădăcina, iar floarea li se va risipi ca țărâna, pentru că au respins Legea DOMNULUI Oștirilor și au disprețuit Cuvântul Sfântului lui Israel. 25 De aceea mânia DOMNULUI se aprinde împotriva poporului Său. El Își ridică mâna împotriva lor și‑i doboară. Munții se clatină, și cadavrele sunt precum gunoiul pe drumuri. Cu toate acestea, mânia Lui nu s‑a potolit, iar mâna Sa este încă întinsă. 26 El ridică un steag pentru neamurile de departe și le fluieră de la marginea pământului. Și iată‑le că vin iute și ușor. 27 Niciunul nu este obosit și nici nu se împiedică*; niciunul nu ațipește și nici nu doarme. Nicio cingătoare nu este desfăcută de la coapsele lor și nicio curea de la sandalele lor nu este ruptă. 28 Săgețile lor sunt ascuțite, toate arcurile lor sunt încordate. Copitele cailor lor sunt ca de cremene, și roțile carelor lor sunt ca vijelia. 29 Urletul lor este ca al unui leu; urlă ca niște lei tineri. Răcnesc și înșfacă prada pe care o iau cu ei și nimeni n‑o mai poate scăpa. 30 În ziua aceea, neamurile vor răcni asupra lui, ca răcnetul mării. Dacă cineva se va uita către țară, va vedea numai întuneric și necaz; chiar și lumina va fi ascunsă între nori.