Jesaja 10 | Neue evangelistische Übersetzung
1Wehe denen, die unheilvolle Gesetze erlassen, / die unerträgliche Vorschriften machen,2um die Schwachen aus dem Gericht zu drängen / und die Armen um ihr Recht zu bringen, / um die Witwen zu plündern / und die Waisen auszurauben.3Was werdet ihr am Tag der Heimsuchung tun, / wenn das Unwetter von fern her kommt? / Zu wem wollt ihr dann fliehen, um Hilfe zu finden, / wo euren Reichtum hinterlassen?4Beugt man sich dann nicht in Gefangenschaft, / wird man unter den Erschlagenen sein. – Trotzdem legt sich der Zorn Gottes nicht. / Seine Hand bleibt drohend ausgestreckt.
Assyrien geht zu weit
5Wehe dir Assyrien, du Rute meines Zorns! / Der Stock in deiner Hand, das ist mein Grimm.6Ich sende ihn gegen einen gottlosen Stamm, / gegen ein Volk, das meinen Zorn erregt, / damit er Beute erbeutet / und raubt wie ein Räuber / und es in den Straßendreck tritt.7Doch er stellt sich das ganz anders vor, / er verfolgt seinen eigenen Plan. / Nur Vernichtung von Völkern hat er im Sinn, / auslöschen will er, so viele er kann.8„Jeder meiner Feldherrn ist ein König!“, sagt er.9„Ging es Kalne nicht wie Karkemisch,* / wurde Hamat nicht wie Arpad* besiegt / und Samaria* nicht wie Damaskus?*10Königreiche von Götzen bekam ich zu fassen, / die mehr Götterbilder hatten als es in Jerusalem und Samaria gibt.11Was ich an Samaria und seinen Göttern tat, / werde ich auch an Jerusalem und seinen Götzenbildern tun.“12Doch wenn der Herr sein Werk am Zionsberg und an Jerusalem zu Ende gebracht hat, wird er mit dem König von Assyrien abrechnen, mit seiner überheblichen Selbstherrlichkeit und dem hochmütigen Stolz, mit dem er auf andere herabsieht.13Denn er brüstet sich und sagt:
„Aus eigener Kraft habe ich das alles getan, / mit meiner Klugheit habe ich es fertiggebracht! / Ich habe die Grenzen der Völker verrückt, / ihre Vorräte geplündert / und sie mit Macht von ihren Sitzen gestürzt.14Wie in ein Vogelnest griff meine Hand in die Habe der Völker. / Wie Eier in einem verlassenen Nest / habe ich ganze Länder zusammengerafft. / Keiner war da, der mit den Flügeln schlug, / keiner, der den Schnabel aufriss und einen Piep von sich gab.“15Rühmt sich die Axt gegen den, der sie gebraucht? / Tut die Säge sich groß gegen den, der sie zieht? / Das wäre, als ob der Stock den schwingt, der ihn hebt, / als ob das tote Stück Holz den Mann bewegt.16Darum wird der Herr, Jahwe, der Allmächtige, / das fette Assyrien dürr werden lassen. / Unter seiner Pracht flackert ein Brand, / der alles in Flammen aufgehen lässt.17Israels Licht wird zum Feuer, / sein heiliger Gott zu einer Flamme, / die seine Dornen und Disteln in Brand setzt / und sie verbrennt an einem einzigen Tag.18Mit Stumpf und Stiel werden Wälder und Gärten verbrannt. / Es wird wie ein Aussterben sein.19Ein Junge könnte die Waldbäume zählen, / die ihm noch übriggeblieben sind.
Der gerettete Rest
20An dem Tag wird Israels Rest – und wer sonst vom Haus Jakobs entkommen ist – sich nicht mehr stützen auf den, der ihn schlägt, / sondern ganz auf Jahwe vertrauen, / den Heiligen Israels.21Ein Rest kehrt um zum starken Gott, / ein Rest von Jakobs Nachkommenschaft.22Und wenn dein Volk so zahlreich wäre wie der Sand am Meer, Israel – nur ein Rest davon kehrt um. / Die Vernichtung ist beschlossen. / Die Gerechtigkeit flutet heran.23Denn Jahwe, der Herr aller Heere, / vollstreckt die Vernichtung mitten im Land.*24Darum spricht Jahwe, der Herr aller Heere: / „Fürchte dich nicht, mein Volk, das in Zion wohnt! / Auch wenn Assyrien den Stock über euch schwingt, / wenn es den Knüppel hebt wie damals Ägypten.25Es dauert nur noch eine ganz kurze Zeit, / dann wird mein Zorn zu Ende sein / und ist dann auf Assurs Vernichtung bedacht.“26Jahwe, der Allmächtige, wird dann über ihn die Geißel schwingen. / Gegen Assur holt er dann zum Schlag aus / wie er es am Rabenfels gegen Midian tat; / er streckt seinen Stab aus über das Meer / wie damals gegen das Ägyptervolk.27An dem Tag wird die Last Assyriens von deiner Schulter gleiten, / sein Joch von deinem Nacken weggerissen sein, / durch Stärke zersprengt.28Sie kommen auf Aja zu, ziehen durch Migron;* / und in Michmas* lassen sie ihren Tross.29Sie marschieren durch die Schlucht. / „Geba wird unser Nachtquartier sein!“ / Rama* zittert vor Angst, / und Sauls Stadt Gibea* ergreift die Flucht.30Schrei gellend, Gallim! / Lausche, Lajescha!* / Armes Anatot!*31Madmena flieht, / und die Bewohner von Gebim* rennen davon.32Noch heute macht er Halt in Nob* / und streckt seine Hand nach dem Hügel Jerusalems aus, / nach dem Berg, der den Einwohnern Zions gehört.33Seht, wie der Herr, Jahwe, der Allmächtige, mit schrecklicher Gewalt die Äste abhaut. / Die mächtigen Bäume werden gefällt, / alles Hohe wird niedrig gemacht.34Das Gestrüpp des Waldes wird mit Eisen zerfetzt, / und die Pracht des Libanon fällt.
Noua Traducere Românească
1Vai de cei ce decretează hotărârile nelegiuirii și de legiuitorii care scriu asuprirea,2ca să‑i priveze de drepturi pe cei nevoiași și să răpească dreptatea celor săraci din poporul meu, făcând astfel din văduve prada lor și jefuindu‑i pe orfani.3Ce veți face în ziua pedepsei, în mijlocul nenorocirii care va veni din depărtări? La cine veți fugi după ajutor? Unde vă veți lăsa bogăția?4Unii se vor pleca printre prizonieri sau vor cădea printre cei uciși. Cu toate acestea, mânia Lui nu s‑a potolit, iar mâna Sa este încă întinsă.
Judecata Domnului asupra Asiriei
5„Vai de asirian, nuiaua mâniei Mele, cel care ține în mâna lui ciomagul furiei Mele!6L‑am trimis împotriva unui neam lipsit de evlavie și i‑am poruncit să meargă împotriva poporului pe care sunt furios*, ca să ia pradă, să ia captură și să‑l calce în picioare ca pe noroiul de pe drum.7Dar nu aceasta plănuiește el și nu așa gândește în inima lui; ci inima lui este pentru a nimici și pentru a distruge nu puține neamuri.8El zice: «Oare nu sunt conducătorii mei toți regi?9Oare nu este Calno asemenea Carchemișului? Nu este Hamatul asemenea Arpadului? Sau Samaria asemenea Damascului?10Așa cum mâna mea a găsit împărățiile idolilor, ale căror chipuri cioplite erau mai mărețe decât cele din Ierusalim și Samaria,11așa cum am făcut Samariei și idolilor ei, tot așa voi face și Ierusalimului și idolilor lui!»“12Când Stăpânul Își va fi îndeplinit toată lucrarea împotriva muntelui Sion și împotriva Ierusalimului, va spune: „Îl voi pedepsi pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngâmfate și pentru mândria privirii lui semețe.13Pentru că el zice: «Prin puterea mâinilor mele am făcut aceasta și prin înțelepciunea mea, căci sunt priceput. Am dat la o parte hotarele popoarelor și le‑am jefuit de bogății și, ca un viteaz, le‑am subjugat locuitorii.14Mâna mea a găsit, ca pe un cuib, bogăția popoarelor! Ca unul care adună ouăle uitate, așa am adunat tot pământul și nimeni n‑a mișcat vreo aripă, n‑a deschis gura, nici n‑a ciripit!»“15Se va mândri oare securea înaintea celui ce o mânuiește? Se va înălța oare fierăstrăul mai presus de cel ce‑l folosește? Ca și cum nuiaua l‑ar ridica pe cel ce o ridică, sau ca și cum toiagul ar ridica pe cel ce nu este din lemn!16De aceea Stăpânul, DOMNUL Oștirilor, va trimite o boală nimicitoare printre voinicii lui, iar sub gloria lui se va aprinde un pârjol, ca pârjolul focului.17Lumina lui Israel va deveni un foc, iar Sfântul său, o flacără; într‑o singură zi ea va arde și va mistui toți spinii și mărăcinii lui.18Gloria pădurii lui și a livezii lui va fi mistuită în întregime și va ajunge ca un bolnav care se stinge.19Rămășița copacilor din pădurea sa va fi atât de mică, încât și un copil ar putea scrie numărul lor.
Rămășița lui Israel
20În ziua aceea, rămășița lui Israel și supraviețuitorii Casei lui Iacov nu se vor mai sprijini pe cel ce‑i lovea, ci se vor sprijini, cu adevărat, pe DOMNUL, Sfântul lui Israel.21O rămășiță se va întoarce* – rămășița lui Iacov – la Dumnezeul cel puternic*.22Chiar dacă poporul tău Israel ar fi ca nisipul mării, doar o rămășiță din el se va întoarce. Distrugerea este hotărâtă, făcând să se reverse astfel dreptatea.23Căci distrugerea, care este hotărâtă, Stăpânul, DOMNUL Oștirilor, o duce la îndeplinire în mijlocul întregii țări.24De aceea, așa vorbește Stăpânul, DOMNUL Oștirilor: „Poporul Meu care locuiești în Sion, nu te teme de asirieni, când ei te lovesc cu nuiaua și își înalță ciomagul împotriva ta, așa cum au făcut și egiptenii,25pentru că, foarte curând, mânia Mea împotriva ta va înceta și furia Mea va fi îndreptată spre distrugerea lor.“26DOMNUL Oștirilor îi va bate cu un bici, așa cum l‑a bătut pe Midian la stânca Oreb, și Își va înălța toiagul asupra mării, așa cum a făcut în Egipt.27În ziua aceea, povara lui va fi îndepărtată de pe umărul tău și jugul lui de pe gâtul tău; jugul va fi zdrobit din cauza grăsimii.28A ajuns la Aiat, a trecut prin Migron, iar la Micmaș și‑a lăsat lucrurile.29Au traversat trecătoarea. „În Gheva este un han pentru noi!“ Rama tremură, iar Ghiva lui Saul fuge.30Înalță‑ți glasul, fiica Galimului! Ia aminte, Laișa! Săracul Anatot!31Madmena fuge, locuitorii Ghebimului caută scăpare.32Astăzi va face un nou popas la Nob, de unde va amenința cu pumnul muntele fiicei Sionului, dealul Ierusalimului.33Iată, Stăpânul, DOMNUL Oștirilor, taie crengile cu o forță înspăimântătoare. Cei aflați la înălțime vor fi tăiați, și cei înalți vor fi doborâți.34El va reteza desișurile pădurii cu securea, și Libanul va cădea sub loviturile Celui Măreț.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.